Unde investim banii pe timp de criză este subiectul dezbaterii pe care o avem cu dl. Octavian Molnar, membru în Consiliul de Administraţie al Bursei de Valori Bucureşti şi directorul general al uneia dintre cele mai mari companii de investiţii din România, IFB Finwest Arad. Dobânzile pentru banii depuşi de populaţie în bănci fiind în continuă scădere, nu puţini dintre noi căutăm alternative mai bune de investiţii. Oportunităţile sunt Bursa, fondurile de investiţii sau imobiliarele, certificatele de depozit. Foarte importantă este şi perioada pe care o alegem pentru investiţii, până la un an, până la 3 ani, peste 3 ani. Aproximativ 40% din economiile persoanelor fizice sunt în valută, nivel neschimbat în ultimii ani. În cele mai multe cazuri economisirea în valută este văzută ca un mijloc de protecţie împotriva deprecierii leului şi nu o măsură de optimizare a randamentelor. D-le. Molnar cred că ar trebui să începem discuţia noastră prin a sublinia diferenţa între două concepte: cel de economisire şi cel de investire.
– A economisi înseamnă a ţine banii în bancă, a ţine banii în valută, aşa cum spuneaţi adineaori şi Dumneavoastră, pe când a-i investi înseamnă a-i plasa în instrumente care produc în cadrul economiei reale. Astfel de instrumente sunt acţiunile, sunt obligaţiunile, sunt, de asemenea, certificatele de trezorerie sau mărfurile.
– Aţi enumerat câteva dintre aceste instrumente de investiţie şi aş vrea să le analizăm pe rând, să vedem care prezintă riscul cel mai mare sau – dimpotrivă - siguranţa cea mai mare.
– În perioada de criză şi mai ales în aceasta pe care o traversăm acum se pare că instrumentele care erau considerate sigure, şi mă refer la titlurile de stat emise de statele membre UE cum ar fi Grecia, Spania sau Portugalia, s-au dovedit că prezintă grade de risc destul de ridicat. Cele mai puţin riscante în perioada de criză rămân titlurile de stat emise de statele cele mai stabile, cum ar fi SUA, Germania, Japonia.
– Cum are publicul arădean, cel din vestul ţării, acces la acestea?
– E foarte greu să ai acces la astfel de titluri. În general este nevoie de sume foarte mari, trebuie contactat un broker, din Elveţia, de exemplu, e mai complicat. Ceea ce e mai la îndemâna noastră sunt titlurile de trezorerie cumpărate prin intermediul băncilor. Se pare că statul român are intenţia de a emite titluri de trezorerie pentru populaţie în perioada următoare, acestea fiind cele mai puţin riscante. Apoi urmează obligaţiunile corporatiste emise fie de primării, fie de consilii judeţene, pe termen relativ mediu, de 2, 3 sau 5 ani. Plasamentele la bursă sunt un pic mai riscante dar trebuie să ştim că în cazul lor câştigul este direct proporţional cu riscul. Dacă în 2008 a fost o scădere a portofoliilor de până la 80 la sută, în 2009 s-a înregistrat o creştere de 30, 40 până la 50 la sută. Noi estimăm că Bursa de Valori Bucureşti (BVB) va avea o creştere până la sfârşitul anului, de aproximativ 20%.
– Unul dintre instrumentele de investiţii la îndemâna oamenilor de afaceri a fost domeniul imobiliar. După un recul foarte puternic în imobiliare, cum se conturează perspectiva?
– Pot vorbi despre companiile care activează în acest domeniu şi una dintre ele este şi Imotrust Arad, companie cotată la BVB. Din câte ştiu eu, după o perioadă foarte dificilă, se pare că au reînceput investiţiile. În general, cei care cumpără acum se pot aştepta la un câştig bun peste aproximativ 3-4 ani.
– Cât de corect gândesc cei care în acest moment de criză au la dispoziţie nişte lichidităţi şi se gândesc să le investească în depozite bancare?
– După părerea multor analişti străini depozitele bancare nu sunt considerate investiţii ci instrumente de economisire. Ca o părere personală, ţinând cont de datoriile mari pe care le au statele în acest moment, singurul mod de a ieşi din această “avalanşă” este inflaţia, iar ţinerea banilor în bănci nu te protejează. Eu cred că investiţiile pe perioadă de criză ar trebui gândite în trei direcţii: prima ar fi în mărfuri şi când spun acest lucru mă refer la aur, o a doua parte ar fi în domeniul imobiliar, iar a treia ar fi în acţiuni sau obligaţiuni ale unor companii care deţin monopolul în domeniul lor de activitate, de genul Transelectrica, Transgaz şi altele sau societăţi de investiţii, gen SIF Banat-Crişana.
– Ce evoluţie are în ultima perioadă Bursa de Valori Bucureşti?
– Ca pentru toate bursele din lume şi pentru BVB este o perioadă mai grea. Volumele au scăzut foarte mult comparativ cu anii 2006, 2007, dar estimările noastre sunt că în 2-3 ani volumele vor reveni la nivelul celor care au fost atunci.
