Interviu-dezbatere cu dl. Ilie Cerna, preşedintele Ligii pensionarilor din Arad şi cu dl. Ladislau Toth, vicepreşedintele Ligii Pensionarilor.  - Domnilor, pensiile nu au scăzut cu 15 la sută în schimb a crescut TVA cu 5 procente, a crescut cursul euro cu 5 procente şi asta înseamnă că până la urmă şi pensiile d-voastră în valoare absolută sunt cu 10 la sută mai mici, dacă ne referim la puterea de cumpărare. Aţi scăpat de o măsură dar aţi dat peste cealaltă iar în plus vi se decontează şi un efect deosebit de grav al acestei crize – creşterea taxei pe valoarea adăugată.I. C. – Da, se pare că aşa au dorit guvernanţii, să arunce pe spinarea pensionarilor ieşirea din criză a României, dar Curtea Constituţională a fost destul de înţeleaptă să facă să ni se respecte drepturile constituţionale şi europene pe care le avem.  – Din câte ştiu eu a depins de un vot pentru că toţi cei care au fost propuşi de un anumit partid au votat pentru scăderea pensiei, toţi ceilalţi au votat împotrivă şi a fost acolo un judecător de la UDMR care a înclinat balanţa spunând colegilor săi că pensia este un drept constituţional.I. C. – Acest lucru este şi datorită unui mare om politic al UDMR-ului pe care eu îl respect foarte mult, chiar dacă nu-i rostesc acum numele, care a avut o contribuţie efectivă la a face lobby la Curtea Constituţională pentru ca ea să dea o decizie dreaptă. – Dar acum, în afară de pensionari, îl înjură toată ţara pe respectivul judecător pentru că TVA-ul a crescut cu 5 la sută.I. C. – Oricum guvernanţii ar fi crescut TVA-ul, dar acum ni se pune nouă în cârcă acest lucru şi acest lucru nu este drept. Au făcut paradă de faptul că guvernanţii ar fi avut şi planul B şi planul C… Care plan C? Că au explicat doar planul B, adică creşterea TVA. De ce nu au practicat ceea ce colegii lor guvernanţi din alte ţări au făcut pentru scoaterea ţărilor respective din criză şi să fi început cu reducerea salariilor din companiile de stat, cu tăierea agenţiilor naţionale, guvernamentale, cu ministerele… – D-le Toth, iată că motivarea acelui judecător de la Curtea Constituţională care a votat împotriva scăderii pensiilor cu 15 la sută a fost bazată pe dreptul constituţional la pensie.  Spunea dânsul că fiecare om care a muncit are acest drept care nu i se poate lua, şi anume, pensia. Şi aici s-a iscat o polemică în societatea românească, şi anume: atunci când se măresc pensiile dreptul acesta nu este lezat decât atunci când ele scad? Cât de corect este să invocăm acest drept constituţional la pensie doar atunci când el ne este convenabil?L. T. – E un drept al omului care poate a lucrat peste 40 de ani, care şi-a achitat toate contribuţiile. Nu mi se pare normal ca atunci când toate preţurile cresc, când inflaţia nu stagnează, ci din contră, creşte, pensiile să se reducă.I. C. – Din păcate, la noi în România se pune carul înaintea boilor şi mă explic imediat: atunci când facem bugetul de stat şi încercăm să facem bugetul de asigurări sociale nu-l facem cum trebuie pentru că el nu este atât cât ar trebui pentru anul în curs. Îl facem la jumătate, pentru ca apoi să avem motivaţie că nu mai avem bani pentru pensii. Cine altul decât statul, guvernul care este temporar la conducerea ţării, are obligaţia să asigure bani pentru pensii şi în mod firesc, odată cu creşterea salariului mediu brut pe economie pentru toată lumea atunci trebuie să crească şi pensia. În anii ’90-’91, media pensiei din salariul brut pe economie era  de 65 până la 75 la sută şi acum se căznesc să menţină aproape 45 la sută – Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu a afirmat că punctul de pensie nu va mai creşte şi că, oricum, va găsi statul o formă de a diminua pensiile, dacă trebuie prin impozitare.L. T. – Achităm impozit după pensie, achităm CAS după pensie, la pensiile peste 1.000 de lei, cu toate că în celelalte state foste socialiste nu se plăteşte aşa ceva. Eu cred că ar trebui