Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a fost prezent la sfârşitul săptămânii trecute la Arad, exprimându-şi susţinerea necondiţionată pentru deputatul Mihai Calimente. Crin Antonescu ne-a acordat un interviu amplu, în care explică modul în care vede el situaţia PNL la Arad, rezultatele şi obiectivele partidului său. În acelaşi timp, preşedintele PNL vorbeşte despre măsurile anti-criză care în opinia sa nu ajută românii, ci dimpotrivă îi împovărează.    A.A.: Iată că după alegerile de la nivel naţional, cel puţin în organizaţia centrală, lucrurile în PNL s-au liniştit. Dar nu acelaşi lucru îl putem spune şi despre teritoriu. Aici abia acum urmează alegerile, iar convulsiile sunt în toi. Este surprinzător că, cu prilejul vizitei dumneavoastră la Arad, nu v-aţi asumat şi un rol de mediator între taberele care există aici, ci v-aţi exprimat tranşant opţiunea pentru unul dintre candidaţi. C.A.: O să mai spun o dată ce am mai spus fiind prezent la Arad, de când sunt preşedinte al acestui partid şi uneori chiar înainte. Vestul ţării, Aradul în principal, este un punct de mare interes pentru noi, liberalii. Dar în acelaşi timp şi un punct deocamdată dureros, pentru că suntem într-un judeţ, într-un municipiu, într-un vechi mare oraş al României de tradiţie şi de spirit liberal cu un bazin spectaculos (toate proiecţiile sociologice şi de altfel şi citirea într-o anumită manieră a voturilor care a avut loc din 1990 încoace, a voturilor politice, ne arată faptul că Aradul este de dreapta, Aradul este deschis la liberalism, la occidentalism, la tot ce înseamnă economie de piaţă, pluripartidism, etc), cu toate acestea, Partidul Naţional Liberal nu a reuşit şi nu reuşeşte nici în acest moment să fie vioara întâi. Fie, la mijlocul anilor 1990 PNŢCD, fie Partidul Democrat i-au luat faţa. Nu se poate însă ca rezultatele noastre să fie atât de slabe în Arad! Pentru că de la începutul mandatului meu, primului meu mandat, la începutul lui 2009, am declarat interesul special pentru vestul ţării, am luat toate măsurile pe care puteam să le luăm, inclusiv reorganizări, schimbări de conduceri, în anumite organizaţii. La Arad, în speţă, după alegerile prezidenţiale, am făcut o reevaluare. După alegerile prezidenţiale am constatat că sunt progrese spectaculoase în marile oraşe, în principal în vestul ţării, în Bihor, Timiş, dar că din păcate la Arad, nici cu acest prilej, rezultatele nu au fost decât cu mult sub aşteptări şi mult sub mediu. Acum apropo de medieri, sigur că un preşedinte de partid trebuie să joace şi rolul de mediator şi de câte ori e nevoie fac asta, însă preocuparea mea principală este, aşa cum am spus-o şi o spun şi acum deschis, nu să împac pe toată lumea în Partidul Naţional Liberal. Unu: acest lucru nu se poate; doi: scopul Partidului Naţional Liberal este de a fi cât mai puternic, nu de a fi diversele tabere formate în interiorul său cât mai împăcate. În sensul acesta, dacă putem să găsim soluţii comune, dacă putem să găsim soluţii complementare, evident scopul, idealul este să folosim pe toată lumea într-o formulă sau alta, le găsim. Dar pentru mine primordial este să existe oameni puternici în fruntea organizaţiei, oameni care să fie capabili să ducă o bătălie deosebit de grea şi în sensul acesta n-am ascuns, am spus-o şi la o altă întâlnire cu presa la organizaţia din Arad, fiind coleg şi chiar prieten cu toţi protagoniştii, îl susţin categoric, de-asta l-am şi investit preşedinte interimar, pe deputatul Mihai Calimente. 
A.A.: De ce?C.A.: Din câteva motive, despre care putem să şi discutăm: în principiu pentru faptul că este un om consecvent, un om cu forţa convingerilor şi un om cu capacitate de a se lupta şi de a se bate chiar cu cei care par foarte puternici, şi cu cei care par a avea toate armele în mână. Eu îl cunosc de foarte multă vreme, e un om care n-a pretins niciodată preşedinţia organizaţiei, e un om care şi-a văzut de treaba şi de acţiunea lui, e un om la care am ajuns până la urmă şi asta este opţiunea mea, pentru că socotesc că e nevoie acum în Arad, pentru liberalii din Arad, de un om de acest nivel. A.A.: Atunci când un preşedinte de organizaţie naţională spune că îl susţine pe un candidat la preşedinţia organizaţiei judeţene înseamnă că practic nici nu îl susţine, ci îl unge de-a dreptul!C.A.: Nu, pentru că vor avea loc nişte alegeri. Nu este omul meu, personal, decât în sensul că l-aş dori, am spus-o clar. Nu am dorit să sugerez acest lucru pe alte căi, am spus-o public şi sigur asta poate să nemulţumească pe contra-candidaţii săi, numai că la alegeri vor avea loc într-adevăr alegeri, eu nici nu voi fi prezent şi nici nu voi influenţa aceste alegeri în niciun fel, până la urmă opţiunea oamenilor va fi una, iar dacă ea va fi alta faţă de cea pe care eu o exprim acum, evident că voi avea toată disponibilitatea faţă de preşedintele ales şi vom merge mai departe.
