Un fost militar îşi umple timpul liber confecţionând obiecte artizanale tradiţionale, în miniatură, de care sunt atraşi în special turiştii străini care îl vizitează la locuinţa sa, unde are amenajată şi o expoziţie.Gheorghe Suciu are 64 de ani şi locuieşte în oraşul Nădlac. Împreună cu soţia sa, Ana, a început să realizeze lucrări din lemn, sub formă de jucării, în urmă cu trei ani, la cererea nepoţelului lor, Cristian. “Nepoţelul îmi tot spunea că s-a cam săturat de jucăriile din plastic sau metal şi vrea ceva nou. Atunci am început să-i confecţionez jucării din lemn. Primele obiecte pe care le-am făcut au fost un balansoar pentru păpuşi, o canapea şi un pat de ţară, o mobilă de sufragerie, diferite fotolii, măsuţe, cuiere şi mobilier de bucătărie, pe care nepoţelul meu le folosea atunci când se juca”, a povestit Gheorghe Suciu.Începutul a fost mai lent, mai nesigur, deoarece “meşterul” nu ştia cum va fi receptat demersul său. Nădlăcanii îi cer acum să facă ba o biserică, ba o fântână, ba o casă ţărănească. “Oamenii au început să mă provoace şi aşa am ajuns să fac Primăria din Nădlac, Biserica Evanghelică, şcoala. Acestea sunt cele mai grele lucrări, la care am muncit peste trei săptămâni, pentru că a trebuit să fac multe decoraţiuni şi a presupus multă migală”, a spus Gheorghe Suciu.Acesta a mai susţinut că se inspiră de peste tot şi îşi doreşte să zidească în conştiinţa oamenilor bucuria reîntâlnirii cu obiectele de artizanat tradiţionale culturii poporului român. Pentru aceasta a sacrificat o cameră din locuinţa sa, pe care a transformat-o în expoziţie, din care nu lipsesc: o biserică ortodoxă din Maramureş, vile din secolul XIX, un conac din Banat, un zoo-parc, o moară cu apă din zona de munte, un poligon de pregătire a militarilor, masa tăcerii a lui Brâncuşi, o stradă din oraşul Nădlac, un mini-stadion de fotbal pe care se derulează un meci.Printre obiectele create de Gheorghe Suciu se numără şi câteva unicate. Astfel, roaba cu girofar şi rovignetă, un vaporaş, coloana infinitului lui Brâncuşi, sunt câteva dintre miniaturile care i-au atras mai ales pe străini. Un suedez a vrut să-i cumpere toate miniaturile însă, pentru că fiecare obiect are o valoare sentimentală foarte mare, scoaterea lor la vânzare este exclusă. “Multe persoane din străinătate îmi calcă pragul, fotografiază sau filmează lucrările, vor să le cumpere şi chiar mă invită la ei ca să realizez asemenea lucrări. Dar, deocamdată nu vând, lucrez doar de plăcere”, a mai spus Gheorghe Suciu, care a susţinut că are şi o lucrare preferată, Biserica Evanghelică din Nădlac, la care a lucrat trei săptămâni.Un obiect de artizanat în miniatură presupune ore sau chiar zile întregi de muncă. Mai întâi se măsoară toate componentele, apoi se croiesc, se taie materialul, după care se lipeşte cu aracet părţile componente. Apoi, la final se dă forma dorită obiectului şi se şlefuieşte unde este nevoie. “Soţia mea este alături de mine. Am lucrat zi şi noapte deoarece după fiecare lipire de componente ale obiectului trebuia să aşteptăm să se usuce, abia pe urmă treceam la următorul pas”, a mai spus fostul militar.Singurele ustensile de care se foloseşte Gheorghe Suciu sunt un fierăstrău mic, un cuţit de bucătărie şi hârtie abrazivă. Materialele din care sunt confecţionate obiectele provin din lădiţe de lemn de la magazine, diferite crenguţe din lemn de dud din curte, beţe de chibrit şi bucăţi de lemn de brad (resturi, rebuturi) primite de la unele ateliere de tâmplărie. Pentru că nepoţelul lor este stabilit acum în Canada, bunicul se îngrijeşte ca de fiecare dată când îi trimite pachet din el să nu lipsească o jucărie nouă în miniatură, confecţionată de el.

Sursa: Observator.info