* La Sântana s-au făcut descoperiri remarcabile legate de tehnologia folosită de oamenii din perioada sfârşitului epocii bronzului, într-o cetate datând din 1400-1200 înainte de Hristos! Sistemul de fortificaţie era compus din şanţul adânc de 2,8 metri şi lat de 10 metri pentru a descuraja inamicul în atacarea fortificaţiei, şi un val de pământ umplut cu pietre aduse din zona Şiriei, care avea pe coama valului încă un zid lat de un metru şi înalt de aproximativ 2 metri!     – Complexul Muzeal Arad, în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istorie a Artei Cluj Napoca, Universitatea de Vest Timişoara şi Ruhr Universite Bochum din Germania, au iniţiat cu doi ani în urmă un proiect de cercetare magnetometrică la cetatea de pământ de la Sântana, unde la circa 4 km sud de oraşul Sântana, în apropierea fostei halte CFR, este situată o cetate hallstattiană. Suprafaţa fortificaţiei, în formă aproximativ ovală, depăşeşte 78 de hectare. Cercetările efectuate pentru prima oară în 1963 au stabilit existenţa unei necropole ce aparţine primei părţi a epocii cuprului, unei aşezări datate la sfârşitul epocii bronzului şi unei fortificaţii ridicate la începutul primei epoci a fierului, fiind unul dintre cele mai mari complexe fortificate din această parte a Europei. Având în vedere importanţa majoră a acestei fortificaţii pentru cunoaşterea epocii fierului de pe teritoriul Transilvaniei au fost demarate prospecţii magnetometrice necesare în vederea unei viitoare săpături. Prospecţia magnetometrică se bazează pe faptul că orice material – lut, piatră, sticlă sau metal – are un câmp magnetic ce-l individualizează. Astfel, la o măsurătoare apar variaţii specifice diferitelor materiale, permiţând localizarea unor locuinţe, ziduri, gropi menajere. Discutăm cu doi specialişti ai Complexului Muzeal Arad pentru a vorbi despre această importantă descoperire, precum şi despre descoperirile făcute pe şantierul viitoarei autostrăzi Arad – Timişoara. Deci, domnilor, ce găsim din punct de vedere arheologic în judeţul Arad? F. Mărginean – De găsit se găsesc destul de multe lucruri, important e însă şi cum le valorificăm. Cel puţin în ultimii 10 de ani descoperirile făcute pe raza judeţului Arad au fost dintre cele mai importante şi de rezonanţă pentru patrimoniul local, naţional şi chiar internaţional şi aici mă refer la descoperirile de la Cladova, Frumuşeni, Tauţ, Pecica, Sântana şi de pe traseul autostrăzii. – Care ar fi aceste rezultate relevante? V. S. – Preocuparea mea de bază este preistoria şi din acest punct de vedere cea mai importantă descoperire este fortificaţia de la Sântana. În anul 2008 am început cercetările magnetometrice cu o echipă mixtă de arheologi şi în anul 2009 am început şi săpăturile. Am sondat sistemul de fortificare şi am găsit nişte lucruri de-a dreptul remarcabile legate de tehnologia folosită de oamenii din perioada sfârşitului epocii bronzului, adică între 1400 şi 1200 înainte de Hristos. Am mai descoperit că sistemul de fortificaţie este compus din mai multe elemente: şanţul, adânc de 2,8 metri şi lat de 10 metri pentru a descuraja inamicul în atacarea fortificaţiei şi mai era şi un val de pământ umplut cu pietre aduse din zona Şiriei şi care avea pe coama valului încă un zid lat de un metru şi înalt de aproximativ 2 metri. – De ce i s-a spus acestui loc “cetate”? Pentru noi această denumire, acum, poate apărea improprie? V. Sava – Este impropriu pentru că din punct de vedere cronologic ceea ce denumim noi “cetăţi” apar mult mai târziu, cel puţin în zona central europeană, dar din punct de vedere tehnic ele se numesc fortificaţii. Cu toate că nu dispunem de probe C14, această fortificaţie datează din perioada pe care am amintit-o: 1400-1200 înainte de Hristos. În valea inferioară a Mureşului, de la Lipova până la Szeged, se găsesc o serie de fortificaţii de mari dimensiuni, cele mai mari, de fapt, din bazinul carpatic: cea de la Sântana de 80 de hectare, de la Munar, de 14 ha, de la Corneşti, de câteva sute de ha şi în Ungaria, lângă Oroshaza găsim o fortificaţie de 111 ha. Asta demonstrează că acea perioadă era una în care aveau loc multe războaie, istoriografii menţionând că atunci existau acei “seniori ai războiului” care controlau mulţimi mari de oameni şi controlau bogăţiile – minereuri, metale, cupru. – D-le. Sava, din cercetările sumare care au putut fi întreprinse ce concluzii putem trage legate de cetatea de la Sântana? V. S. – Din cercetările efectuate acum şi din cele din anul 1963 putem afirma că în interiorul cetăţii există o altă aşezare mai veche care nu are nicio legătură cu fortificaţia propriu-zisă. Am găsit resturi ale unei aşezări de acum 5000 de ani, de la sfârşitul epocii cuprului, iar pe bază magnetometrică avem deja un fel de hartă a locuinţelor care au existat atunci. Datorită costurilor mari, din cele 80 de hectare care compun fortificaţia noi am făcut cercetări pe o suprafaţă doar de 7-8 ha. Ca o părere personală, pot să spun că această fortificaţie de 80 de ha cred că a fost construită la o asemenea scară pentru prestigiul acelor căpetenii războinice. – Dacă presupunem că acea cetate nu era destinată acelor căpetenii ci pentru că acolo locuia o mare mulţime de oameni, la ce număr putem estima populaţia respectivă? V. S. – După calculele noastre pentru o populaţie de până în 1000 de oameni. – Din cercetările d-voastră s-a putut estima cam câte generaţii au trăit în acea cetate? V. S. –  “Viaţa” fortificaţiei a durat cam 100 de ani pentru că am găsit urme cum că ea ar fi fost incendiată. – Cum putem să ne imaginăm locuinţele din cadrul unei astfel de fortificaţii? F. M. –  Deşi nu am găsit urme de locuinţă, încă, la Sântana, dacă facem analogii cu alte descoperiri din Transilvania şi ne referim la elita războinică a acelor timpuri, găsim locuinţe destul de spaţioase, de aproximativ 10/15 m, iar pentru oamenii simpli ele erau cam de 4/5 m. – D-le. Sava, ce relevanţă ştiinţifică are descoperirea de la Sântana, ţinând cont de declaraţia profesorului d-voastră de la facultate, care a spus că această descoperire a ajuns să fie cunoscută şi în America de Sud? V. S. –  Importanţa este destul de mare, pentru că după campania din 2009 putem data efectiv fortificaţia, putem estima cum au construit-o, de cât timp au avut nevoie pentru a o construi şi aşa mai departe. Dacă s-ar investi în arheologia experimentală din Sântana s-ar putea crea un parc arheologic care să atragă turişti, aşa cum se petrece în Germania, de pildă. – Cât era de rezistent un zid din acea fortificaţie? V. S. –  Dacă ţinem cont că datează de aproximativ 3000 de ani, zidul era destul de rezistent. Ca tehnică de construcţie, oamenii au nivelat prima dată solul, au pus un pat de bârne, acoperit mai apoi cu bolovani, apoi cu pământ pe care l-au bătut cu maiul. Cetatea şi-a dovedit rezistenţa nu atât în faţa atacatorilor care până la urmă au cucerit-o, ci mai ales în faţa timpului. – Cred că a fost nevoie şi de o forţă de muncă numeroasă pentru realizarea