A.A.: Domnul Sever Jurcă a primit zilele trecute o derogare de a candida pentru funcţia de preşedinte al partidului. Atunci această derogare cum o putem interpreta, ca un semn de democraţie internă de faţadă în Partidul Naţional Liberal?C.A.: Domnul Sever Jurcă avea într-adevăr din punct de vedere administrativ această problemă - faptul că domnia sa a fost plecat din Partidul Naţional Liberal o vreme şi se ştie că nu avea suficientă vechime pentru a candida. V-am spus care este opţiunea mea. Mie mi s-a părut corect să spun următorul lucru: dacă noi l-am putut investi în prima parte a anului 2009, pe Sever Jurcă proaspăt revenit în partid, cu preşedinţia partidului provizoriu, ar fi absurd să nu-i dăm derogarea. Adică a putut fi pus preşedinte interimar, dar nu-i dăm acum derogare să candideze?! Am considerat că e normal să aibă această derogare şi să candideze cu drepturile plenare ale oricărui membru al Partidului Naţional Liberal. De altfel, domnul Sever Jurcă a preluat organizaţia într-o situaţie foarte dificilă şi eu nu doresc să-i pun în spinare domnului Sever Jurcă rezultatele slabe de la alegerile prezidenţiale, pentru că el nu putea să facă de la foarte puţin foarte mult. Am constatat însă că trebuie să căutăm o altă formulă de dinamizare. Să vă mai spun un lucru: în PNL este nevoie în acest moment de oamenii care înţeleg că şi cu noi şi cu PD sau noi împreună cu PD nu se poate, iar în sensul acesta cred că Mihai Calimente este un luptător de prima linie, e foarte nimerit.
A.A.: Dar aţi avut o întâlnire cu acei oameni care şi-au manifestat până acum intenţia de a candida la şefia PNL Arad? Patru persoane sunt până în acest moment: domnul Galiş, domnul Calimente, domnul Jurcă, domnul Popescu.C.A.: Cât sunt în Arad mă voi întâlni cu mult mai mulţi, mă voi întâlni cu toată delegaţia permanentă, inclusiv cu cei patru colegi şi vom discuta tot ce doresc domniile lor.
A.A.: Iată, discutând acum despre ceea ce înseamnă acum PNL pe scena politică naţională, câteva dintre declaraţiile dumneavoastră foarte tranşante, foarte radicale au făcut furori. Sigur ele au fost interpretate diferit de opinia publică şi categoric de analiştii cu care ne-am obişnuit la televiziuni. Una dintre aceste declaraţii se referă la lipsa de dialog dintre dumneavoastră şi preşedintele Traian Băsescu, la refuzul dumneavoastră de a intra într-un dialog cu preşedintele Traian Băsescu. C.A.: De ani de zile noi mergem la consultări de câte ori preşedintele le convoacă, le iniţiază. Chiar în momentul în care raporturile erau deja deteriorate, şi asta se întâmpla demult, pe vremea lui Călin Popescu Tăriceanu, noi am respectat mereu instituţia şi procedura consultărilor, ne-am prezentat şi după realegerea domnului Traian Băsescu. La un moment dat însă constaţi că participi la un ritual sau la un ceremonial împreună cu oameni care nu cred, nu aparţin confesiunii respective. Noi mergem la aceste consultări pentru că ele fac parte din schema şi din mecanismele şi din procedurile democraţiei. Pentru că Traian Băsescu ne cheamă la aceste consultări ca să facă nişte poze, ca să arunce nişte vorbe, ca să simuleze pluralismul acolo, unde nu mai există decât voinţa domniei sale. N-avem niciun motiv să ne prefacem în continuare şi să participăm în continuare la această piesă de teatru periodică pe care domnul Traian Băsescu o aşează. Am spus, consultările se fac de către preşedinte în măsura în care acesta este mediator, aşa cum îl inspiră şi cum îl descrie Constituţia. Traian Băsescu nu mai este sau nu a fost niciodată mediator, el este liderul unui partid şi al unui clan politic şi în această calitate, ca să spun aşa, noi nu îl mai recunoaştem prin participarea la consultări, drept mediator abilitat în România şi nu vom mai participa, cu excepţia anumitor împrejurări grave. Dacă preşedintele ne-ar fi invitat să participăm la o discuţie pe tema nu a ieşirii din criză (pentru că de acest lucru i-am tot zis ce credem şi i-am zis degeaba, pe tema ieşirii din criza cu FMI-ul, că noi în aceste zile nu am avut nişte decizii prin care România să încerce să iasă din criză) probabil că am fi discutat că e o problemă foarte grea, şi i-am fi spus preşedintelui că este nebunesc, nedrept să facă ceea ce a anunţat că va face. Dar nu ne-a invitat pentru asta, ne-a invitat să discutăm despre ANI, să ne arate încă odată domnia sa câte zile avem ca să reparăm legea ANI, în marea găselniţă şi marea invenţie a domnului Băsescu. În paranteză fie spus, tot un guvern liberal a instituit-o prin asumarea răspunderii.
