Articolul pleacă de la faptul că strada Academia Teologică fosta Paroşeni găzduieşte la numărul 5 – cel mai degradat imobil – cel puţin aşa se vede din exteriorul neatins decât de vremuri seculare. În urmă cu ceva vreme un arădean disperat ne-a chemat la faţa locului pentru a sesiza două aspecte: unul legat de problema sa personală privind locuinţa iar celălalt referitor la aspectul revoltător de mizerabil al curţii transformată într-un cadru gata (re)socializat cu epoca primitivă. Problema de la numărul 5 s-a adâncit conform regulei de la care nimeni nu se abate - orice sesizare dacă n-are vechime, putregai şi iz de scandal cu poliţie, presă şi tv la ştiri – nu are sens  să fie băgată în seamă.    Omul care putrezeşte de vreo 12 ani la subsolul acestui imobil se numeşte Varga Attila (52 ani). A ajuns aici în urma divorţului pronunţat în urmă cu vreo 13 ani. Şi-a lăsat apartamentul soţiei şi copilului minor – găsindu-şi o locuinţă pe strada Academia Teologică – pe atunci Paroşeni – nr. 5 în calitate de subchiriaş al unei locatare care a decedat între timp. Din păcate, nu a reuşit să rămână în apartament, astfel că s-a mutat provizoriu într-o pivniţă cu totul insalubră, plină de igrasie şi putregai. Omul şi-a depus imediat toate actele către primărie pentru obţinerea unei locuinţe şi chiar a ocupat locul 2 pe lista de priorităţi. Asta a fost în anul 1997... Iată ce spune: „Am divorţat prin ’97 şi am lăsat casa la soţie şi copil. Ce era să fac? Să ne judecăm la tribunal la cine rămâne casa?! Am considerat că era normal ca mama să rămână cu copilul în casă. Eu am primit o maşină dar era foarte veche şi am dat-o la fier vechi. Aşa am ajuns aici în subînchiriere într-un  apartament de sus, la o bătrână. Am îngrijit-o şi când a murit am cerut de la Recons să fiu trecut în contract dar nu mi s-a admis cererea. Dimpotrivă, am fost dat afară de altcineva care a obţinut acel contract. Cum? (nu) ştiu! De atunci stau în mizeria asta putregăioasă, în igrasia care a udat toţi pereţii şi-mi macină sănătatea de peste 10 ani... Îmi putrezesc toate hainele, pantofii, mobila, totul!” Ciudat sau nu – Varga nu a mai ajuns să se bucure de o locuinţă decentă. A rămas blocat în pivniţa în care stă şi acum, putrezind alături de pereţii uzi, colcăind de mucegai viu. În acest deceniu şi ceva a încercat să găsească înţelegere la primărie – partea socială – dar nimeni nu l-a luat vreodată în seamă. O birocraţie neînţeleasă şi idioată îl ţine departe de civilizaţie de atâta vreme. Evident, mucegaiul a început să-i sape în sănătate şi să-l afunde în hăurile unor boli din care, sigur – nu mai ai scăpare dacă nu scapi cât mai repede de acolo. Varga ridică din umeri neputincios, aproape plângând: „mi-am făcut o colibă în curte din placaje în care mi-am depozitat hainele, vasele, încălţămintea... Oare nu sunt şi eu un cetăţean al Aradului? De ce sunt dat deoparte, de ce îşi bate joc primăria de mine?! Sunt un om ca oricare altul şi merit să primesc o locuinţă decentă. Sunt atâtea locuinţe goale în oraş – să mi se dea şi mie una. Mică dar să fie a mea. Nu mai pot să stau în putoarea şi boala asta. Să ştiţi că sunt hotărât să ajung pe la televiziuni în Bucureşti să vadă toată ţara cum este tratat un cetăţean român în oraşul lui Băsescu!” Attila va merge şi mai departe, având de gând să trimită fotografii la Consiliul Europei – contactând europarlamentarii arădeni care activează la Bruxelles. „Vreau să vadă toată Europa cum sunt trataţi unii cetăţeni români în România!”     Partea a doua a problemei a imobilului ţine de aspectul primitiv al curţii. Canal înfundat şi puturos, scurs prin curte, cuşti improvizate cu porumbei de toate soiurile prin toate cotloanele, mizerii, ierburi mărăcinoase – un spaţiu destinat filmărilor ce conţin categorii de vârstă interzise (chiar dacă gânguresc porumbei). Vine vecinul Ostoin (ăla de care Varga spune că îl ameninţă cu moartea când i se pune pata) – omul cu porumbeii. Îl întrebăm de canal. „De două ori pe an se-nfundă canalul. Eu nu plătesc singur. Mai sunt şi alţi vecini care trebuie să contribuie dar nu vor. Întrebaţi-o pe vecina care strânge banii de apă. Ea nu vrea să plătească pentru că zice că nu are bani şi aşa că problema a rămas aşa! Sigur că nu-mi convine, mai ales că am un copilaş mic şi trage pe nas duhoarea asta... Mai este o doamnă învăţătoare care nu stă pe aici şi-i cade tavanul în cap - ei şi nouă... Fiecare are ceva de comentat iar curtea arată în halul în care o vedeţi...”O găsesc pe vecina care deţine Cartea de imobil – un haos de du-te/vino de locatari... O surpriză plăcută şi rară; pensionara este de origine franceză şi chiar ai cu cine vorbi. „M-am mutat aici din 2006 dar îţi vine să te iei cu mâna de cap pentru că nu ai cu cine să te înţelegi. Vedeţi fluctuaţia de locatari şi cam ce fel de etnii sunt – în general. Până acum am strâns banii de apă şi am făcut calculele de consum dar nu mai sunt de acord să lucrez în continuare. Sunt probleme cu oamenii – aşa că mă dau la o parte, mai ales că nici nu am fost plătită peste asta! Sunt în regulă cu toate facturile pe care le-am achitat la timp şi cu asta basta. Aici toată lumea consumă dar când vine plata e jale! Avem vecini care iau apă din piaţă, iar ceasul lor arată zero! Pe aceştia, normal că nu-i pot taxa, dar ceilalţi trebuie să plătească. S-a înfundat canalul: trebuie să plătim toţi, nu numai unul sau doi!” Femeia spune că „şi eu vând tot felul  de lucruri în piaţă ca să mă pot întreţine de la o pensie la alta! Curtea este murdară din cauza locatarilor indiferenţi şi murdari! Ostoin ne-a luat cheile de la pod; nu putem interveni să reparăm podul pentru că acolo sunt alte păsări şi animale: iepuri şi găini. A transformat curtea noastră într-o fermă împuţită!”.  * * *Alarmă de gradul zero, deci, în curtea acestui imobil. Aşteptăm ca în cel mai scurt  timp posibil să primim - noi, presa - cei care sesizăm primii dezastrul de aici, alături de Attila-Putrezitul - răspunsuri clare şi rezolvări din partea instituţiilor care răspund de astfel de grozăvii dar care rămân indiferente din motive care ar trebui să se întoarcă drastic asupra lor!

Sursa: Observator.info