Hoţii ce se dau drept angajaţi la gaz, cablu, apă sau deratizare încep să acţioneze în sezonul cald. Naivitatea unora dintre cetăţeni este văzută ca şi cea mai bună oportunitate de a face un profit ilegal şi rapid de către unii infractori. Hoţii acţionează în grup sau în perechi şi de multe ori sunt şi femei şi bărbaţi. Conform reprezentanţilor Poliţiei, în sezonul cald acest gen de infractori sunt mai prezenţi în oraş. Discutăm despre acest subiect cu comisarul Teofil Parasca, şef Birou Ordine Publică în Mediul Urban la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Arad. Aşadar, d-le Parasca, a venit căldura, au venit şi hoţii.– Da, aşa este, atât hoţii cât şi tâlharii sunt mai prezenţi în sezonul cald. Mulţumesc pentru oportunitatea de a mă adresa concitadinilor noştri, pentru a-i informa cu ceea ce se întâmplă şi cu câteva sfaturi preventive pe care dacă le vor urma vor preveni a fi victimizaţi. – Am văzut chiar în această perioadă că pe str. Poetului, în cartierul Poltura, au fost mai multe spargeri şi, culmea, în plină zi.– Au fost şi în zona centrală, chiar pe b-dul. Revoluţiei, pe arterele principale din municipiu, pe Calea Aurel Vlaicu. Deşi înregistrăm astfel de fenomene şi în plină zi, intervalul orar în care se comit cele mai multe furturi este între ora 19 şi 8 dimineaţa.
– Există un profil al victimelor?– Victima cea mai des întâlnită este cea credulă, binevoitoare, căreia i se face milă şi se împrieteneşte cu autorul. Stabilirea acestei legături are loc pe stradă sau la cumpărături şi atunci autorul ori solicită unele servicii ori se oferă să facă unele servicii, ajunge în locuinţa victimei unde, de obicei, sunt folosite două moduri de operare. Unul presupune participarea a doi participanţi, de regulă un bărbat şi o femeie, care trimit victima să le aducă o unealtă, bărbatul pleacă cu victima după acea unealtă iar în acest timp femeia scotoceşte peste tot după bani sau bijuterii, le fură şi apoi pleacă. Celălalt mod este cu un singur făptuitor, care de obicei se prezintă a fi de la reţeaua de cablu, se face a verifica ceva, după care trimite victima, de obicei în vârstă, după o unealtă, moment în care acţionează. De regulă au experienţa de a şti în apartamentele mici sau în garsoniere unde sunt locurile în care victimele îşi ţin banii sau bijuteriile şi de foarte puţine ori pleacă cu mâna goală, aşa că le iau, spun că au remediat defecţiunea şi apoi pleacă. Concitadinii noştri mai în vârstă sunt, de regulă, “abonaţii” acestui gen de infracţiuni, aşa că mare atenţie!
– Există zone predilecte în care acţionează aceste persoane?– Din statisticile noastre putem spune că cel mai sigur cartier este Micălaca, unde înregistrăm mai puţine fapte. În rest, în toate cartierele, chiar pe artele principale din ele, am înregistrat furturi multe, mai ales acum, în perioada concediilor, când proprietarii pleacă şi nu îşi iau toate precauţiile sau lasă cheile la vecini pentru a le hrăni animalele. Se practică genul acesta de împrietenire cu victima sau după ce autorul a fost de mai multe ori în casa victimei îşi face un rând de chei potrivite sau fură chei pe care apoi le foloseşte când victima este plecată. Am avut şi câteva cazuri în care autorul era chiar rudă cu victima. Se fură, în general, bani, bijuterii, obiecte electronice. Mai ales primele două categorii sunt foarte greu de găsit iar cele mai multe recuperări pe care le-am făcut au fost obiecte electronice sau calculatoare.