A.A.: Domnule Crin Antonescu, acest radicalism pentru a refuza dialogul, până la urmă în a refuza consultarea, foloseşte PNL-ului?C.A.: Nu refuz dialogul, nu refuz consultarea, dar nu există dialog şi consultare. Când a făcut cu adevărat consultare Traian Băsescu cu noi, cu liberalii sau cu cei care nu suntem pedişti? În momentul în care un guvern a căzut în parlament, tot Boc îl chema, tot de Boc era condus, tot cu Berceanu, tot cu Videanu, tot cu Elena Udrea, când a căzut în parlament într-o moţiune de cenzură şi preşedintele nu a vrut să ţină cont de acest fapt, ce dialog, ce consultare a fost? Când ne-a chemat la un dialog cu adevărat preşedintele? Astea sunt nişte lucruri care există sau nu, să te prefaci că le oficiezi, după părerea mea nu este interesant. Cred că foloseşte Partidului Naţional Liberal şi foloseşte scenei politice româneşti pentru că românii au nevoie mai ales în momente ca acesta să ştie foarte clar de unde ne ia pe fiecare, cine suntem, nu putem să ne atacăm şi să ne înjurăm seara la televizor, a doua zi să ne îmbrăţişăm şi să ne consultăm, poate mai pe seară nevăzuţi să mai punem la cale ceva, să mai împărţim nişte afaceri, nişte posturi. Nu, nu se poate! Deci, sunt nişte lucruri foarte clare, pentru noi şi pentru mine Traian Băsescu nu mai este preşedinte al acestei ţări, sigur că respectăm ordinea în stat, nu tulburăm lucrurile, dar nu mai este preşedintele acestei ţări moralmente, este căpetenia actualului clan care guvernează România şi ca atare nu avem ce să dialogăm atunci, când şi cum doreşte preşedintele. 
A.A.: Până la urmă ce valoare are faptul că pentru dumneavostră sau pentru un alt grup Traian Băsescu nu mai este preşedinte „moralmente”?C.A: Dar până la urmă cu ce ţine România în loc faptul că eu nu particip la consultările iniţiate de preşedintele Băsescu? Asta este problema României? Nu, problema României este că oamenii vor lua cu un sfert mai puţin salariu, pensionarii vor lua cu 15% pensii mai mici, că nu se mai ştie din partea celor care guvernează ţara asta încotro o luăm, ce facem peste un an, ce facem peste doi.
A.A.: Până la urmă acestea, pe care le-aţi enumerat, sunt măsuri liberale. Ar fi fost măsură anti-liberală să crească fiscalitatea.C.A.: A reduce 25% din salarii nu înseamnă deloc o măsură liberală şi nu este deloc o eficientizare pentru că, unu, avem consecinţe economice scăderea dramatică a puterii de cumpărare a unei categorii foarte largi, de milioane de oameni, cu pensionari cu tot, asta afectează mediul de afaceri, cu producători cu tot, că ăştia trebuie să vândă cuiva, care trebuie să cumpere. În al doilea rând nu este deloc o măsură liberală să protejezi în continuare birocraţia şi clientela, pentru că ea nu va fi afectată, şi nu este deloc o măsură liberală să nu sufli un cuvânt despre capitolele tot de cheltuieli publice, de la achiziţii, adică locul pe unde se drenează banii spre firme prietene şi despre rezervările partidului de guvernământ. Sunt lucruri deloc liberale, nu au nimic de-a face cu asta şi cine îl crede pe domnul Băsescu că e liberal, poate s-o facă, eu nu-l cred pentru că judec în felul acesta. Dar încă o dată vă spun, că mergem noi la consultări sau nu, n-are relevanţă pentru România. Nu puteţi să-mi spuneţi că suntem în situaţia asta economică pentru că m-am hotărât eu că de-acum încolo să nu mă mai duc la consultări!

Sursa: Observator.info