Elena Ichim este una dintre mamele greu încercate ale Aradului, un caz pe care cititorii noștri îl cunosc prin Amalia (15 ani) fetița bolnavã de cirozã hepaticã despre care am mai scris. „Am avut multe sarcini pierdute și, când însfârșit s-a nãscut fetița, Amalia-Romica am fost cea mai fericitã femeie și mamã din lume”. Chiar dacã greutãțile familiei au fost mari și nenumãrate, soțul Elenei fiind mereu bolnav – bucuria prezenței micuței a adus mult senin în cãsuța lor modestã. Din pãcate, totul a durat doar 6 ani. „Ne pregãteam de clasa întâi, chiar voiam sã-i cumpãr Amaliei ghiozdan, uniformã, caiete, tot ce trebuie pentru școalã – când brusc i s-a fãcut rãu și a început sã vomite sânge.” A urmat un coșmar îngrozitor, încheiat cu stabilirea unui diagnostic cutremurãtor: fetița avea cancer la ficat. Totul a pendulat mult timp între viațã și moarte, spitalizãri nenumãrate – finalul fiind gãsirea unei soluții de moment, bandarea varicelor esofagiene (24 inele de cauciuc prinse de esofag) pentru a evita o hemoragie fatalã și trecerea pe lista de transplant hepatic la Spitalul Clinic Fundeni din București. Între timp s-a nãscut Iliuțã (5 ani) un copil frumos dar extrem de sensibil. „Am divorțat, dar am rãmas împreunã cu tatãl copiilor...” Toate chinurile legate de tratamentul complex al fetei s-au ridicat la maxim în urmã cu un an și ceva când tatãl copiilor - ajutând la dãrâmarea unui tavan de casã – pentru a aduce o pâine în familie, el fiind în pensie de boalã – a suferit un groaznic accident. Un bloc de beton a cãzut peste el. Colegul sãu a murit, iar el a rãmas paralizat pe viațã la 45 de ani... „Nu știu de ce am parte de cea mai neagrã soartã – spune cu lacrimi în ochi Elena. Am trecut prin atâtea necazuri încât am lãsat totul în seama lui Dumnezeu...” Totuși, vremurile s-au înãsprit mult, astfel cã femeia care este și întreținãtor de persoanã cu handicap nu mai poate asigura pâinea zilnicã celor doi copii, nu mai poate face fațã chetuielilor, bãrbatul paralizat fiind acum într-un centru de recuperare în Moldova, un fel de sanatoriu și cam atât, soarta sa fiind pecetluitã dupã accident. Elena ne-a rugat disperatã sã o ajutãm în sensul publicãrii unui anunț în care sã informãm pe toți cei interesați – patroni de firme, în special – cã dorește sã coase papuci pentru a-și putea întreține familia și a face fațã cheltuielilor zilnice. „Am mai cusut papuci pe la diferite firme pânã când au funcționat. Poate citește cineva articolul și mã poate ajuta. Vreau sã muncesc la domiciliu; e tot ce pot face pentru pâinea copiilor mei.” La rândul nostru rugãm pe toți cei care o pot ajuta pe Elena și copiii ei sã ne contacteze la redacție.

Sursa: Observator.info