Jeffrey Franks, şeful delegaţiei FMI la Bucureşti, a fost deranjat de slaba absorbţie a fondurilor europene. „Arată foarte rău”, a spus acesta. Românii au dat cu peste două miliarde de euro în plus UE, faţă de fondurile accesate. Banii destinaţi României – administraţiilor dar şi firmelor private sau ONG-urilor – nu vin şi încetineala în a-i obţine poate afecta, în viitor, nivelul fondurilor destinate României. Cotidianul Adevărul a făcut o amplă analiză a cauzelor care îi împiedică pe români să ajungă la banii europeni. Redăm câteva elemente din această analiză.  Românii care vor să acceseze finanţări nerambursabile de la Uniunea Europeană se lovesc de  probleme la tot pasul. De la structurile politizate ale organismelor de implementare cu proceduri birocratizate şi interpretabile până la variaţia cursului de schimb şi lipsa cofinanţării. Din aceste motive, România a accesat, în medie, doar un sfert dintre fondurile alocate de la Bruxelles. România se situează pe penultimul loc în Uniunea Europeană, după Grecia, în ceea ce priveşte valoarea proiectelor selectate pentru obţinerea de fonduri nerambursabile. Mai mult, nu există nicio garanţie că proiectele pentru care s-au semnat deja contracte vor fi şi implementate, iar asta pentru că multe dintre ele nu au înregistrat în ultimele luni niciun progres. Astfel, România riscă să lase neutilizate câteva miliarde de euro din cele puse la dispoziţie de Uniunea Europeană.Comisia Europeană atrage atenţia că autorităţile administrative competente din România nu depistează şi nu sancţionează aproape niciun caz de conflict de interese şi nu anulează decât foarte puţine licitaţii privind achiziţiile publice în proiectele europene. 
Problema birocraţieiBirocraţia a fost dintotdeauna una dintre marile probleme de care s-a lovit orice antreprenor care a vrut să acceseze fonduri europene. Zecile de declaraţii, avize, studii, formulare şi cereri par să elimine orice speranţă ca proiectul să mai ajungă să fie implementat. Este suficient ca un act să nu fie obţinut la timp sau să aibă ştampila cu câţiva centimetri mai la dreapta pentru ca proiectul să nu mai aibă trecere. În plus, pentru a obţine documentele necesare, solicitantul trebuie să alerge într-un timp foarte scurt de la o instituţie la alta. De exemplu, pentru modernizarea unei fabrici de nutreţuri, el trebuie să treacă pragul Direcţiei Agricole, Agenţiei de Mediu, Direcţiei Sanitar-Veterinare, Administraţiei Financiare, Direcţiei de Sănătate Publică, Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Agenţiei de Plăţi, Primăriei şi Agenţiei pentru Gospodărirea Apelor. La acestea se adaugă banca şi firma de consultanţă. Investitorii spun că se cer mai multe documente decât este necesar pentru că personalul structurilor teritoriale nu este instruit şi se merge pe principiul „mai bine să fie în plus”, iar pentru o copie după un act trebuie să te deplasezi până la centrul regional pentru că nu se acceptă transmiterea prin fax sau e-mail. Dacă documentele sunt cerute în mare grabă, rambursarea cheltuielilor se face însă cu mare întârziere. Solicitanţii se lovesc de birocraţia procedurilor de selectare, dar mai ales a celor de achiziţii şi de plăţi. Procedurile de achiziţii sunt altele de la un program la altul. De exemplu, actuala procedură de achiziţii din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală a fost schimbată de 11 ori. Pentru că în studiul de fezabilitate beneficiarul este obligat să se raporteze la preţurile din baza de date, neactualizate de patru ani, este imposibilă încadrarea în linia bugetară aferentă. 
Cofinanţarea, greu de obţinutSute de solicitanţi s-au văzut nevoiţi să renunţe la proiecte, chiar şi aprobate, pentru că nu au mai avut capacitatea de a asigura cofinanţarea. Nu există nicio garanţie că proiectele semnate se vor implementa. Autorităţile de management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală solicită în prezent ca în termen de 60 de zile de la notificarea selectării să probezi cofinanţarea. În practică, este imposibil ca un beneficiar să poată obţine în mod realist, serios şi definitiv sursa de cofinanţare într-un timp atât de scurt. Chiar dacă mai multe bănci de pe piaţa locală au în oferte împrumuturi pentru cofinanţarea proiectelor europene, ele sunt încă reticente în acordarea de credite, iar garanţiile cerute sunt prea mari. Cofinanţarea din surse proprii este cu atât mai dificilă. 
