Mirosul cojilor de portocală şi aerul rece al dimineţii te duc cu gândul la Crăciun? Bucură-te şi mai mult de starea aceasta şi descoperă câte ceva despre cele mai frumoase tradiţii de Crăciun. Pentru creştini Sărbătoarea Crăciunului are o puternică semnificaţie: Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. Biblia spune că El a fost trimis de Dumnezeu să-i facă pe oameni, prin credinţă, mai înţelegători, generoşi şi mai iubitori. Sărbătoarea (care are loc în fiecare an pe 25 decembrie) face parte din cele 12 praznice împărăteşti, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi după Rusalii. Şi cei din alte religii sărbătoresc Crăciunul cu acelaşi entuziasm, însă tradiţiile diferă. Iată despre ce este vorba! În unele zone în Ajunul Crăciunului, gospodarii îşi strâng din sat tot ce au împrumutat. În Mehedinţi părinţii pun copiilor bănuţi în buzunare de Crăciun pentru ca anul viitor să fie îmbelşugat. Tot în ajunul Crăciunului, pâinea se asează sub masă pentru a aduce noroc familiei iar sub faţa de masă se pune pleavă de grâu, pentru belşug. La români, Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători, dacă nu cea mai importantă. Această sărbătoare, în care se îmbină fastul pregătirilor pentru masă, cu slujba de la biserică, este dedicată Naşterii Mântuitorului. Biblia spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând în casa unui anume Crăciun, om foarte rău, care nu-i permitea să nască acolo, este dusă de soţia acestuia în grajd unde dă naştere lui Iisus .Când acesta a aflat a ucis-o pe soţia sa. De asemenea, se spune că în Noaptea Sfântă a Naşterii Sale s-au deschis cerurile pentru a coborî Duhul Sfânt deasupra fiului lui Dumnezeu, şi, în grajd unde iniţial era întuneric, s-a făcut lumină. Deci, Crăciunul este o sărbătoare sfântă, care aduce în sufletele oamenilor lumină şi bucurie. Această sărbătoare este anunţată, prin obiceiul drag copiilor de a merge cu colinda, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului.   “Aici s-a născut Hristos, Mesia Chip Luminos” Aşa cum spune Noul Testament, Mântuitorul Iisus Hristos s-a născut la Betleem, în Israel. De Crăciun, localnicii îşi împodobesc bisericile şi casele cu decoraţiuni strălucitoare. O mare semnificaţie o are şi Steaua Maicii Domnului, o stea în opt colţuri, despre care se spune că a apărut pe cer în noaptea Naşterii Pruncului Iisus Hristos. O astfel de stea este plasată în mijlocul oraşului. Mai mult, fiecare localnic îşi împodobeşte intrarea casei cu o cruce mare pictată, iar cei mai înstăriţi montează în curte o reproducere a ieslei în care s-a născut Iisus Hristos.    În Danemarca, Moşul vine cu spiriduşi În noaptea de Crăciun, gospodinele pregătesc pentru cei din familie o budincă din orez cu vanilie, în care pun o migdală mare. La miezul nopţii, după masa tradiţională, cei din familie mănâncă o bucată din budincă, iar cel care găseşte acea migdală se spune că va avea un an plin de împliniri. Moş Crăciun se numeşte Julemanden şi nu vine niciodată singur. El este acompaniat de trei reni şi de un cor de spiriduşi, despre care se spune că ar trăi în podurile prăfuite ale caselor, pentru a asculta o vreme dorinţele copiilor. În Ajunul Crăciunului, cei mai tineri membri ai familiei pun în grădinile caselor, în semn de recunoştinţă pentru Julemanden, vase umplute cu lapte şi cu budincă.    