Fruntaşii Partidului Democrat Liberal au început ofensiva de toamnă împotriva tuturor care îndrăznesc să se manifeste critic, în spaţiul public, la adresa PDL. Au început-o violent şi fără scrupule. Pe principiul „cine nu este cu noi, e împotriva noastră”, specific celor care nu ştiu multe, dar au pretenţii, crema PDL a trecut la un dur atac la baionetă contra opoziţiei, a mogulilor, a ziariştilor, a românilor care comit delictul grav de a gândi şi de a nu aplauda la comandă. Toţi sunt buni atâta timp cât ovaţionează, toţi sunt vinovaţi dacă nu rezonează alături de PDL, toţi sunt ticăloşi, vânduţi, corupţi, alcoolici (parafrazând-o pe Raluca Turcan, soţia purtătorului de cuvânt al lui Traian Băsescu), nedrepţi. Cu nasul pe sus, fuduli, aşa cum sunt dânşii de obicei, deja împart funia şi săpunul (vorba lui Gheorghe Flutur, de la Suceava) pentru cei care le sunt potrivnici. Ce să înţelegem de aici? Că în sinea lor i-au şi condamnat deja? Că dezbaterea, aşa cum o vede PDL, înseamnă eliminarea partenerului de discuţii dacă acesta comite eroarea fatală să aibă şi el opinie şi să şi-o manifeste?! PDL clamează nevoia de echilibru în discursul public, dar este dezechilibrat sever. Pretinzând cumpătare şi bun simţ din partea celorlalţi, a dezgropat securea războiului şi o roteşte deasupra capului. Nu vrea să se vorbească decât despre ceea ce doreşte ea să audă, într-o manieră convenabilă. Cine încalcă acest consemn, este stigmatizat, este duşman de clasă. Refuză critica, una dintre instrumentele societăţii democratice. Acuzând o campanie de denigrare a instituţiilor statului şi a PDL, partidul portocaliu face de fapt un joc perfid de manipulare publică. În teoria comunicării, felul cum procedează PDL se numeşte memorarea argumentelor negative, bazat pe efectul de asimilare. Democrat-liberalii nu mai dezbat nimic altceva decât propria lor victimizare. Explicaţiile lor la orice sunt mogulii, ziariştii perfizi, propaganda negativă din mass-media. Atât de mult repetă aceeaşi placă, până când oamenii vor fi tentaţi să îi creadă şi să explice, la rândul lor, eşecul măsurilor guvernamentale prin articolele de presă care în loc să recunoască meritele guvernului, le minimalizează. Studiile psihologice au demonstrat că opinia publică memorează mai bine argumentele negative decât cele pozitive; formarea unor preferinţe pornind de la o perspectivă negativă produce o atitudine de rezistenţă generală la contra-argumentele celuilalt.Tot ceea ce face PDL în această perioadă nu este un răspuns disperat la atacurile celorlalţi, ci un atac în sine, studiat, aplicat cu o precizie perversă, mizând pe buna credinţă a publicului şi pe inocenţa sa. Fruntaşii PDL acuză presa şi oamenii de afaceri care nu permit să li se pună căpăstru, şi îi ameninţă fără nicio reţinere, tocmai pentru că jurnaliştii respectivi sau opoziţia se manifestă independent. Ce altceva este decât avertisment public povestea aceasta, cu funia şi cu săpunul, invocată de Gheorghe Flutur?! De aici până la a pune semne distinctive pe cei pe care îi consideră răi, nu mai e decât un pas! Cred că ne putem aştepta la orice, la îndemnuri ca oamenii să nu mai cumpere de la magazinele anti-pedeliştilor, să nu mai citească articolele şi cărţile lor, să nu li se mai permită accesul în funcţii importante. Puterea este agresivă. Disperarea cu care caută să îşi subjuge pârghiile prin care manipulează opinia publică, disputarea controlului asupra principalelor mijloace de informare în masă, o determină să reacţioneze ca un rinocer rănit: loveşte cu cornul în stânga şi în dreapta, e gata să calce pe oricine în picioare care, aşa cum spuneam, nu este dispus să ovaţioneze necondiţionat. 

Sursa: Observator.info