impozitate procentual pensiile mari.I. C. – Ieri am discutat cu un omolog de-al nostru din Ungaria şi am aflat că cea mai mică pensie din Ungaria, în banii noştri ajunge la aproape 600 de lei. Acolo nu se impozitează nici un fel de pensie, în Ungaria nu se reduce pensia, nu se pune pe seama pensionarilor ieşirea din criză.L. T. – În presă a apărut că şi în alte ţări TVA-ul este mare dar în Ungaria, de exemplu, alimentele de bază sunt impozitate cu 18 la sută iar ţigările şi băuturile alcoolice au 25 la sută. – Şi la noi se discută acest lucru – scăderea TVA-ului la produsele de bază, la 5 la sută la pâine, cereale, alimente – doar că discuţia se va relua de abia la toamnă, după vacanţa parlamentară. Ştiu că pensionarii arădeni au demarat strângerea de semnături pentru declanşarea unui referendum în vederea instituirii unui Cod al pensionarilor care cuprinde un pachet de 10 legi compensatorii printre care amintesc instituirea unei autorităţi naţionale a pensionarilor, adoptarea unei noi legi a sistemului public de pensii, înfiinţarea Ministerului pensionarilor, instituirea dreptului persoanelor vârstnice de a călători gratuit pe mijloacele de transport în comun din întreaga ţară, interdicţia demnitarilor de a depune bani şi mijloace de tezaurizare în bănci străine şi impozitarea cu 80-90 la sută a averilor care nu pot fi dovedite. Discutăm despre oportunitatea lor, pentru că suntem în criză şi d-voastră veniţi şi cereţi alte oportunităţi, alte drepturi băneşti. De unde?I. C. – Pe o anumită platformă se poate vorbi şi despre această treabă, că acum ne-am găsit noi să cerem aceste lucruri. Dar noi, de 20 de ani vorbim în van, nimeni nu ne ia în seamă, dar aceste legi compensatorii există în toată lumea civilizată pentru persoanele vârstnice. De aproape 11 ani de când există asociaţia noastră nu a fost lună, trimestru sau an în care să nu organizăm mitinguri, întâlniri cu parlamentarii, chiar dacă nu toţi au fost prezenţi dar partidele şi-au trimis reprezentanţii din Parlament la întâlnirile cu noi. De fiecare dată, însă, ne-am ales doar cu promisiuni.
– D-le Toth, ce a a generat această iniţiativă a pensionarilor, şi cât de mult credeţi, la modul realist, în concretizarea acestui demers?L. T. – Din păcate, reprezentanţii pensionarilor din toată ţara, întruniţi într-o comisie compusă din 7 persoane, bine plătite, care se află la Bucureşti, nu au făcut prea mare lucru, şi de aceea şi milităm pentru schimbarea lor. – Aş vrea să comentăm împreună o temă destul de discutată în aceste zile şi anume că scăderea pensiilor cu 15% s-ar fi impus pentru că ar fi reprezentat un mare sprijin pentru ţară.I. C. – Este absolut ilogic să se emită asemenea raţionamente, iar noi ne-am dat seama că aceste măsuri compensatorii va fi foarte greu sau imposibil să le impunem prin Parlament şi atunci încercăm să ne descurcăm noi înşine. – O să fiţi suspectat de simpatie pentru Partidul Liberal pentru că ei au avut această deviză în urmă cu mai mulţi ani. De altfel Partidul Democrat-Liberal îi blamează pe liberali pentru că în timpul guvernării lor ar fi crescut punctul de pensie şi s-au mărit pensiile…I. C. – Da, este adevărat, dar aceşti oameni, la acel timp au înţeles problemele cu care se confruntă pensionarii. Mai mult, au dispus şi de mijloace, pentru că au lăsat ţara într-un trend pozitiv iar acum au venit ăştia care au pus ţara pe butuci. – Liberalilor li se reproşează că în acel moment de creştere economică ei ar fi trebuit să se gândească şi la viitor, să pună nişte bani deoparte şi să nu mărească cheltuiala publică…I. C. – Dar cei care sunt la putere acum de ce nu reduc cheltuiala publică, de ce continuă să facă cheltuieli şi investiţii în proiecte de-a dreptul hazardate?L. T. – Eu vreau să subliniez că acei 15 la sută nici măcar teoretic n-ar acoperi cheltuiala publică şi n-ar reuşi să scoată ţara din criză, în schimb, pe pensionari i-ar afecta în mod vital.
