Suma va rezulta din diferenţa de impozitare pe care o aplică statul pe ultimii cinci ani, după ce s-a constatat că sportivii de performanţă nu pot fi plătiţi prin convenţii civile. LPF şi FRF au ripostat, permiţând cluburilor să jongleze cu locurile, tocmai pentru a scăpa de societăţile cu datorii 
În scurt timp, datoriile clubului UTA vor creşte cu peste un milion de euro! Suma exactă nu este deocamdată cunoscută cu precizie, putând fi doar estimată, însă cu siguranţă va depăşi suma de un milion de euro, iar banii vor fi datoraţi bugetului de stat. Nu va fi vorba despre bani datoraţi statului ca urmare a unor erori a foştilor sau actualilor responsabili ai clubului arădean, ci de datorii provocate de o decizie a Ministerului Finanţelor, care a demarat în urmă cu un an controale la cluburile de fotbal din România, ideea generală fiind de impozitare retroactivă, pe ultimii cinci ani, a veniturilor oferite de grupări prin convenţiile civile ale angajaţilor - fotbalişti, antrenori, personal etc. Conform estimărilor, dacă decizia se va aplica, în cazul UTA-ei va rezulta o datorie către bugetul de stat de peste un milion de euro, în situaţia Bătrânei Doamne fiind toate cluburile de fotbal din ţară, fiecare însă urmând să se confrunte cu debite diferite, în funcţie de plăţile pe care le-au efectuat, prin convenţii civile, în perioada 2005-2010, supusă controlului ANAF. Întreaga poveste a fost generată de-o concluzie a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, instituţie care a constatat că sportivii profesionişti de la majoritatea cluburilor de fotbal din ţară au fost angajaţi pe convenţii civile, care potrivit legii sunt posibile doar în care unor activităţi ocazionale, nu şi pentru cele dependente.  ANAF a constatat, în urma controalelor desfăşurate la cluburile de fotbal, că „unele cluburi au încheiat contracte de prestări servicii (convenţii civile) conform Codului Civil cu persoane fizice pentru activităţi cum ar fi: electrician, contabil, şofer, director tehnic, director sportiv precum şi cu sportivi profesionisti”. Pe de altă parte, cluburile de fotbal n-au acţionat după ureche, alegând să-şi plătească sportivii, angajaţii etc prin convenţii civile, deoarece Legea Educaţiei Fizice şi a Sportului, în urma unei schimbări din anul 2005, permitea ca asociaţiile sportive să încheie convenţii civile cu sportivii, nu doar contracte clasice de muncă. În cazul convenţiilor civile, impozitul este de 16%, în timp ce contractele de muncă se impozitează cu mult mai mult, incluzând toate contribuţiile. În acest context, Ministerul Finanţelor va obliga structurile sportive să plătească o diferenţă de impozit, de la 16% (convenţiile civile) până spre 45-55%, diferenţa aplicându-se pe ultimii cinci ani. De aici rezultă datoriile, care în cazul UTA vor depăşi un milion de euro, iar în alte situaţii, vor depăşi 2-3 milioane, în funcţie de cât s-a cheltuit cu salariile prin convenţiile civile. Deşi Legea Educaţiei Fizice şi a Sportului, prin reglementarea din 2005, permitea convenţiile civile, ANAF consideră, în urma analizei conţinutului convenţiilor civile dintre cluburile de fotbal şi sportivii profesionişti în special, că „activitatea desfăşurată nu a fost una efectuată întâmplător, conjuctural şi nu îndeplineşte criteriile stabilite de prevederile legale în vigoare pentru a fi considerată o activitate independentă, ci dimpotrivă are caracterul unei activităţi dependente”, precizează ANAF. Scandalul a început în urmă cu un an, când ANAF a demarat controalele pentru a constata modul în care în au fost încheiate convenţiile civile între cluburi şi sportivi. Cele mai multe grupări din ţară au fost deja controlate şi li s-au comunicat sumele datorate, ca urmare a diferenţei de impozitare, rezultând sume uriaşe. În cazul UTA-ei, urmează ca în scurt timp să rezulte diferenţa de plată. Există posibilitatea contestării în instanţă, însă greu de crezut că se va ajunge la decizii favorabile asociaţiilor sportive. Pe de altă parte, LPF şi FRF s-au pregătit pentru a contra-balansa într-un fel sau altul această impunere retroactivă, oferind din nou posibilitatea grupărilor sportive afiliate de-a face tranzacţii cu locuri, ceea ce a fost interzis în ultimii doi ani. Practic, LPF şi FRF oferă cluburilor posibilitatea de-a jongla cu locurile, pentru a scapa de societăţile cu datorii, ideea nefiind ca un club să-şi cedeze locul altuia, ci ca acelaşi club, printr-o serie de driblinguri şi portiţe mai mult sau mai puţin legale să-şi vândă propriul loc, pentru a scăpa de-o societate cu datorii şi de a-l trece pe una curată, manevra urmând să elimine cea mai mare parte din datorii.
Cum plătesc cluburile româneşti?Practica în fotbalul românesc este următoarea: clubul negociază cu jucătorul salariul net, după care în contractul de muncă, supus impozitării clasice (CAS, şomaj, impozit pe venit etc) se trece o sumă mai mică, diferenţa dintre această sumă şi cea negociată fiind cuprinsă într-o convenţie civilă, impozitul în acest caz fiind de 16%.

Sursa: Observator.info