În prezent, potrivit directoarei Casei de Pensii Judeţene Arad, Mihaela Vasil, pensia medie este de 691 de lei, iar cea socialã de 350 lei. În municipiul Arad sunt aproximativ 40.000 de pensionari, iar în judeţ în jur de 103.000. Pensionarii sunt nemulţumiţi - pensii mici, preţuri mari, o viaţã mai grea. Iar scumpirile care se ţin în lanţ, par a lua de la pensionari şi ultimul lucru de care se agaţã cu atâta îndârjire: speranţa. Speranţa cã dacã pensiile nu se mai mãresc, mãcar sã nu mai creascã preţurile. În afarã de puţinii care totuşi au o pensie cât de cât decentã, marea majoritate a pensionarilor trãieşte de pe o zi pe alta. Cu toate acestea, când vine vorba despre cheltuielile de întreţinere, potrivit preşedintelui Uniunii Locale a Asociaţiilor Locative Arad (ULALA), Dorina Lupşe, “pensionarii sunt mai buni plãtitori decât alţii din câmpul muncii chiar dacã cheltuielile la bloc sunt mai mari cu 25% faţã de anul 2009”. Însã, începând din vara anului trecut, a crescut şi numãrul restanţierilor la cheltuielile de întreţinere. Cei mai mulţi dintre pensionarii intervievaţi spun cã într-adevãr primul lucru pe care îl fac când iau pensia este sã plãteascã taxele şi impozitele, însã banii care le rãmân sunt prea puţini şi de abia dacã le ajung pentru medicamente şi mâncare. 
Ibolya Pirko: “Nu îmi ajunge pensia. Am reţete acum la mine şi nu ştiu cât o sã mã coste medicamentele. Mai demult am mai luat împrumuturi de la CARP, dar în prezent nu mai iau pentru cã nu am din ce sã le dau înapoi. Prima datã, îmi plãtesc cheltuielile şi ce-mi rãmâne, merge pe mâncare. Sunt bolnavã cu inima, am şi diabet şi având aceastã boalã, cheltuiesc mai mult pe mâncare.”
Iuliana:“Pensia ajunge pentru toate cele necesare doar cu mari sacrificii. Desigur, depinde şi de valoarea pensiei. În permanenţã, trebuie fãcute multe economii. Existã pensionari şi pensionari. Eu, din fericire, mã descurc, ce-i drept, cu efort. Noi, pensionarii, suntem ameninţaţi în permanenţã în legãturã cu pensia. Acum s-au redus şi biletele de tratament, iar cei ce ne conduc au uitat cã poate au şi ei o mamã, o bunicã. În alte ţãri, pensionarii beneficiazã de ajutoare suplimentare, de cãlãtorii.”
 Ştefan Panda: “Pensia ajunge, dar mai subţire. Prima datã achit cheltuielile casei, iar pe urmã ce rãmâne e pentru stomac şi rãmâne în aşa fel încât suntem mai supli. Am pensia de 1.200 lei şi mã descurc cumva. În comunism, o duceam mai bine.”
Ghiţã: “Cum te descurci cu pensia? Cu «of»-uri şi drãmuire foarte rigidã. Cu cãldura, pe timp de iarnã trebuie sã fii foarte calculat. Trebuie sã renunţi la multe, iar taxele şi impozitele pe proprietãţi lasã mult de dorit pentru pensionari. Scumpirile de care tot se vorbeşte, încep sã-şi arate adevãrata faţã, însã nu ştiu dacã este şi cea realã raportat la puterea de cumpãrare a pensionarilor. Este o situaţie foarte tristã. Momentan, nu am fost nevoit sã iau împrumut. Îmi ajunge pensia dacã renunţãm la una alta, mai ales cã soţia mea mai activeazã. Şi copiii vin câteodatã în ajutor.”
Petru: “Ne plãtim toate impozitele şi avem grijã de fiecare bãnuţ. Mâncarea o cumpãrãm de unde este mai ieftinã. Împreunã cu soţia mea, care este bolnavã, avem 2.200 lei şi ne descurcãm. Haine nu ne prea luãm, oricum nu mai sunt nici aşa de scumpe parcã. Mâncarea este cea mai scumpã.”
Elena David: “Nu are cum sã ne ajungã pensia. Nu ne ajunge pentru nimic. Suntem foarte nemulţumiţi. Am 760 lei şi nu-mi ajunge. Pe încãlzire şi apa caldã am dat 500 lei. Sunt împrumutatã de la CARP tot timpul. Pensia îmi ajunge doar pentru strictul necesar. «Sã trãim mai bine», aşa a zis domnul Bãsescu. Aşa-i mai bine? Aşa ar trebui sã fie ţara asta? În plus, dacã rãmâi datoare, te scoate afarã din casã şi îţi ia casa. ”
Teodor: “Pensiile nu sunt mici, sunt foarte mici. Preţurile care sunt actualmente sunt foarte mari, raportat la pensiile pe care le primim. Dintr-o pensie medie de 600 lei, numai pe cheltuieli se dã în jur de 200-300 lei. Mã descurc cu pensia pentru cã sunt  de la ţarã şi am pãmânt care mã ajutã. Dar altfel... ”
Gheorghe Momac: “Am pensia 860 lei. Pe lângã asta, împreunã cu mama ne mai ocupãm de flori. Eu le cultiv, mama le vinde. Nu am de ce sã mã plâng şi nu-mi plac oamenii care se plâng. Au votat pentru 2 kg de fãinã. Au votat cum au votat aşa cã acum nu au de ce sã se plângã. Fiecare cum îşi aşterne, aşa doarme. ”
Irina Haţegan: “Am lucrat la Teatru 24 de ani şi am 27 de ani de muncã. Nu mai gãsesc şapte ani de vechime în muncã cã aşa e la noi, se mai întâmplã. Am 550 lei pensia, iar 1.000 lei am plãtit pentru impozitele pe maşinã, casã, gunoi, asigurare, rovinietã. Plãtim drumurile cã ne stricã maşina. 200 lei am dat pe medicamente. Iau împrumut de la CARP ca sã îmi plãtesc cheltuielile. Ne descurcãm cum putem.”
Florica: “Ne este foarte greu. Am o pensie de 700 lei şi nu îmi prea ajunge pentru toate cele necesare. Sunt undeva la limitã. Am mai luat şi împrumut de la CARP.”

Sursa: Observator.info