Ajunsă la cea de a treia ediţie, cursa răţuştelor, pe Bega, tinde să devină un simbol timişorean. O idee bună, cu finalitate spectaculoasă, a animat în ultimii trei ani începutul verii, iar faptul că scopul demersului este caritabil şi vizează mereu obiective de larg interes public, sporeşte valoarea iniţiativei. De fapt, se demonstrează, iată, că cu o investiţie foarte mică dar cu multă imaginaţie se pot obţine rezultate remarcabile acolo unde există într-adevăr disponibilitate de a face şi voinţă de a ajuta.Cursa răţuştelor pe Bega a pornit ca o joacă. Dar o joacă serioasă. După trei ani s-a ajuns la încasarea sumei de peste 6000 de euro şi la intrarea în „competiţie” a peste cinci mii de chiriaşi de răţuşte de plastic. Canalul Bega îngălbeneşte de puzderia de „concurenţi”, iar malurile râului se animă. Pe lângă dimensiunea caritabilă, evenimentul şi-a propus să apropie membrii comunităţii în spaţiul public, în spiritul participării la acţiuni care să se adreseze tuturor actorilor comunitari: copii, tineri, familii, societăţi şi instituţii, conducând la o coeziune sporită a acestora, un simţ al responsabilităţii faţă de comunitate mai puternic şi la bucuria petrecerii unei după-amieze de vară într-o atmosferă de relaxare. Contează toate acestea? În condiţiile înstrăinării tot mai accentuate, a mutării accentului de pe principii şi valori pe modelele facile şi pe individualismul pragmatic, sigur că antrenarea comunităţii pentru o cauză bună, într-o formă de competiţie plăcută, deschisă tuturor, contează. Nu sunt timişorean. Multă vreme nu am agreat nici Timişoara, nici timişorenii. Dar iată că sunt oameni care ştiu să preţuiască mai bine valorile comune, decât o fac arădenii. Sunt oameni care pun accent pe protejarea şi promovarea bunurilor lor, care se implică pentru cauze bune – aşa cum din păcate arădenii nu sunt, poate şi fiindcă nu are cine să le canalizeze aceste porniri, nu are cine să le strunească aceste iniţiative. Anul acesta, cu banii strânşi după cursa răţuştelor din plastic se va renova un spaţiu la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii “Louis Ţurcanu”, din oraşul de pe Bega. Fără, iată, un efort bugetar, punându-se doar în valoare capacitatea comunităţii de a se mobiliza şi de a se implica într-un efort caritabil, de bun simţ, cursa răţuştelor devine un simbol pozitiv al Timişorii – un exemplu de acţiune care poate fi importată în orice localitate unde administraţia locală şi mediul de afaceri nu se consideră într-o competiţie contra naturii, nefirească, ci se completează şi caută să performeze reciproc, bazându-se, cum este şi firesc, pe oamenii cetăţii.Cursa răţuştelor s-a încheiat cu un spectacol susţinut de formaţii locale. Fără mari costuri. Fără fanfaronadă. Doar cu bună dispoziţie şi dorinţa de a face bine, de a promova valorile locale. Pentru că merită (ar merita şi ale noastre, arădene, dar din păcate cei care ar trebui să o facă nu se gândesc la ele; în ciuda resentimentului profund pe care îl purtăm timişorenilor, avem multe de învăţat de la felul cum se raportează la propriul oraş şi la interesul comunităţii lor, de la cel mai simplu şi umil cetăţean până la politicienii care se consideră cei mai importanţi).Răţuştele de plastic de pe Bega sunt un simbol – al încrederii oamenilor în propria lor forţă de a schimba împreună în bine lucruri care nu funcţionează aşa cum ar fi necesar; fără efort foarte mare, fără sacrificii, fără osteneală. Jucărioarele acestea galbene întăresc sentimentul de colectivitate şi aduc un strop de optimism, de încredere, de senzaţie de bine în cotidianul amărui marcat de diverse crize. Micile raţe de pe Bega sunt mai mult decât un instrument caritabil – sunt pe cale să devină un simbol a ceea ce înseamnă unitatea timişoreană, solidaritatea şi spiritul plăcut al apartenenţei la un grup de care eşti mândru. Cine nu are astfel de răţuşte, să îşi cumpere…

Sursa: Observator.info