– Aţi avut o întâlnire la Sinaia în care aţi discutat împreună cu ceilalţi membri din Consiliul de Administraţie despre activele şi perspectivele BVB-ului pentru următorii 5 ani.
– Da, am avut această întâlnire pe care o consider foarte bună, în care am dezbătut subiecte legate de organizare, de modul în care ne poziţionăm acum pentru viitor. Noi avem două Burse: Bursa de Valori din Bucureşti şi Bursa de Mărfuri din Sibiu iar eu sunt acţionar la ambele şi sunt un fan al fuziunii acestora. Nu cred că România are nevoie de două pieţe, mai ales în aceste momente şi sper ca în următoarele luni să se concretizeze această  fuziune. Nu este exclus ca într-un termen de câţiva ani BVB să fie acaparată de o altă Bursă mai puternică, cum s-a întâmplat cu cele din Ungaria, Slovenia sau Cehia care au fost cumpărate de Bursa din Viena. O altă idee dezbătută a fost aceea că trebuie să convingem autorităţile să vândă o parte din acţiunile de la firmele la care statul este acţionar majoritar, chiar dacă el îşi păstrează 51% pentru a-i conferi putere de decizie. O altă problemă discutată a fost aceea a Fondului Proprietatea, la care sunt acţionari şi mulţi arădeni, noi sperând ca până la finele anului să aducem acest fond pe bursa de capital.
– Cum aţi caracteriza din poziţia d-voastră acest fond?
– Fondul Proprietatea deţine nişte participaţii foarte interesante şi mă refer la cele de la Romgaz, Transelectrica, Nuclearelectrica, Hidroelectrica, la Transgaz, şi este un fond foarte interesant. Nu degeaba americanii de la Templeton au fost interesaţi de el. Eu recomand celor care au acţiuni la acest fond să nu se grăbească să le vândă, pentru că preţurile sunt încă mici faţă de potenţialul de care dispune acest fond.
– În cât timp credeţi că ar putea să aibă oamenii o satisfacţie de pe urma păstrării acestor acţiuni?
– Eu zic că în doi-trei ani valoarea acţiunilor, care acum se tranzacţionează la 40% din valoarea lor nominală, se va dubla faţă de valoarea nominală, ceea ce va duce la un câştig pentru cel care are acum acţiuni acolo de aproximativ 400%. Inclusiv compania noastră a cumpărat un pachet de acţiuni la Fondul Proprietatea şi când va fi cotată pe piaţă suntem interesaţi să mai cumpărăm.
– Înainte de apariţia crizei se spunea că o sumă minimală de la care poţi porni să investeşti pe bursă era cea de 200-300 de milioane de lei vechi. Cum stă treaba cum?
– Eu rămân la părerea că suma minimă ar fi cea de 5.000 de euro. Se pot obţine randamente şi la 500 sau 1.000 de euro dar nu există posibilitatea diversificării portofoliului. În general un portofoliu nu se creează pe un singur titlu pentru că riscurile sunt mai mari. Ideal ar fi două sau trei titluri, unul în domeniul financiar, altul în domeniul energetic.
– Înainte de izbucnirea crizei au fost persoane care s-au împrumutat de la bănci să cumpere acţiuni la bursă. În acest moment sfătuiţi oamenii să se împrumute de bani pentru a-i investi la bursă şi a avea parte de un câştig rapid?
– Nu, în momente de criză nu e bine să faci astfel de speculaţii, ci mai degrabă trebuie să investeşti din economiile pe care le ai, fără a te aştepta la un câştig imediat. Şi chiar din aceste economii doar 30-40% e bine să fie investite pe bursă, celelalte două treimi fiind acoperite de investiţia în aur şi  imobiliare.
– Investiţia în aur conferă stabilitate sau potenţial de creştere?
– În primul rând conferă stabilitate.
– Ştiţi, estimativ, câţi arădeni au optat pentru investiţiile pe piaţa de capital?
– Din ce cunosc eu cam 70 la sută dintre oamenii de afaceri au banii investiţi la bursă, procentul lor fiind de aproximativ 90 la sută înainte de izbucnirea crizei. Pe măsură ce piaţa de capital va demonstra că merită investiţia, cei care au plecat sau care au rămas inactivi se vor întoarce la bursă.
– Care este o sumă medie a portofoliului pe care îl are un om de afaceri dar nu numai, eu cunoscând şi pensionari care deţin astfel de portofolii?
– Portofoliul mediu este în jurul a 500 de milioane de lei vechi.
– Ca o picanterie, care sunt cele mai mari sume care se investesc în bursă de către arădeni, fără să nominalizăm persoanele…
– Deşi nu am o statistică la mine sunt arădeni care au investiţi şi 3, 4, 5 milioane de euro.
– Există în afara firmelor pe care le-aţi menţionat – Imotrust, SIF Banat-Crişana, care sunt cele mai atractive – şi alte firme din Arad cotate la bursă?