– Să luăm punctual acele propuneri pe care le-aţi formulat în Codul pensionarilor şi să subliniem că sunt 10 propuneri pe care d-voastră le veţi promova printr-un referendum…I. C. – În 10 iunie am avut un miting la care au luat parte câteva sute de participanţi şi unde am discutat această rezoluţie, iar unul dintre cele mai importante puncte ale ei este să terminăm cu acest Consiliu naţional al persoanelor vârstnice care este un apendice politic, deoarece în componenţa lui sunt aproape 8 secretari de stat care iau bani de la bugetul statului, iar această situaţie se transmite şi către judeţe, unde preşedintele şi vicepreşedintele sunt salariaţi, iau bani dar nu fac nimic pentru pensionari. Noi am propus ca în acest consiliu să se regăsească toate federaţiile, toate organizaţiile pensionarilor dar care să nu mai fie administrat politic ci să fie o instituţie unitară şi de sine stătătoare, în subordinea Parlamentului României, ca de altfel toate organizaţiile non-guvernamentale. Un alt punct important îl constituie gratuitatea pentru pensionari pe toate mijloacele de transport din întreaga ţară pentru că s-ar face economii din realizarea legitimaţiilor, pe cupoane, pe distribuţia lor, bani care ar putea fi economisiţi din bugetul asigurărilor sociale dacă s-ar da o lege prin care persoanele vârstnice ar putea călători gratuit, doar în baza cărţii de identitate.L. T. – Doresc să punctez importanţa solidarităţii tuturor pensionarilor, care să-şi trimită reprezentanţii în Consiliul local, în Consiliul judeţean, la ministere.I. C. – Aş adăuga la cele spuse de colegul meu participarea organizaţiilor pensionarilor la administrarea patrimoniului fostei Uniuni Generale a Sindicatelor din România. Confederaţiile sindicale din România huzuresc în acest patrimoniu, fără a avea aproape nici o contribuţie la construirea lui, pentru că ei administrează ceea ce a construit generaţia noastră. Astfel s-ar putea ca pensionarii să aibă acces gratuit sau la un preţ modic la o staţiune balneo-climaterică, la un tratament şi aşa mai departe. Prin Casa de Pensii sunt disponibile acum astfel de bilete dar ele sunt în număr de câteva sute de mii la un număr de 7 milioane de pensionari, total insuficient. – Legat de Ministerul Pensionarilor ce ne puteţi spune?L. T. – Dacă există un Minister al Tineretului, de ce ar fi o problemă şi existenţa unui Minister al Pensionarilor? – Dar a existat şi un Partid al Pensionarilor şi scorul electoral obţinut la alegeri a fost dezamăgitor. Cum explicaţi această situaţie?I. C. – Lucrurile s-au schimbat acum când pensionarii şi-au dat seama că le-au fost înşelate aşteptările din partea tuturor partidelor politice. Noi avem semnale din teritoriu care ne-au îndreptăţit să cerem acest lucru: dreptul de a participa la alegeri de jos şi până sus, în numele nostru, al pensionarilor. – Ceea ce solicitaţi d-voastră sunt măsuri sociale or tocmai împotriva acestor măsuri sociale se îndreaptă nu numai guvernul României ci în întreaga Europă încet, încet, măsurile sociale sunt restrânse sau eliminate. Noi am dorit să ne îndreptăm spre capitalism iar în drumul spre acest sistem măsurile sociale pot constitui un obstacol…I. C. – Până la un anumit