ClientelaDin ecuaţia blocajelor de accesare a fondurilor nu lipsesc structurile teritoriale politizate şi firmele „afiliate” acestora. Tema corupţiei din sistem a fost larg dezbătută, iar Comisia Europeană ne-a atras atenţia în repetate rânduri privind aceste nereguli. Legea achiziţiilor prevede eliminarea situaţiilor de conflict de interese, dar până de curând aceasta a fost limitată la persoanele care participă direct în procesul de verificare şi evaluare a ofertelor, deşi, în practică, influenţa indirectă este, de asemenea, un risc semnificativ, se arată în raportul Comisiei. Specialiştii atrag atenţia asupra „firmelor de casă”, care primesc un număr de proiecte ce vor fi aprobate indiferent de viabilitatea afacerii sau de calitatea lor. Comisionul acestor firme este de minimum 10% din valoarea grantului. La nivelul structurilor teritoriale s-a format un sistem de îndrumare către aceste firme, îndrumare care se realizează pe holurile instituţiilor.  
Proceduri „după ureche”O altă problemă de care se lovesc cei care vor să acceseze fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană este lipsa de pregătire a personalului abilitat. De la nivel local, judeţean şi regional şi până la nivelul ministerelor care se ocupă de acordarea finanţărilor. Procedurile sunt interpretabile, iar asta nu face altceva decât să întârzie procesul de implementare a proiectului. De asemenea, ghidurile pentru solicitanţi sunt interpretabile, unele dintre ele nici nu pot fi implementate. Un alt impediment în accesarea fondurilor UE s-ar putea dovedi chiar consultantul care întocmeşte proiectul. Mai exact, sutele de firme de consultanţă de apartament care au apărut ca ciupercile după ploaie. Multe dintre ele nu au personal pregătit, iar asta poate garanta eşecul proiectului, dar şi pierderea unei sume de bani. Mai mult, sunt firme de consultanţă care nu se încurcă cu proiecte mai mici de 50.000 de euro pentru că este acelaşi volum de muncă şi pentru un proiect de câteva zeci de mii de euro, şi pentru câteva sute de mii.
Concluzie: De ce pierdem banii Europei?Delăsarea, birocraţia, nepotismul, incompetenţa, procedurile confuze, corupţia, firmele-fantomă şi relaţiile clientelare ţin departe de România banii Uniunii Europene.Avertismentele sunt tot mai dese. Comisia Europeană a criticat România, în raportul pe Justiţie, că autorităţile nu sancţionează aproape niciun caz de conflict de interese la  licitaţii privind achiziţiile publice în proiectele europene. Experţii şi funcţionarii solicitaţi de „Adevărul” au identificat o serie întreagă de cauze care au condus la această situaţie. Birocraţia este una dintre cele mai grave, pentru că la procedurile şi-aşa stufoase ale Bruxellesului s-a adăugat o birocraţie românească încă şi mai agresivă, deşi deseori inutilă. O altă cauză este „virusarea” oricărei iniţiative prin intermediul clientelei politice. Solicitanţii de fonduri sunt „îndrumaţi” către firmele de consultanţă agreate de puterea politică de la nivel local, însă incompetenţa acestora face ca numeroase proiecte să fie respinse şi finanţările să fie pierdute. Pe un alt palier - cel central - am identificat o altă problemă: lipsa de predictibilitate şi de claritate a procedurilor. În cele câteva luni în care se derulează implementarea unui proiect regulile jocului de pot modifica de mai multe ori, astfel încât procedura trebuie reluată de la început. Nu de puţine ori, chiar cei mai interesaţi să acceseze fonduri - cum ar fi autorităţile publice, primari şi şefi de Consilii Judeţene - refuză să o facă. Şi asta pentru că cheltuirea banilor este mult mai atent supravegheată, fapt care îngreunează, dacă nu cumva anulează posibilităţile de plată a comisioanelor confidenţiale. În fine, lipsa cofinanţării - cotele de fonduri pe care le alocă solicitanţii şi Guvernul - reprezintă o altă cauză a eşecului, deşi procentele cu care au de contribuit au tot fost micşorate în ultimii ani.

Sursa: Observator.info