– Sunt, dar puţine, cele mai cunoscute fiind cele două amintite de d-voastră, la care se adaugă şi Contor Zenner. Într-o vreme a fost şi Feroneria dar acum acţionarii majoritari nu mai doresc acest lucru.
– Companiile trebuie să convingă bursa că trebuie să fie prezente sau bursa trebuie să convingă companiile că e un lucru bun să fie prezente acolo?
– În acest moment pasul este făcut dinspre bursă spre companii iar compania trebuie să convingă investitorii că merită să investeşti pe bursă. Sunt două motive principale care pot determina o companie să fie atrasă pe bursă: primul ar fi atragerea de fonduri iar al doilea este că poţi transforma rapid acţiunile în lichidităţi. Faptul că o companie este cotată la bursă reprezintă şi o publicitate, dacă vreţi, sau crearea unei imagini pozitive.
– Care sunt condiţiile pentru ca o companie să ajungă să fie listată la bursă?
– Una dintre ele este să aibă un capital minim de 2 milioane de euro, să aibă cel puţin 3 ani de activitate, din care cel puţin ultimul să fie cu rezultate pozitive, şi să facă obiectul unui IPO, adică a unei oferte publice.
– Există o cerere înspre înscrierea la bursă?
– În acest moment nu, deşi la nivelul anului 2007 şi începutul anului 2008 cererea a fost foarte mare. Din păcate, criza a stopat nu interesul companiilor de a veni spre bursă ci interesul investitorilor de a mai investi.
– Care sunt acele burse sau acele fonduri străine, care dau o altă deschidere, înspre care se îndreaptă arădenii?
– În acest moment cea mai interesantă bursă este cea din Viena, apoi Anglia, Germania şi Polonia reprezintă pieţe interesante şi, în mod evident, SUA. În nici un caz nu recomand FOREX-ul, acea speculaţie valutară, deşi am auzit de arădeni care au investit acolo, pentru că 99 la sută din cazuri banii sunt pierduţi. Tentaţia este foarte mare, câştigul este foarte mare dar posibilitatea de a fi între cei unu la sută care câştigă e infimă.
– La un moment dat se poate discuta şi despre gradul de transparenţă al companiilor cotate la bursă…
– Da, este adevărat, şi e unul dintre lucrurile pe care o companie trebuie să le îndeplinească. Compania trebuie să îşi publice toate rezultatele, să îşi publice toate proiectele pe care le are, evident nu cele care sunt secrete, sau cele care pot ajuta concurenţa.
– D-le Molnar, compania pe care d-voastră o conduceţi şi-a exprimat, la un moment dat, dorinţa de a fi cotată la bursă. Până la urmă nu s-a concretizat acest plan…
– Nu s-a concretizat datorită crizei, dar asta nu însemană că n-am rămas fideli acestei idei. În maxim un an de zile noi vom fi cotaţi pe Bursa de Valori Bucureşti.
– A existat şi o discuţie referitoare la transformarea IFB Finwest într-o bancă de investiţii. Aţi abandonat ideea?
– Ideea transformării într-o bancă de investiţii există de şase ani de zile. Problema este că legislaţia românească nu permite existenţa băncilor de investiţii, şi acum, după ce s-a întâmplat în SUA, când unele bănci de investiţii au dat faliment iar altele s-au transformat în bănci comerciale, nu cred că legislaţia românească se va adapta legislaţiei americane astfel încât să putem deveni o bancă de investiţii în înţelesul adevărat al cuvântului. Băncile de investiţii au fost considerate ca principalele vinovate pentru criza apărută, şi acum există o reticenţă faţă de acestea.
– În opinia d-voastră, spre ce instrumente de investiţie ar trebui să se îndrepte cei care nu dispun de sume foarte mari dar, în acelaşi timp, şi cei care au bani puşi la o parte dar sunt doar sume modice?
– La sume mici, şi mă refer la cele până în 100 de milioane de lei vechi, oamenii ar trebui să se îndrepte spre titlurile de stat. În următorii doi ani cred că ne îndreptăm spre o devalorizare şi a ţine banii în lei sau în valută la bănci nu este cea mai bună idee, pentru că ele nu vor ţine pasul cu devalorizarea reală. La sumele mai mari, de aproximativ 5.000 de euro, ai căror posesori au un anumit apetit pentru risc dar şi pentru câştig, ei pot să vină cu ele pe piaţa de capital.
– Există riscul de a pierde total banii pe această piaţă, de exemplu, la BVB?
– Pe piaţa de capital riscul de a pierde toţi banii este minim. Cel care este atent la ceea ce se întâmplă pe piaţă sau care are un broker bun cine îl poate sfătui cred că poate obţine satisfacţii pe piaţa de capital, chiar dacă ea este o piaţă emergentă. Deocamdată străinii nu intră, dar se uită foarte atent la ceea ce se întâmplă la noi pe piaţa de capital, şi eu estimez că ea se va dubla în următorii doi-trei ani.

Sursa: Observator.info