În India, indienii creştini împodobesc bananieri Indienii creştini împodobesc copaci de mango şi bananieri. Oricât de amuzant ar suna, ei îşi decorează şi interioarele tot cu frunze de mango. Acestea aduc prosperitate, linişte şi sănătate celor care trăiesc în casă. În Ajunul Crăciunului, localnicii îşi împodobesc acoperişurile cu lămpi colorate, iar lăcaşurile de cult cu frunze de Crăciuniţă (Poinsettias) şi cu lumânări aprinse, pentru ca sufletele celor adormiţi să găsească drumul cel drept spre Rai.   În China, copiii îl aşteaptă pe Dun Che Lao Chinezii au împrumutat de la creştini obiceiul de a împodobi bradul cu multe luminiţe şi lanţuri de hârtie multicoloră. Cei mici agaţă în acesta şosete decorative pentru cadouri. În acestea, Dun Che Lao, adică Moş Crăciun, pune hăinuţe şi jucării. Sărbătorile de Iarnă sunt percepute la ei mai mult ca un festival (care are loc la sfârşitul lui ianuarie), iar adulţii se bucură de acesta reunindu-se cu cei dragi, în cadrul meselor festive. Seara, ei admiră focurile de artificii. Tot în această perioadă, se sărbătoreşte şi „cultul strămoşilor”, prin care chinezii pun la vedere în camera de zi fotografii cu rudele lor.   Obiceiuri din Moldova În Moldova, potrivit Elenei Niculiţă, se zice că spre Crăciun “se pun din toate mâncărurile într-o strachină, pe prispă, sub fereastră, dar să nu guşti din mâncare, căci noaptea vine ursitorul, degustă şi atunci îl vezi prin fereastră”. Iar în ziua de Anul Nou se zice că “e bine ca fetele să deschidă poarta dis-de-dimineaţă, ca să se mărite”. Păgânii credeau că grânele au un spirit pe care, de obicei, îl identificau cu un animal, astfel se explică o serie de credinţe şi superstiţii. De pildă, în Bucovina şi în Moldova, din turtele făcute de Crăciun se păstrează până primăvara când sunt puse între coarnele vitelor când pornesc la arat. Se spune că aceşti colaci, care se fac de Crăciun, trebuie să fie rotunzi precum Soarele şi Luna. Tot Elena Niculiţă este cea care relatează că în Botoşani nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se dă afară; nu se împrumută nimic. “De ajunul Crăciunului şi al Bobotezei, se ia din toate mâncărurile de deasupra: grâu, găluşte etc. Iar apoi şi două plăcinte, una o dai întâi argatului care e la vite, dar trebuie să fie mâncăcios, ca apoi mănâncă bine vitele peste an şi cealaltă o rupi în bucatele s-o dumici în mâncarea vitelor. Când le dai să mănânce zici: “Cinaţi sănătos că şi noi cinăm””.  Pe la sate mai dăinuie credinţa că în noaptea de Crăciun animalele ar vorbi. Sătenii se tem că nu cumva să le audă că acesta ar fi semn rău…   În Germania se arde butucul În Germania de exemplu, “Christklots” reprezintă obiceiul arderii unui butuc în toată noaptea de Crăciun, care conform tradiţiei va apăra casa de hoţi şi de rele pe tot restul anului.  Tot aici, “Christkind” este reprezentat de un copil îmbrăcat în alb care merge din uşă în uşă pentru a împărţi daruri copiilor care-l întâmpină cu colinde şi poezii.  Un punct de atracţie în bisericile din Italia îl constituie teatrul popular cu scene de Crăciun expuse în biserici. Magii în mărime naturală, ieslea lui Iisus şi lorzii, care reprezentau odinioară bufonul românilor.  Se spune că înainte de Moş Crăciun, îşi face apariţia Baba Cloanţa (Befana) care se strecoară pe hornuri şi verifică cine a fost cuminte şi cine nu.    În Palestina, invazie de turişti În Palestina, Oraşul Betleem este invadat în fiecare an de mii de turişti care doresc să sărbătorească Crăciunul în oraşul natal al lui Iisus şi să asiste la slujba organizată de autorităţi.  La începutul acesteia, are loc o paradă a poliţiştilor pe cai arabi. Urmează un bărbat care duce în spate o cruce uriaşă, apoi vin oamenii bisericii şi reprezentanţii legali ai oraşului.  