Curios cazul Dinei Pogega din Arad str. Târgului nr. 1/A. La prima vedere pare banal: femeia vs.familia pârâtă, Răduică) a reclamat şi întreţinut în instanţă cazul unui teren pe care şi-l atribuie încă din anul 2000. Statul, însă spune că terenul i-a revenit de drept, motiv pentru care l-a închiriat timp de 5 ani şi apoi încă de 5 (după cum se vede) familiei Răduică. Bate spre scandalos pentru că litigiul, certurile, ameninţările, injuriile dintre cele două părţi litigioase - şi mai nou descinderile poliţieneşti/jandarmereşti ţin de...9 ani! Întotdeauna într-un astfel de caz cauţi punctul de la care a început totul. Cum se poate ca după atâta timp, nici primăria, prefectura, serviciul juridic sau/şi mai ales instanţele de judecată să nu lămurească odată pentru totdeauna destinaţia şi...adresa corectă a acestui teren?!
Dina Pogega locuieşte în Arad pe strada Târgului nr. 1 A. Ne prezintă ultimele copii pe care le-a trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad prin care arată că terenul ei este folosit de către numita Răduică Angela – care împreună cu soţul acesteia (decedat anul trecut) au ridicat în anul 2000 o construcţie provizorie - Atelier mecanic. Iată ce spune Pogega: „am cumpărat casa asta în care stăm încă din anul 1991. Acel teren de lângă casă era gol. Eu având familie şi trei copii l-am cerut de la primărie; am făcut tot ce mi s-a cerut (atunci nimeni nu mi-a spus că este al statului!) - am depus toate actele şi am umblat de mi s-au uscat picioarele. În anul 2000 însă terenul a fost închiriat de către primărie familiei Răduică ce locuieşte la un bloc aflat în apropierea casei mele. Ne-am trezit că numitul Dorel Răduică - (decedat anul trecut)  a primit autorizaţie de a-şi construi un atelier de mecanică auto. Cum se poate aşa ceva?! Atelierul funcţionează pe adresa mea - strada Târgului nr.1 A ! Am făcut numeroase sesizări la prefectură, primărie, poliţie, la protecţia mediului pentru că sunt deranjată de zgomotele din atelier, mirosul diferitelor soluţii, praf, fum”. Răspunsurile au sosit târziu şi contradictoriu, fapt care a adus cazul în instanţă - acţiunea fiind introdusă de către Dina Pogega. 
O situaţie neclară întreţinută de primărieReclamanta scoate o sacoşă de documente. O grămadă de răspunsuri din partea prefecturii, primăriei, protecţia mediului, poliţie, serviciul juridic al primăriei către tribunal - toate având ca punct comun proprietatea statului asupra acelui teren. De când şi de ce ? Iată câteva fragmente: „în conformitate cu dispoziţiile art. 36, alin. 6 din legea nr.18/1991 „ atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)- (5) se va face prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor. (...) Prin adresa nr.1710/2002 aţi solicitat atribuirea în proprietate a suprafeţei de teren proprietatea statului român aferentă imobilului, fiind îndrumată a vă adresa Primăriei Arad cu extras CF şi o cerere în acest sens; prin adresa nr. 7940/2001 aţi solicitat concesionarea suprafeţei de 378 mp, teren înscris în extras CF nr. Top – teren care a trecut în proprietatea statului român din anul 1976 cu titlul de drept de preluare, în baza Decretului 223/ 1974. Ulterior acestei cereri aţi solicitat atribuirea în proprietate a acestui teren. Având în vedere faptul că, în extrasul CF nr.14671 nu este notat dreptul dvs. de folosinţă, în acest caz nu sunt incidente prevederile art.36 alin.2 din Legea nr.18/ 1991”. Din nou foarte curios. Femeia spune că acea casă - „în momentul când am cumpărat-o împreună cu soţul meu era aproape o ruină, tocmai de aceea familia Covaci de la care am luat-o a primit alta de la stat.” Atunci întrebăm de ce s-a impus Decretul 223/1974 când proprietarii casei nu au părăsit ţara ci doar au primit o locuinţă socială în altă parte din cauza degradării casei aflată în zona Mureşel?! Cam în acest fel pare a se fi luat de către stat terenul în suprafaţă de 378 mp, rămas neocupat până în anul 2000 când a fost închiriat pentru construcţie provizorie numitului Ioan Dorel Răduică respectiv firmei SC Dirmark SRL. Avem în faţă alte două acte, certificatul de urbanism eliberat în 4.07.2000 pe numele lui Răduică şi Autorizaţia de construire din 11.09.2000. Aşa cum reiese din Întâmpinarea făcută în 24.01. 2007 către Judecătoria Arad de către asociatul unic al firmei SC Dirmark SRL - Răduică Ioan Dorel (decedat) acesta specifica faptul că „societatea îşi are sediul şi punctul de lucru la adresa din Arad str.Târgului nr.1” -  deşi adresa corectă este strada Târgului nr. 1/A, acolo unde locuieşte numita Pogega Dina. Păi dacă e terenul statului cum se poate ca acesta să aibă aceeaşi adresă cu cea a proprietarului casei de la numărul... 1/A?! Altă curiozitate: în Întâmpinare apare că respectivul „Contract de închiriere nr.3 /06.2003 este valabil pe o perioadă de 5 ani de la data încheierii acestuia”. Păi cum - din moment ce firma a primit autorizaţia de construire încă din anul 2000 de când a şi intrat în funcţiune?!            
... şi 9 ani de procese!La faţa locului, Dina Pogega ne arată în interiorul casei cu pereţii distruşi şi refăcuţi din cauza trepidaţiilor şi zgmotului provenit din atelierul mecanic, ne vorbeşte despre poluare. „Din 2000 mă lupt cu ei şi cu primăria. Acest teren a fost luat de către stat în virtutea unei legi nepotrivite cu situaţia dată iar terenul a fost închiriat deşi se află exact pe adresa mea! Încă de când am cumpărat casa am cerut primăriei să ne atribuie acel teren având familie numeroasă. Ni s-au cerut tot felul de acte, am umblat ca proştii peste tot şi ne-am ales cu nimic. Statul câştigă chirie pentru acea suprafaţă de teren iar noi care aveam tot dreptul să-l primim am rămas cu paguba. E posibil ca un atelier mecanic, de fapt, orice altă construcţie s-ar face aici să se ridice pe un teren care apare pe adresa mea?! De ce credeţi că apar pe aceeaşi adresă? Simplu - pentru că aparţine de casă!”De partea cealaltă se află familia lui Răduică. Acesta decedând anul trecut – atelierul a trecut pe numele soţiei, Angela Răduică. „Ne-am săturat până peste cap de femeia asta! De 9 ani ne ţine în procese deşi am câştigat mereu. Nu cu noi trebuia să se judece ci cu primăria. Am trecut prin nenumărate mizerii cu familia lor – am fost ameninţaţi cu moartea, furaţi, înjuraţi, ba chiar blocaţi cu pământ ca să nu mai ieşim din atelier. Sunt o femeie necăjită care am rămas cu multe probleme după decesul soţului aşa că nu am timp de prostii. Şi de aproape un an s-a sistat activitatea în atelier. Mai nou chem poliţia şi jandarmii, poate până la urmă se va linişti cu procesele şi mizeriile pe care mi le face zilnic.”Dosarul 603/55/2008 a fost trimis de la Curtea de Apel Timişoara la Curtea de Casaţie şi Justiţie Bucureşti - acolo unde cauza se va judeca pe 12 octombrie a.c.

Sursa: Observator.info