punct de vedere împărtăşesc ideea d-voastră dar vreau să spun că aceste măsuri compensatorii pe care le solicităm noi, în alte ţări, chiar capitaliste, dăinuie de zeci de ani. La noi este vinovată clasa politică pentru că nu a rezolvat această problemă de-a lungul timpului dar, repet încă o dată, nimic din aceste doleanţe ale noastre pe care le vrem inserate într-un Cod al pensionarilor, nu presupun cheltuieli de la bugetul statului. – Sesizez din vorbele d-voastră intenţia de a relansa o mişcare politică a pensionarilor iar acest Cod ar constitui o platformă a acestei mişcări…I. C. – Se poate spune şi aşa iar dacă vom vedea că nu se poate altfel, nu vom reuşi singuri, ne vom ralia unui partid politic. – Ar putea porni de la Arad înfiinţarea unui nou Partid al Pensionarilor?I. C. – Suntem departe de acest lucru, dar din discuţiile avute cu colegi din alte judeţe am primit asigurări că vom fi sprijiniţi pentru promulgarea acestui Cod al pensionarilor. – Am văzut că un punct din acest Cod se referă la interdicţia pentru demnitari, pentru înalţii funcţionari publici, de a-şi scoate averile peste hotare, la bănci din străinătate. Care este legătura dintre acest punct şi pensionari?L. T. – Nu este o legătură directă dar problema este că aceste valori sunt tezaurizate în ţări străine, la bănci străine, la alte nivele de dobândă, or noi credem că aici ele ar putea contribui într-o oarecare măsură la scoaterea ţării din criză.I. C. – Acest lucru ar fi adus bani la bugetul care ştim cu toţii cum se prezintă, încercându-se o minimă redresare a lui. – Mai devreme pomeneaţi despre solidaritate. În ce măsură simţiţi d-voastră această solidaritate acum când, pe undeva, există această impresie că pensionarii sunt consideraţi ţapii ispăşitori ai crizei?L. T. – Oamenii s-au apropiat de noi, vin şi se plâng de problemele lor şi încercăm să-i ajutăm aşa cum putem dar cu regret spun că atunci când am programat demonstraţia din piaţa Avram Iancu numărul celor prezenţi a fost foarte mic în comparaţie cu numărul pensionarilor din Arad şi acest lucru a însemnat o dezamăgire pentru noi. – Cum se raportează celelalte categorii de vârstă la d-voastră?I. C. – Noi am început să ne solidarizăm în ultima perioadă mai mult cu sindicatele şi acesta va fi şi scopul nostru în viitorul apropiat pentru a ne asigura sprijin şi din partea altor categorii de populaţie. Aş menţiona şi câteva dintre ele: CNSLR Frăţia, Cartel Alfa, Sindicatul Democratic din Învăţământ, ULAL Arad.
ULAL Arad a strâns câteva sute de semnături care se adaugă celor aproape 2.000 strânse de Liga Pensionarilor din Arad pentru promovarea acestui Cod al pensionarilor. Obiectivul urmărit este adunarea a două milioane de semnături la nivel naţional, Codul fiind trimis tuturor federaţiilor de pensionari din ţară, aşadar proiectul arădean este răspândit la nivel naţional iar rezoluţia adoptată la mitingul pensionarilor arădeni din 10 iunie şi modelul tabelului de semnături a ajuns în mai multe judeţe. Pentru declanşarea unei acţiuni legislative, aşa cum îşi doreşte Liga Pensionarilor din Arad este nevoie de 200.000 de semnături iar de 500.000 de semnături pentru declanşarea referendumului.

Sursa: Observator.info