Pentru că termenul limită impus de Federaţia Română de Fotbal privind înscrierea în competiţie a echipelor cu drept de participare în Liga a II-a şi Liga III-a este 30 iulie, oficialii clubului UTA pregătesc actele necesare, care vor fi depuse în timp util. Asta nu înseamnă însă nimic, ci doar se va bifa o formalitate necesară, problemele grupării arădene fiind aceleaşi. Se pare că varianta lansată ieri de Observator arădean, legată de o fuziune complicată a Bătrânei Doamne, care ar urma să fie plimbată în Liga Promoţie, apoi în Liga a III-a şi într-un final în Liga a II-a, cu scopul de-a dribla datoriile actualei societăţi nu se bazează doar pe zvonuri, ci oficialii utişti chiar au pus pe hârtie o asemenea posibilitate. Că este absolut fantezistă, de neacceptat pentru orice utist adevărat, cu capul pe umeri, că pare şi imposibil de realizat în timp, având în vedere termenul de 29 iulie impus de FRF în cazul fuziunilor, cesiunilor etc, este o cu totul altă poveste. Cert este că această fuziune-cesiune-absorţie pare a fi soluţia conducerii Bătrânei Doamne, care va fi luată în discuţie în şedinţa de joi a Adunării Generale a membrilor fondatori. Evident, în toată povestea, dincolo de absurdul ei, nu apare soluţia de finanţare, dar probabil că ea există şi este necunoscută încă, din moment ce oficialii utişti chiar iau în calcul o asemenea posibilitate.  Cum se coace un bastard - ce aiureală!Cum s-ar traduce planul utiştilor? În mare ar fi vorba despre dizolvarea actualului ONG în cadrul căruia funcţionează UTA. Ar urma, în timp record, înfiinţarea unei societăţi noi, care să fie afiliată la AJF Arad. Apoi, bastardul născut din această manevră ar urma să fuzioneze cu un club de Liga a III-a, neintersat să mai participe la competiţie. De ce? Pentru ca bastardul să ajungă sub tutela Federaţiei Române de Fotbal din cea a Asociaţiei Judeţene de Fotbal. Pasul următor, care are din nou nevoie de un timp record, presupune asocierea bastardului mutat de sub tutela AJF sub cea a FRF, cu un club cu drept de participare în Liga a II-a. Noul bastard ar urma aşadar să preia un loc în eşalonul secund, moment în care Suporter Club UTA să-i cedeze sigla şi culorile, pentru a putea beneficia în titulatură de numele UTA. O aiureală!
Şi ce-ar fi de făcut, totuşi? Dacă există finanţare pentru presupusul bastard, normal ar fi ca ea să fie utilizată direct, fără alte complicaţii jenante, iar lotul, obiectivul sau strategia să fie ajustate la nivelul finanţării existente. Dacă nu există finanţare, ce sens ar avea înfiinţarea bastardului? Şi dacă tot nu există finanţare, având în vedere situaţia extrem de gravă a clubului, normal ar fi să continue activitatea şi să se epuizeze toate soluţiile în momentul în care apar blocaje, neprogramări şi ameninţări de excludere din campionat. Iar dacă într-un final - fie el înaintea etapei a 3-a sau 23-a - UTA va ajunge să fie exclusă, măcar va exista senzaţia că s-a făcut tot posibilul. În plus, nu doar conducerea actuală ar trebui să se zbată pentru a găsi soluţiile depăşirii crizei. În fond, actuala conducere este atât de disperată încât a ajuns să coacă un bastard, iar partea ei de vină în întreaga poveste este insignifiantă. Vinovaţii pentru situaţia actuală a clubului UTA sunt Gheorghe Falcă, indiferent ani la rând faţă de simbolul Aradului, Sandu Ion şi Nicolae Bara, care au permis conducătorilor şi antrenorilor instalaţi şi responsabilizaţi de ei să distrugă Bătrâna Doamnă. Sigur, de-a lungul ultimilor doi, atât Falcă, cât şi Bara şi Sandu Ion s-au străduit să repare din greşeli. Falcă a dat drumul finanţărilor din bani publici, Bara a renunţat la o creditare de şapte milioane de euro şi-a mai contribuit cu alte donaţii, iar Sandu Ion a avut un aport decisiv în eliminarea excluderii din campionat în martie 2009, contribuind apoi cu sume mai mici, cu jucători sau antrenori. Numai că reparaţiile dumnealor au fost insuficiente şi tardive, iar UTA este aproape de dispariţie din cauza a 600,000 de euro, cât reprezintă datoriile care provoacă probleme majore.

Sursa: Observator.info