– În ce modalitate intră autorii furturilor în vorbă cu victimele, care sunt pretextele, cum le abordează?– În majoritatea cazurilor infractorii nu sunt arădeni, sunt de prin judeţe vecine sau mai îndepărtate, care vin într-un fel de tranzit. Unii dintre aceştia acţionează rapid în blocurile care nu au sistem de intrare pe bază de cartelă, intră şi desfac rapid butucul de la uşă, fură tot ce găsesc valoros şi dispar. Cei care se împrietenesc cu victima de obicei acţionează la piaţă sau în supermarketuri. Apoi mai este şi categoria celor care vin şi pretind că sunt curieri iar victimele au primit ceva din străinătate, le prezintă un formular apoi vin cu o cutie, se împrietenesc cu ele şi apoi acţionează. Pentru cetăţeni este suficient să nu aibă încredere în nimeni pe care nu-l cunosc. Formele violente, de efracţie, de spargere sunt din ce în ce mai puţine pentru că noi le descurajăm puternic, având o atitudine fermă şi intransigentă. Fără a ne lăuda, putem spune că infracţionalitatea stradală este în continuă scădere, chiar sub nivelul celei din 2007, pentru că am avut oportunitatea să prindem câteva grupări de infractori de acest gen.
– Şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Timiş, dl. Gheorghe Popescu, afirma recent că numărul de furturi în acest judeţ a crescut cu 13-15 la sută, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, aici discutând despre furturile din locuinţele particulare, în marea lor majoritate, case aflate în construcţie şi din societăţile comerciale, cu preponderenţă supermarketuri. La ce ne putem aştepta noi, arădenii, d-le. Parasca în această vară în judeţul nostru?– Noi am înregistrat o scădere faţă de anul 2009, 2008 şi 2007 atât la criminalitatea stradală cât şi pe furturi. Faptul că Poliţia este în parteneriat cu Jandarmeria, cu Poliţia Comunitară şi cu Serviciul de Intervenţie Rapidă a fost un lucru benefic atât pentru noi cât şi pentru arădeni. Au fost situaţii în care am ajuns la 30 de secunde la locul faptei, din momentul declanşării alertei. Totodată, concetăţenii noştri manifestă din ce în ce mai multă seriozitate şi faptul că sună la 112 şi dau informaţii cu privire la tot ceea ce pare o infracţiune evidentă pe noi ne ajută foarte mult. Am avut şi noi scăderi la infracţiunile cu violenţă dar ele mai există, deoarece domnişoarele sau doamnele poartă ostentativ lănţişoare care atrag răufăcătorii. În marile aglomeraţii din pieţe, de genul celei de la Obor, am mai avut şi furturi din buzunare. Noi recomandăm doamnelor purtarea în mod precaut a poşetelor, în faţă, pentru a fi observate de dumnealor tot timpul iar în cazul bijuteriilor din locuinţe strângerea lor într-un singur loc şi protejarea lor într-un seif. În cazul valorilor monetare noi recomandăm păstrarea lor în formă electronică, pe card, şi nu bani gheaţă, în locuinţă.
- Ce schimbă vara în modul de operare a hoţilor?– În acest anotimp apar mult mai multe infracţiuni de ocazie, când bunuri ce pot fi tentante sunt expuse ori printr-un geam lăsat deschis, ori în autoturism iar hoţul acţionează în câteva secunde. Am avut şi furturi din societăţi comerciale care aveau montate sisteme de alarmă, apoi tâlhării la unităţi bancare şi de schimb valutar în care autorii au fost identificaţi şi prinşi. Orice expunere a bunurilor şi valorilor le vulnerabilizează. În cazul gestionarilor sau proprietarilor care sunt ameninţaţi cu o armă sau un cuţit le recomandăm să nu se implice în luptă pentru că bunul suprem e, în fond, viaţa omului. Trebuie să reţină cât mai multe semnalmente de identificare, de ţinută, despre făptaşi, lucru foarte util pentru noi.
