Cu exact un an în urmă o informaţie tulburătoare a sosit la redacţia ziarului Observator: Carmen Bejan, o tânără studentă din Ineu, cunoscută ca o fată liniştită şi drăguţă, cu o familie de bun-simţ, oameni la locul lor, “pocăiţi” - cum se spune în popor, a ucis cu sânge rece şi a tranşat un bărbat în complexul studenţesc de la Timişoara, unde studia Medicina. Colega jurnalistă care a vizitat imediat familia ucigaşei a constatat că comunitatea ineuană este în stare de şoc: nimeni nu îşi putea imagina că informaţia este reală, că într-adevăr Carmen a dat cu cuţitul în victimă şi apoi a tăiat-o în bucăţi, încercând să scape de cadavru. Procesul penal care a judecat cazul fetei şi al prietenului ei, împreună cu care Carmen acţionase, a scos însă în evidenţă aspecte sumbre ale activităţii tinerei, ale felului cum îşi trăia viaţa şi a modului sălbatic în care şi-a executat victima. Şi tot în timpul procesului, cei care au avut curiozitatea să urmărească figura fetei din boxa acuzaţilor şi comportamentul ei, au cunoscut o femeie cu mult sânge rece, detaşată de crima pe care a comis-o, o femeie care făcea paradă la Tribunal prin ţinuta sa (de pildă, la pronunţarea sentinţei a venit cu unghiile vopsite şi pe pantofi cu tocuri) şi care transmitea un mesaj evident prin gesturi şi limbajul corpului: nu mă simt înfrântă! Singura oară când am văzut lacrimi şi durere în ochii lui Carmen Bejan a fost la pronunţarea sentinţei, atunci când a devenit evident că tânăra criminală va urma să petreacă cel puţin 16 ani în închisoare. Asta, şi aparent nu fapta pe care a comis-o, a tulburat-o peste măsură, şi stropi graşi de lacrimi s-au prăvălit pe obrajii ei. Sergiu Florea, complicele la crimă şi la tranşarea victimei, nu s-a lăsat copleşit de sentimente nici în acel moment...   Carmen Bejan a cerut să fie achitată. Spunea că regretă moartea unui om, faptul că nu a anunţat poliţia la timp. Fata aceasta care în câţiva ani ar fi devenit medic a dat dovadă până în ultimul moment al procesului de un cinism deosebit, genul de abordare care te face să simţi şiroaie reci pe şira spinării. Sergiu Florea declara, după citirea sentinţei, că regretă cel mai mult că fosta sa prietenă nu are simţul răspunderii nici măcar în ultimul moment...Judecătorul Mircea Creţu a emis sentinţa: 15 ani pentru omor, 2 ani pentru profanare de morminte, 16 ani de executat! Familia victimei a cerut 35.000 de lei daune morale şi 120.000 de euro daune materiale. Atât Radu Zandomeni, avocatul familiei victimei, Trifu Schrot, cât şi Camelia Ţăranu, avocatul lui Sergiu Florea, şi Dan Sabău, avocatul lui Carmen, au depus recurs, fiind nemulţumiţi de sentinţă. Astăzi, Carmen Bejan şi Sergiu Florea, cei care au ucis şi tranşat un ţigan în Timişoara, la 1 august 2009, s-au adaptat la viaţa din penitenciar. Sergiu Florea scrie la revista din penitenciarul din Timişoara, iar Carmen Bejan, încarcerată la Arad, ar vrea să le predea tinerilor puşcăriaşi. Carmen primeşte aproape zilnic scrisori şi are trei zile pe săptămână în care desfăşoară activităţi care îi stimulează creativitatea: de două ori merge la cercul de obiecte artizanale şi o dată la cel de sport (potrivit profesorului de sport, ar avea şanse la o carieră sportivă în cadrul concursurilor naţionale ale deţinuţilor). Obişnuieşte să meargă şi la slujbele religioase din penitenciar. Carmen Bejan a solicitat să fie acceptat ca dascăl pe probleme de reintegrare socială a tinerilor care au fost condamnaţi la închisoare, dar va primi un răspuns abia după ce va primi o condamnare definitivă şi va ieşi din arest preventiv. Sergiu Florea a cerut să fie acceptat în trupa de teatru a Penitenciarului de la Timişoara. Este redactor la revista penitenciarului, scrie critică literară. În ultimul an s-a îngrăşat zece kilograme. Sergiu s-a apucat şi de cursuri de tâmplărie.Cei doi vor să îşi reia studiile în penitenciar.Procesul recursului de la Curtea de Apel din Timişoara, programat la 4 august, începe tocmai în ziua în care se împlineşte un an de la înmormântarea victimei.

