Stire Cultura Religie

Duminica Înfricoșătoarei Judecăți și a Lăsatului sec de carne pentru Postul Paștelui

23.02.2020 ⋅ 0 comentarii

Dacă în prima duminică din urcușul spre Înviere ce ne-a fost rânduit am învățat, după putință și voință, din pilda Vameșului și a Fariseului, despre rugăciunea smerită, în a doua despre nefericirea de a fi departe de Casa părintească, din Pilda Fiului risipitor, astăzi, în cea de a treia duminică din Perioada Triodului, a Înfricoșătoarei Judecăți, dat ne este a afla răspunsul întrebării: ”Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?” 

Cât de generoasă ne este această duminică! Pentru că, prin Cuvântul Evangheliei de astăzi, de fapt săracul Lazăr, cel plin de bube, din ”Pilda bogatului nemilostiv” ne este trimis în case și suflete pentru a ne atenționa, a ne spune chinul bogatului nemilostiv ajuns în iad. 

”Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu. Caci am cinci frati, sa le spuna lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. Si i-a zis Avraam: Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei. Iar el a zis: Nu, parinte Avraam, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai. Si i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva dintre morti.” (Luca 16, 27-31) 

Astăzi, în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, Lazării de pretutindeni (din spitale, din temnițe, goi, însetați, înfometați, însingurați) ne întind cea mai frumoasă mână de ajutor. Desigur, am putea crede că întâlnindu-ne cu ei în strânsoare unei mâini milostive, îmbrăcându-i, dându-le să bea, dându-le de mâncare, vizitându-i în spitale, temnițe sau singurătate, îi ajutăm pe ei. Și poate că, privind lucrurile doar între granițele prezentului, așa este. Însă, din perspectiva veșniciei,  ”Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El” și  ”se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre”, zicând celor celor de-a dreapta: ”Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”, iar celor de-a stânga: ”Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este pregătit diavolului şi îngerilor lui”, am putea lesne înțelege că mâna întinsă cu generozitate semenilor este, de fapt, o mână întinsă spre propriile suflete aflate într-o veșnică nădejde a aflării răspunsului celui bun la Înfricoșătoarea Judecată. 

Deloc întâmplătoare alegerea imaginii cu Răstignirea Mântuitorului pentru aceste rânduri, pentru că părtășindu-ne de cuvintele coborâte astăzi din Evanghelie”Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut” și lăsând sec de carne (prim pas făcut pentru despărțirea de omul vechi, omul păcătos), putem înțelege că timpul, pentru a fi îndumnezeit, trebuie mai întâi răstignit. 

„Să ne câștigăm binecuvântarea... să încercăm să fim binevoitori. Nici măcar noaptea să nu suspende datoriile tale de milostenie. Să nu zici: ”Mă voi întoarce și mâine o să te ajut”. Să nu treacă timp între intenția ta și fapta ta de binefacere. Binefacerea, de fapt, nu permite amânare” (Sf. Grigore de Nazianz)

 

Evanghelia zilei

”Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. 

Atunci va z... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății

Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați Glasul Cetății