Ceremonia religioasă şi sărbătoarea durează câteva ore, pe parcursul carora se derulează scene din istoria religiei creştine.    În India brazii sunt… bananieri, în Japonia se aprin lămpi În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradiţională, iar după ospăţ masa nu se strânge pentru ca Iisus să aibă cu ce-şi potoli foamea.  Suedezii descoperă surprizele şi cadourile de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.  În Rusia, Moş Crăciun (Babuska) vine însoţit de Albă ca Zăpada, iar copiii primesc prăjituri şi jucării, printre care tradiţionalul set de păpuşi “Matrioska”.  Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuşi şi aranjamente florale şi cu “Jizo” (“Moş Crăciun”).  În Alaska, Moş Crăciun este întâmpinat de copii cu tradiţionalul colind “Astăzi s-a născut Hristos” (Gristuusaaq suu’uq).  Creştinii din India împodobesc bananieri sau pomi de mango în locul brazilor iar bisericile sunt umplute de flori roşii (craciunite).    În Franţa vine Pere Noel În Ajunul Crăciunului copiii îşi lasă pantofii lângă sobă pentru ca Pere Noel să le pună în ei darurile. Bradul de Crăciun este împodobit noaptea, pentru ca în dimineaţa de Crăciun copiii să găsească pe lângă cadouri un brad decorat cu dulciuri, fructe, nuci şi mici jucării.  În pieţele din faţa catedralelor povestea naşterii lui Christos este jucată de actori sau este repovestită în teatre improvizate de păpuşi. În aproape fiecare locuinţă franceză proprietarii construiesc o scenş a Naşterii, numita “creche”, mai mare sau mai mică, aceasta devenind centrul sărbătoririi Crăciunului. Personajele acestei scene sunt de regula mici statuete din lut, numite “santons” (mici sfinţi). În afara personajelor din Biblie sunt aşezate şi figurine reprezentând autorităţile sau celebrităţile locale. Acest obicei este atestat pentru prima data în secolul XVII, grija şi talentul cu care sunt realizate figurinele fiind de-a dreptul uimitoare. De altfel acestea sunt puse în vânzare în luna decembrie, în principal la Marsilia şi Aix, în cadrul târgurilor de Crăciun. Bradul de Crăciun nu a fost niciodată foarte popular în Franţa, în locul lui fiind preferată tradiţia “trunchiului Yule”. Acest obicei, datând din secolul XII, este foarte popular în Franşa, desi trunchiul autentic a fost înlocuit printr-o prăjitura delicioasă, numită “buche de Noel” (Buşteanul de Crăciun). În trecut, cu ocazia Crăciunului, în fiecare casă era adus un trunchi de copac proaspăt tăiat, care era lăudat şi stropit cu ulei şi vin, întreaga familie bucurându-se în jurul lui. Astăzi prăjitura a înlocuit lemnul, fiind servită la masa de Crăciun, numita “le reveillon”. Aceasta masă are loc în Ajunul Crăciunului, la miezul nopţii, dupa slujba de la biserică. Meniul acestei mese speciale variază de la o regiune la alta. În Alsacia la principalul fel se serveşte gâscă, în Burgundia curcan cu castane, în timp ce parizienii preferă scoicile şi pate de foie gras. Se mai serveşte carne de pasăre, şuncă, salate, prăjituri, fructe şi vin. În partea de sud a Franţei în sobă este ars un buştean, suficient de mare ca să dureze de la Crăciun la Anul Nou. În trecut cenuşa acestui buştean era răspândită pe câmp, pentru a aduce recolte bogate. În trecut, în fiecare familie franceză se pregătea “Prăjitura celor Trei Magi”, care avea ascunsă în ea un bob de fasole. Cine îl găsea devenea Rege sau Regină pentru întreaga zi de Crăciun. Un alt obicei era ca de Crăciun copiii să plece în căutarea Magilor, având la ei grămezi de fân pentru a le hrăni acestora cămilele.

Sursa: Observator.info