Filmul crimeiCarmen şi Sergiu au avut o relaţie de cinci luni, înainte crimei. L-au ucis şi tranşat pe Trifu Schrot în căminul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara, în 31 iulie 2009, după ce l-au ademenit pe bărbatul de 65 de ani, promiţându-i că fata de 21 de ani va face sex cu el pentru 500 de euro. L-au ucis, l-au tranşat cu un cuţit cu leduri şi l-au pus în portbagajul Mercedesului victimei. Cadavrul a fost găsit a doua zi, chiar de ziua de naştere a victimei. Sergiu a fost prins în 1 august 2009, în timp ce încerca să se sinucidă tăindu-se la gât în baia unui apartament din Calea Şagului, închiriat de iubita sa. A doua zi, în 2 august, Carmen Bejan s-a predat de foame.

De ce l-au omorât?Ea susţine că îşi căuta cu disperare bani să îşi plătească examene la facultate. Şi el avea nevoie de bani, să îşi cumpere o maşină. Pe scurt, acesta e mobilul crimei. Trifu Schrot, ţiganul pe care l-au agăţat şi căruia i-au propus să facă sex cu Carmen, nu este primul bărbat care a trecut prin dormitorul ei. Aşa găsiseră studenţii un mijloc de a-şi face uşor rost de bani. Carmen acuză că a fost violată, anterior, de un cămătar căruia i se adresase pentru un împrumut. După părerea lui Sergiu, asta poate explica reacţia violentă a fetei. Cine a dat primul cu cuţitul? Are acum deja mai puţină importanţă. Cert este că l-au măcelărit pe Trifu Schrot, apoi l-au tranşat. Au tăiat ambii bucăţi din el, să încapă în sacii pe care i-au transportat apoi în portbagajul maşinii victimei. Sergiu a mărturisit că a el tăiat mai mult…Imaginea pe care cei doi şi-au creat-o în ochii opiniei publice a fost aceea de monştri. Avocaţii criminalilor au încercat să demonstreze că nu sunt aşa. Avocatul familiei victimei a făcut tot posibilul să îi prezinte aşa cum sunt ei, de fapt. La proces, Sergiu apărea spăşit. Carmen, în schimb, surprindea prin detaşare şi prin ţinută. La fiecare termen venea, de pildă, cu o manichiură nouă. Desigur, asta nu avea de a face cu vinovăţia sau nevinovăţia ei. Dar atrage atenţia asupra atitudinii sale, a felului cum s-a raportat, tot timpul, la faptul că a luat viaţa unui om.

Şi-a sunat victima de 11 ori!Din desfăşurătorul telefonic al lui Sergiu Florea reiese că de pe telefonul mobil al acestuia au fost făcute 11 dintre cele 13 convorbiri pe care le-au purtat cei doi studenţi ucigaşi cu victima lor. Potrivit listingului convorbirilor telefonice, victima a sunat-o pe Carmen Bejan de două ori în data de 24 iulie, cu o săptămână înainte de crimă, când a agătaţ-o pe stradă, lângă Catedrala Mitropolitană. În aceeaşi zi, Carmen l-a sunat de două ori. Cu o zi înainte de crimă, Trifu a fost sunat de patru ori de pe telefonul lui Sergiu Florea, între orele 14 şi 19. În ziua crimei, 31 iulie, victima a fost apelată din nou de pe telefonul lui Sergiu Florea de cinci ori, între orele 10 şi 16.

“Sergiu nu ştie decât să mintă. A inventat o serie de versiuni imposibile ale crimei. Toate au fost diametral opuse. Mai are rost să îl credem ?” - Dan Sabău, avocatul lui Carman Bejan.
“Sergiu a vrut doar să îi ofere o corecţie lui Trifu Schroth. Pentru sinceritatea de care a dat dovadă, Sergiu merită circumstanţe atenuante. Şi-a recunoscut fapta, dar nu merită tratat ca un monstru” - Camelia Ţăranu, avocata lui Sergiu Florea
“Întreaga poveste este legată de foamea de bani. Toată crima a fost o foame de bani. Au in ADN infracţionalitatea” - Radu Zandomeni, avocatul care reprezintă familia victimei
„Eu am auzit ţipetele lui Carmen, iar când am intrat în cameră Trifu o trăgea de păr, iar ea deja a reuşit să-i dea cu spray lacrimogen în ochi. Eu l-am lovit şi a căzut la pământ, apoi Carmen a venit cu ideea să-l legăm până se calmează. Am încercat să-i explic lui Trifu, care zăcea aproape inconştient pe podea, că nu am nimic personal cu el. Carmen a luat cuţitul din dulap, a venit prin spatele meu şi a sărit să-l înjunghie pe Trifu. Eu am fost şocat şi nu am avut timp să reacţionez. Trebuia să sunăm la Poliţie. Noi am luat decizia cea mai proastă, de a scăpa” - criminalul Sergiu Florea.
„Nu s-a făcut dreptate. Îmi doresc să primească închisoarea maximă. Dacă pe Pământ nu se va face dreptate, toată lumea trebuie să ştie că Dumnezeu nu are culoare. O condamnare de 16 ani nu înseamnă închisoare, ci libertate” - Ionică Constantin, cumnatul lui Trifu Schrot

Sursa: Observator.info