Un caz interesant dacă nu ar fi banal, terifiant însă, atunci când vrei să-l rezolvi firesc şi te loveşti de nişte legi (i)logice. Pe de altă parte, un caz fericit pentru că s-a născut un copil frumos şi sănătos, dar ghinionist în privinţa primei sale treceri birocratice prin lumea în care abia a venit: certificatul de naştere. 
Florentina (23 de ani) a devenit în dimineaţa zilei de 15 februarie, mămică – pentru a doua oară, dar nu cu acelaşi bărbat. Cel care ne-a contactat a fost prietenul ei şi „tatăl copilului” aşa cum s-a autodenumit. Iată durerea omului: „prietena mea a născut ieri dimineaţă un băieţel. Eu sunt tatăl bilogic al copilului, vreau să-i fac certificatul de naştere şi să-l trec pe numele meu: Baumann.” Bun. Frumos, corect, normal. Atunci unde-i problema?! Păi, e - pentru că pruncul, după câte i s-a spus şi la Matern şi la primărie nu-i poate primi... numele. „Cum vine asta?! – se întreabă revoltat proaspătul tătic. Păi, uite aşa spune legea. Care lege, domnule?! Păi dacă eu sunt tatăl copilului şi vreau să-l recunosc în certificatul de naştere, care lege, domnule să nu-mi dea voie să fac lucrul acesta obligatoriu şi normal pentru un copil?” – ne întreabă.Din întrebare în întrebare aflăm şi cauza problemelor, aparent absurde. „Prietena mea a mai fost căsătorită, dar a divorţat. Sentinţa de divorţ a fost emisă pe data de 10.12.2009. Mai are un copil cu primul soţ, convenţia dintre cei doi foşti, fiind aceea că minora va rămâne în grija tatălui, mama având dreptul de a vizita periodic copilul.” Am preluat dureroasa nedumerire şi am pornit prin hăţişul legilor ce stabilesc documentele necesare înregistrării noului-născut. Managerul spitalului Matern dr. Sorin Prişcă este în cunoştinţă de cauză: „chiar dacă există acea sentinţă de divorţ, noi ca instituţie înregistrăm copilul pe numele mamei, aşa cum este trecut acesta în buletin. Asta este prevederea legii.”Primărie, compartimentul „Nou-născuţi”. Iată ce se spune aici: „în situaţia de faţă, numele copilului va fi cel din buletinul mamei, adică nou-născutul va purta numele fostului soţ, chiar dacă există o sentinţă de divorţ. Copilul a fost conceput în perioada căsătoriei, chiar dacă între timp s-a derulat un proces de divorţ. Mama va trebui să deschidă proces la Judecătorie prin care se va face tăgada paternităţii de către fostul soţ şi cu acea sentinţă se va putea prezenta la noi pentru înregistrarea numelui tatălui natural.” De la Judecătorie primim aceleaşi informaţii, cu adăugirea că termenele sunt foarte scurte, unul sau două, fiind nevoie însă de tăgada paternităţii din partea fostului soţ. „El nu va veni – zice Baumann, pentru că prietena mea nu mai ţine legătura cu fostul soţ  şi familia lui, acolo sunt nişte oameni care i-ar face mult rău, aşa că nu avem nicio şansă!” Ce este de făcut, atunci, omul este disperat şi vrea copil pe numele lui!Evidenţa Persoanelor. Hai să mergem pe logică, doar o dăm de capăt mai repede şi scăpăm de hăţişul înfioarător. Şeful serviciului, este pe aceeaşi literă a legii. „Dacă există acea sentinţă de divorţ definitivă şi irevocabilă, atunci doamna poate trece pe numele anterior căsătoriei. Îi vom elibera un buletin în regim de urgenţă, cu el se va prezenta la primărie pentru înregistrarea copilului care îi va purta numele de fată, în timp ce la tată va fi trecut ... linie.” 
*                        *                    *Aici se opreşte cel mai „uşor” parcurs birocratic al înregistrării naşterii micului Denis-Rafael. Un copil s-a născut. Mama e proaspăt divorţată, dar l-a conceput pe timpul căsătoriei cu un alt bărbat. Pe certificatul său de naştere legea spune că va trebui să poarte numele celui care nu-i e tată, până se lămuresc treburile în instanţă. Dar dacă fostul soţ n-are chef să facă tăgada paternităţii, uite, numai aşa, de-al naibii sau e plecat din ţară vreo 20 de ani?! Devine frate cu cea care nu-i e soră, copil celui care nu-i e tată şi nepotul celor care nu-i sunt bunici, mătuşi, etc. Singura sa şansă legală e ca mama, care va trebui să-şi ia numele de fată să pună linie la rubrica „tată”, cu lacrimi în ochi. Apoi, tatăl său natural va trebui să facă un pas de apropiere legală faţă de fiul său, căsătorindu-se cu mama sa. Dacă vrea. De abia apoi se vor deschide căi legale, sperăm, mai uşoare pentru a-şi trece propriul copil pe numele său. Până atunci, proaspeţii părinţi sunt... prieteni, iar copilul e doar al unuia, pe acte.

Sursa: Observator.info