Ieri au debutat Zilele Aradului, un şir de evenimente care se presupune că scoate în evidenţă cele mai valoroase personalităţi şi cele mai importante realizări arădene, dar în acelaşi timp este şi un forum de exprimare al talentelor locale. În privinţa personalităţilor nu încape îndoială că prin Valer Blidar şi Gheorghe Cozma, proaspeţi cetăţeni de onoare ai municipiului, dar prin cei care au primit pe merit titlurile de excelenţă pentru implicarea în domenii de activitate unde au performat, viaţa economică, socială şi culturală a Aradului este bine reprezentată la această sărbătoare. Nu este mai puţin adevărat că sunt şi alţii, foarte mulţi, îndreptăţiţi la distincţii şi titluri. Avem noroc cu aceşti oameni valoroşi, care salvează onoarea comunităţii şi nu permit să fie compromisă total de parveniţii politic şi mediocrii cocoţaţi în funcţii decizionale pe criterii care nu au nimic în comun cu competenţa. Pe lângă puzderie de hoţomani şi şmecheraşi, cei distinşi de administraţia locală, şi alţii ca ei, reprezintă într-adevăr plusul de valoare care împiedică Aradul să fie un oraş oarecare. Nu este retorică goală, chiar dacă ne-am obişnuit să ignorăm contribuţia pe care unii lideri ai comunităţii o au la dezvoltarea sănătoasă a societăţii; nu mă refer, desigur, la cei care şi-au făcut un titlu de glorie din jecmănirea avuţiei Aradului, ci tocmai la cei care scot în evidenţă această avuţie şi contribuie la creşterea sa calitativă şi cantitativă. Nu mă refer la politicienii demagogi care manevrează banii publici dintr-un buzunar în altul şi au sentimentul că sunt grozavi, ci la oamenii de afaceri, la specialiştii care creează ei înşişi, din nimic, fonduri şi notorietate. Aceşti oameni trebuie aplaudaţi şi premiaţi, realizările lor trebuie supuse atenţiei opiniei publice, pentru că merită. Pentru binele Aradului pe termen lung ei ar trebui să aibă valoare de exemplu, să fie mediatizaţi, promovaţi, poveştile lor de succes şi experienţa de viaţă să fie împărtăşite publicului. Este nevoie în primul rând de calitate în peisajul nostru public, iar înainte de toate tehnocraţii sunt mijloacele prin care se dezvoltă această calitate. Pe de altă parte, spuneam că Zilele Aradului se presupune că sunt un forum de exprimare al talentelor locale. Anul acesta chiar aşa se şi întâmplă... Criza financiară scoate la lumină resursele proprii ale Aradului, în detrimentul vedetelor extrem de scump plătite. Talentele locale au o pondere mai mare în economia evenimentelor acestei săptămâni festive, în condiţiile în care bugetul a scăzut la 2,5 miliarde de lei (excesiv chiar şi aşa!). Am văzut manifestări similare în Austria şi în Belgia. Acolo spectacolele aparţin aproape în exclusivitate artiştilor locali, care sunt remuneraţi simbolic – este o cinste pentru ei că pot evolua public şi că sunt solicitaţi să întreţină atmosfera. Nu este vorba numai de lăutari, manelişti, dansatori, cântăreţi hip-hop, rockeri. Componenta culturală defineşte de regulă acest gen de activităţi şi este pilonul de bază al programului. Instituţiile culturale ale Aradului, filarmonica, teatrul, marionetele, corul, toate grupuleţele care gravitează în jurul Casei de Cultură a Municipiului încep şi ele să fie scheletul unui program diversificat şi mai puţin costisitor, de vreme ce este vorba despre instituţii plătite de la bugetul de stat şi pentru astfel de evenimente. Zilele Aradului asta şi trebuie să fie: zilele instituţiilor şi personalităţilor arădene, o ocazie de etalare a tot ce au ele mai bun, mai frumos, mai consistent, mai atractiv. Săptămâna aceasta precede evenimente importante din calendarul cultural al toamnei arădene. Urmează deschiderea stagiunii de teatru, Festivalul de Teatru Clasic, deschiderea stagiunii la Filarmonică, Gala de Operă Open Air. Zilele Aradului sunt un bun pretext pentru ca arădenii mai puţin familiarizaţi cu valorile locale să aibă o revelaţie: poate fi bine şi la noi!

Sursa: Observator.info