Alpinistul arădean Zsolt Török s-a întors săptămâna trecută din expediţia K2. Din păcate alpinistul nu a reuşit să urce vârful din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, chiar dacă a avut trei tentative de escaladare.    
Imediat după întoarcerea în Arad, Zsolt Török a postat pe site-ul său www.torok.ro primele impresii din expediţie, relatând pe scurt ce s-a întâmplat pe munte şi motivele pentru care nu s-a reuşit atingerea vârfului. „Tocmai m-am întors din această expediţie în care am plecat cu mari speranţe, cu inima deschisă faţă de coechipieri, şi cu respect faţă de serpaşii cu care am încercat să facem tot ce se putea. Când am plecat, am spus „şansa să fie cu noi” iar asta nu s-a întâmplat. Acest sezon a fost deosebit de rău şi alţii, care dispun de mai mulţi bani, poate de mai multă libertate, au şi plecat cu gândul că la anul se vor întoarce”, a spus Zsolt Török la întoarcerea în Arad.Deşi acum este puţin dezamăgit, arădeanul nostru a fost tot timpul conştient de riscul la care s-a suspus: „Noi de multe ori suntem predispuşi să privim doar performanţa şi uităm din câte încercări se realizează asta. Pentru o ascensiune reuşită este nevoie şi de o oarecare acceptare a riscului iar cât de ridicat este acesta depinde de pragul fiecăruia de suportabilitate. Eu, totuşi sunt de părere că riscul pe care îl acceptăm este un risc controlat şi în momentul în care apare semnalul de alarmă, abia atunci suntem puşi în faţa unei decizii. Încotro, spre vârf sau la vale?! Nu a fost să fie şi asta este valabil pentru toată lumea care am petrecut timpul împreună în K2 – BC, în aşteptarea unei şanse.”Pe parcursul expediţiei, aţi putut citi informaţii atât în ziarul nostru cât şi pe site-ul lui Zsolt însă au fost relatări pe scurt, în funcţie de posibilitatea alpinistului de a comunica cu cei de acasă. „Dincolo de tot ce s-a întâmplat, marşul de apropiere, ture de aclimatizare, încercări repetate, echiparea taberelor, pierderi mari de echipament, conflictul profund dintre mine şi George Dijmărescu, totuşi această expediţie a durat două luni şi jumătate, am parcurs o mulţime de kilometrii pe jos, am ajuns să văd cea mai sălbatică regiune muntoasă din lume, Karakoram, care este foarte diferită de Himalaya. Am trăit o experienţă unică, ceea ce înseamnă Pakistan, oamenii de acolo, situaţia lor, modul lor de a trăi. Am făcut cunoştinţă cu oameni deosebiţi, alpinişti adevăraţi, cu experienţă, cu 13, 14 optmiari făcuţi, cu distincţia de piolet de aur, … Am putut vedea cum gândesc, cum lucrează, cum se organizează. Şi într-un final, am încercat de trei ori să ajung, bineînţeles împreună cu echipa, în poziţia de a urca pe acest munte minunat, K2”, relatează Zsolt Török, câteva dintre aspectele expediţiei sale.De asemenea acesta mai spune despre K2 că „nu este muntele ucigaş, nu este cu rea voinţă. Pur şi simplu, aici în K2 vremea nu te prea ajută, situaţia fiind diferită faţă de alţi munţi. Depăşind cu 611m cota de 8000, muntele este foarte înalt şi totodată dificil, dar repet, aici, vremea face totul. Nici un pasaj de pe K2 nu este de netrecut iar rezistenţa la altitudine este o chestiune de aclimatizare şi de timp”.Török este bucuros că s-a întors acasă chiar dacă expediţia nu s-a dovedit o reuşită cel mai important fiind însă faptul că este teafăr - „M-am întors cu fruntea sus, pentru ca ştiu că nu a depins de mine. Nu te poţi împotrivi forţelor naturii şi cine încearcă, nu este nicidecum erou, ci îşi riscă viaţa pe degeaba. Fac parte din categoria de oameni care renunţă foarte greu şi cei care mă cunosc ştiu bine asta, dar dacă nu se poate (şi eu m-am convins de asta), renunţ pentru că astfel, poate altă dată, vine o altă şansă.”

Sursa: Observator.info