fortificaţiei. V. S. –  Da, din moment ce există asemenea construcţii era nevoie şi de o organizare foarte bună, atât în plan tehnic cât şi social. F. M. –  Se pare că şi un braţ de râu a fost deviat, pentru ca apa să acopere şanţul de apărare, dar este o supoziţie care avem nevoie a fi confirmată de părerea avizată a unui geolog, asta probabil în cursul anului viitor. – D-le. Mărginean, trebuie să spunem că descoperiri similare s-au făcut şi la Şagu dar şi pe amplasamentul viioarei autostrăzi Arad – Timişoara, chiar dacă nu la acelaşi nivel ca la Sântana. F. M. – Da, şi ele sunt importante pentru istoria locală pentru că săpăturile pe care le-am făcut la Şagu fac dovada unei aşezări oarecum contemporane cu aceea din Sântana. Pe traseul viitoarei autostrăzi au fost găsite 6 situri care au fost descărcate de sarcina arheologică, pe două dintre acestea am lucrat noi, cei din Arad, iar pe celelalte am fost ajutaţi de colegii de la Cluj care au găsit urme ale aşezărilor umane din perioade secolelor 3-5 e. n. – De aceste descoperiri arheologice a depins în mare măsură şi ritmul de avansare a lucrărilor la autostradă, uneori lucrările fiind întrerupte din cauza importanţei acestor descoperiri. F. M. – Noi am făcut diagnosticul în anul 2006, deşi am fost solicitaţi să facem aceste săpături abia în anul 2010 în cele 6 situri din judeţul Arad şi cele 10 situri din judeţul Timiş. Noi, la Şagu, în condiţiile în care a fost cel mai mare sit, în 5 luni de zile am terminat săpăturile şi chiar pot să spun că am colaborat bine cu cei care au lucrat la construcţia autostrăzii. La Şagu lucrările au început în aprilie şi au durat până în septembrie, din echipa de la Arad au făcut parte dl. Pascu Hurezan, dl. Hugel, colegul meu şi cu mine iar în Timiş am fost ajutaţi de o echipă inimoasă de absolvenţi şi studenţi de la Timişoara Arad şi Cluj. Pe tronsonul de 720 de metri am săpat 320 de complexe arheologice iar unele descoperiri pot să spun că sunt unicat. Cea mai mare parte a descoperirilor a constat în ceramică, resturi de cuptoare, câteva piese de bronz. – La ce adâncime s-au făcut aceste descoperiri? F. M. – Ele au fost de la 40 de cm la 1 metru, în urma decapării, iar adâncimea internă a acestor complexe variază între 10 cm şi 1-1,5 metri, adâncime la care am găsit gropi menajere, gropi de provizii din perioada sarmatică şi chiar o fântână care avea o adâncime ce depăşea 4 metri. V. S. –  Am găsit un vas deosebit, cu o formă ciudată, folosit pentru prepararea untului, multe căniţe, tipare de lut pentru turnat topoare sau unelte de bronz, o râşniţă. – D-le. Mărginean, spuneaţi că aceste descoperiri ar putea constitui o bună parte din fondul permanent al Complexului Muzeal Arad. F. M. – Da şi ele deja fac parte din fondul Muzeului făcând parte din expoziţia permanentă a acestui lăcaş de cultură iar odată restaurate ele ar umple cu uşurinţă două săli din incinta Muzeului. – Dacă ar fi să încercăm o ierarhizare a descoperirilor arheologice din judeţul Arad din ultimii ani, unde s-ar găsi ca şi importanţă aceste descoperiri de la Şagu? F. M. –  Atât ca şi cantitate cât şi ca valoare de patrimoniu ele sunt foarte importante mai ales că provin dintr-o perioadă despre care nu avem prea multe date – sfârşitul epocii bronzului şi începutul primei epoci a fierului. În plus ele ne oferă o imagine despre ceea ce s-a petrecut acum câteva mii de ani pe o întindere foarte mare ca suprafaţă şi, nu în ultimul rând, extrem de populată.

Sursa: Observator.info