– Unii dintre hoţi apelează la empatia celor care urmează a fi furaţi. Un caz concret: un bărbat şi o femeie care au şi un copil mic circulă cu o maşină de teren cu număr de Bucureşti, prin parcările supermarket-urilor amplasate aproape de benzinării, se opresc lângă cei care îşi pun cumpărăturile în maşină şi spun că sunt din alt capăt de ţară, au rămas fără bani şi le cer un ajutor financiar cu promisiunea că vor restitui banii a doua zi prin mandat poştal. Le lasă şi un număr de telefon mobil, la care evident apoi nu mai răspund. Aţi avut astfel de reclamaţii?– Există acest mod de operare care implică multă milă din partea victimei. Dar mai există şi un alt caz în care dintr-o maşină cu numere de Spania ies cetăţeni care spun că au rămas fără carburant, solicită bani iar în schimb oferă obiecte din aur, care de fapt, este un metal galben, aşa numita „alamă de trompetă” sau oferă valută falsă la un schimb ce pare avantajos victimei. Recomandarea noastră este ca cetăţenii să nu intre în dialog cu astfel de oameni ce oferă asemenea “chilipiruri” ci să sune imediat la 112, pentru ca noi să ne deplasăm şi să ne edificăm asupra problemei. – Mai există şi situaţia unui grup de rromi care circulă în municipiu şi care se angajează să pună burlane la casele oamenilor pentru o sumă modică, de 3, 5, 7 milioane de lei vechi. În momentul în care lucrarea este gata intră în curte un alt grup de rromi iar om persoană care se prezintă a fi şeful muncitorilor, scoate o foaie de hârtie, face un calcul din care reiese că suma ce trebuie plătită e de 20-30 de ori mai mare decât cea tocmită iniţial. Sigur, victima refuză să plătească, este ameninţată, i se recomandă să apeleze la cămătari. Într-una din situaţii Poliţia a fost chemată la faţa locului dar a declarat că nu are cum să intervină, nu are nicio competenţă…– De fapt, e vorba de vreo 5 astfel de grupuri care nu acţionează numai în municipiul Arad ci în tot judeţul şi în toată ţara, chiar până în Giurgiu, au maşini cu numere de Ungaria, firme expirate înregistrate în Ungaria. Îi ştim, avem datele despre ei, avem plângeri împotriva lor, ba avem şi o plângere a lor împotriva noastră deoarece la o procedură de interceptare am folosit forţa. Toată situaţia ţine de nişte greşeli pe care le face partea vătămată: în primul rând cine face o lucrare trebuie să o facă pe baza unui contract scris, în al doilea rând se face pe baza unei identificări pe baza unui buletin sau cărţi de identitate. În al treilea rând, atunci când se constată tentativa de infracţiune care ulterior va fi clasificată ca şantaj, ameninţare sau o înşelăciune în convenţie, ea se reclamă la Poliţie şi trebuie chemat un vecin, ca martor, care poate să probeze ceea ce s-a întâmplat, urmată, evident, de formularea unei plângeri. Nu recomandăm cetăţenilor să intre în contact cu astfel de grupuri, chiar dacă, pe moment, ofertele lor de preţ par extrem de avantajoase.
– Spuneam la un moment dat că vara nu este doar sezonul furturilor ci şi al tâlhăriilor, când numărul infracţiunilor cu violenţă creşte.– Avem o uşoară creştere a numărul de tâlhării pentru obiectele ce se poartă la vedere, gen telefoane mobile, lănţişoare. Acestea sunt tâlhării de ocazie în care victima intră în vorbă cu făptaşul, îl lasă să trimită un sms, de exemplu, iar apoi este tâlhărită cu mai multă sau mai puţin violenţă de bunul respectiv. Apoi sunt acele tâlhării făcute pe fondul consumului de băuturi alcoolice între victimă şi făptuitorul tâlhăriei. Există apoi pericolul de a umbla singur sau singură în orele târzii ale nopţii prin zone mai puţin circulate sau iluminate, în locul folosirii unui taximetru, în condiţii de siguranţă. Nu este o mare filozofie să te păzeşti pentru a nu fi victima unei tâlhării, şi dacă ar exista o minimă prevenţie, multe dintre astfel de cazuri nu ar mai avea loc.
– Revenind la furturile din locuinţe, unii hoţi escaladează gardul locuinţei sau intră pe un geam lăsat întredeschis. Care sunt cele mai neobişnuite forme de furt cu care v-aţi confruntat în ultima perioadă?– Spre nefericirea noastră nu toţi hoţii au constituţie atletică, unii sunt mai subţirei şi intră mult mai uşor prin geamul lăsat uşor deschis. La escaladarea gardurilor de foarte multe ori hoţii nu întâlnesc acele porţiuni ascuţite care ar trebui aşezate deasupra gardurilor. În străinătate, de exemplu, deasupra unui gard de beton înainte de a se usca betonul sunt aşezate bucăţi de sticlă, lucru care ulterior descurajează pe oricine ar vrea să-l escaladeze. Apoi, de regulă, nu întâlnim prea multe situaţii în cazul locuinţelor în care se găseşte un câine de pază. Foarte tentante pentru hoţi sunt uşiale de brad la care se poate forţa foarte uşor butucul sau în cazul apartamentelor cele aflate la parter, etajul 1 şi uneori ultimul etaj. Am avut o situaţie în care un hoţ, care s-a pretins ingenios, şi-a confecţionat o scară din frânghii, de tip marinărească, pe care o folosea. Din nefericire pentru el, la ultima lui spargere, un alt coleg de-al nostru care era prin zonă, în urma unei lupte destul de dure, l-a imobilizat şi a alertat Poliţia care apoi l-a arestat.
