Ultimele veşti trimise, zilele acestea, de către alpinistul arădean Zsolt Török din expediţia sa spre vârful K2 sunt mult mai liniştitoare faţă de săptămâna trecută. Dacă în 13 iulie arădeanul nostru a rămas fără mâncare din cauza unor „şmecherii” ale pakistanezilor care i-au vândut mâncarea, acum a reuşit să facă rost de hrană şi se pregăteşte să continue expediţia. 
  Zsolt Török a trimis un mesaj în ţară prin care anunţă că problema cu mâncarea s-a rezolvat, deoarece porterii au reuşit să ajungă în Tabăra de Bază, peste pasul Gondogoro (5.620 m). După câteva zile de refacere în Tabăra de Bază, arădeanul nostru s-a îndreptat spre taberele superioare pentru a le echipa şi pentru a încerca ascensiunea vârfului. Zsolt a transmis arădenilor că „...mă simt bine, vremea este ok şi aşteptăm cu toţii să urcăm pe vârf”. De asemenea alpinistul a mai relatat că a murit un bulgar în Tabăra 2 însă nu are prea multe detalii despre cauză. Cel mai mult, arădeanul a reuşit să urce până la 7.200 m şi practic a terminat cu aclimatizarea organismului. „M-am comportat bine la altitudine, de fapt cel mai bine de până acum. Tusea se pare că este din cauza vântului şi a frigului deosebit; am scuipat şi a îngheţat instantaneu. Este foarte frig, şi o mare parte din energia mea se duce să compenseze frigul. Ascensiunea este foarte dură, şi deşi îmi place, am nevoie de toată voinţa pentru a mai face un pas înainte. Mai sus de C1 este vânt aspru, şi periodic mă opresc să verific dacă nu am degerături. Cam în fiecare zi ninge şi este vreme rea”, spune alpinistul Zsolt Török.
„Muntele Sălbatic” un vis pe cale să devină realitate pentru TörökK2 este al doilea munte ca şi înălţime din lume, atingând 8.611 metri însă este considerat cel mai periculos şi mai dificil vârf din lume. Muntele se află în masivul Karakorum, Pakistan, în Asia Centrală, regiunea Baltoro (lângă al doilea gheţar din lume ca extindere şi lungime), la aproximativ 10 zile de mers pe jos din ultima localitate, Ascole. Marşul de apropiere este cel mai lung din toate expediţiile care vizează vârfuri de peste 8000 m, însemnând aproximativ 110 km într-o regiune sălbatică, dominată de vârfuri celebre.Tabăra de bază este la 5000 m, iar de aici membrii expediţiei montează patru tabere intermediare pentru a putea urca vârful în condiţii favorabile de vreme. Aclimatizarea, fără de care organismul nu este capabil să suporte lipsa oxigenului şi a presiunii, se face treptat, urcând şi coborând pe munte între taberele amintite mai sus.Ceea ce face din K2 un obiectiv atât de greu de atins, în afara dificultăţilor oricărui optmiar, sunt capriciile vremii, căderile de pietre, avalanşele şi ruperile de seracuri. Statistica muntelui este foarte tristă. Dintre cei care reuşesc să atingă vârful, 30% nu se mai întorc. Pâna în prezent peste 70 de alpinişti şi-au pierdut aici viaţa printre care şi primul român care a încercat vârful, Mihai Cioroianu.

Sursa: Observator.info