– Care zone sunt mai dezavantajate: zonele de case sau zonele de blocuri?– Există riscuri în ambele situaţii, în zonele de blocuri, cu preponderenţă cele noi, în care vecinii nu se cunosc prea bine dar şi în zonele de case unde comunicarea dintre vecini este fracţionată sau nu există deloc, din diverse motive. Unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea şi apare o maşină suspectă care nu a mai fost văzută pe acolo există şi o reacţie a oamenilor. “Infractorii voiajori” cum îi numim noi, pentru că sunt “în trecere” prin oraş, nu se prea avântă prin cartiere pentru că există riscul să se rătăcească după comiterea faptei aşa că preferă arterele centrale ale municipiului, unde sună la interfon şi sub pretextul faptului că sunt de la o firmă sau alta intră în scara blocului. Eu aş recomanda cetăţenilor care deschid şi nu au vizibilitate asupra celui care intră, să iasă în casa scărilor pentru a-l vedea pe cel căruia i-au deschis şi să discute cu el, sau să dea dovadă de suspiciune şi, pur şi simplu, să nu deschidă uşa de la intrarea în bloc. La foarte multe blocuri, deşi intrarea principală este prevăzută cu interfon şi este totul pus la punct, la intrarea din spate uşa este de multe ori deschisă şi asta constituie o “invitaţie” pentru hoţi. Per ansamblu, parcă la case există o mai mare posibilitate de prevenţie prin dotarea cu sistem de alarmă, prin posesia unui câine, printr-o bună comunicare cu vecinii, în timp ce la bloc prevenţia se poate realiza prin închiderea tuturor geamurilor sau prin montarea unei uşi cu sisteme de închidere care pot descuraja hoţul.
– În ce măsură ajută sistemele de pază persoanele care vor să se protejeze?– Consider că e o idee foarte bună şi au mari şanse să îşi păzească avutul. Orice sistem de pază cu cât este mai performant, cu atât este mai util. Ne putem declara mulţumiţi de timpul de intervenţie şi de rezultatele firmelor de pază de capturare la flagrant a infractorilor. De asemenea sunt persoane care pot supraveghea de la distanţă prin internet, sau au alarme care le sesizează efracţia pe telefonul mobil, pot să sune la 112 iar noi ne deplasăm în cel mai scurt timp la locul faptei, existând mari şanse de capturare şi de recuperare totală a prejudiciului. Camerele de luat vederi, amplasate în poziţii la care nu se poate ajunge uşor, sunt descurajante şi, de asemenea, ne ajută foarte mult.
– Cât poate costa un sistem de alarmă la un apartament cu 3 camere, de exemplu?– Un sistem performant, cu senzori, de la 1.000 de lei până spre 2.000 de euro
– Ce pot face cei care nu au aceste sisteme de siguranţă dacă se duc acasă şi constată că au fost prădaţi de hoţi? – În prima fază vă edificaţi dacă este o efracţie şi nu este o deschidere accidentală, prin împingerea uşoară a uşii cu piciorul sau cu mâna. Odată ce aţi observat că totul este răvăşit, vă este clar că uşa a fost spartă, nu pătrundeţi în locuinţă şi apelaţi telefonic imediat sistemul naţional 112. În prima fază va ajunge poliţia de ordine publică, va lua măsurile de conservare la faţa locului pentru a găsi orice fel de urme ce pot duce la identificarea autorului. În situaţia în care ajungeţi la uşă, sunt zgomote şi aveţi cea mai vagă senzaţie că infractorii pot fi încă înăuntru, nu intraţi peste ei pentru că vă pot vătăma, vă retrageţi la o distanţă sigură de unde să puteţi supraveghea eventuala lor fugă din apartament şi apelaţi imediat 112.
– Statistic vorbind care este probabilitatea prinderii hoţilor şi a recuperării unui prejudiciu?– În funcţie de zonă cam 50 la sută, dar pentru tâlhării şi furturi cu violenţă avem un mult mai mare grad de prindere şi asta se poate observa prin liniştea şi siguranţa pe care o găsim pe străzi în ultima perioadă. (A.A.)

Sursa: Observator.info