Național Religie Stire

Sfânta Mare Muceniță Chiriachi, exemplu de statornicie în credință

07.07.2020 ⋅ 0 comentarii

"Vezi bine că nicicum nu mă poți întoarce de la credința mea. Căci de mă arunci în foc, mai înainte de mine Cei Trei Tineri în foc au fost aruncați și prin credință s-au mântuit; iar de mă arunci la fiare, mai înainte de mine marele Daniil Prorocul la fiare a fost aruncat, dar prin credința s-a mântuit; iar de mă arunci în mare, mai înainte de mine lona Prorocul a fost în pântecele chitului trei zile și trei nopți și prin credință s-a mântuit; dacă tăișului sabiei mă dai, mai înainte de mine Cinstitul Botezător loan sabiei a fost dat și credincioșia lui l-a mântuit. Căci ca și tuturor acestora, mie viața îmi este a muri pentru Hristos.", este răspunsul pe care frumoasa muceniță Chiriachi avea să îl dea celor care încercau, cu promisiuni vremelnice ale unei vieți lipsite de griji, să o determine să se închine la zei.

Muceniță care, rod al rugăciunii părinților fiind, a dus o viață plină de virtute şi dragoste creştină, fapt ce a dus-o în conflict cu autorităţile păgâne ale Imperiului Roman. 

Astăzi, 7 iulie, în sinaxarul Bisericii noastre este consemnată ziua martiriului Sfintei Chiriachi. Deși, poate, puțin cunoscută nouă, românilor, de peste 250 de ani Catedrala Episcopală a Hușilor adăpostesc parte din Sfintele Sale Moaște, de pe al cărei site aflăm mai multe despre viața acestei Sfinte Mucenițe: 

Născută din părinți creștini, în Asia Mică, ca răsplată a rugăciunii lor către Dumnezeu, pentru că a văzut lumina zilei în zi de duminică, a primit numele Chiriachi, substantivul plural desemnând în limba elină, ziua Învierii, ziua care pentru creștini este odihnă și lucrare a celor pentru suflet. Tinerețea și viața ei plină de virtute și dragoste creștină, a dus-o în conflict cu autoritățile păgâne ale Imperiului roman. Întrucât cel mai mare și perfid persecutor al Bisericii, împăratul Dioclețian (284 -305), a pornit o sângeroasă și de neimaginat luptă împotriva ei, mulți creștini primind cununa nepieritoare a martirajului, și Sfânta Chiriachi, pentru credința în Domnul cel mort și înviat, s-a învrednicit de a se socoti împreună cu cei ce „și-au spălat hainele lor și care stau neîncetat slujind și bucurându-se de slava cea cerească” (Apoc.7, 14-17).

Martiriul sfintei ne arată puterea credinței și biruința ei. O tânără își asumă curajul, și în fața autorităților păgâne, mărturisește curajoasă că aparține lui Hristos, că este creștină, că viața această pământească și favorurile trecătoare și înșelătoare, nu pot fi niciodată comparate cu dobândirea vieții veșnice, pe care o dăruiește Mântuitorul

Hristos tuturor celor ce cred în El, și-L mărturisesc. Sfârșitul vieții ei a întors mulți păgâni, cerând să devină creștini. Și astfel, o lumină ce strălucea pe acest pământ, a luat în ceruri și alte lumini care nu încetează a străluci de-a lungul veacurilor. Aceasta, în câteva cuvinte despre viața sfintei mare martire a lui Hristos, fericita Chiriachi.

O împrejurare fericită

La Catedrala Episcopală din Huși, se află mâna dreaptă a acestei sfinte care în fiecare zi răspândește mireasmă ce îndeamnă la revenirea în sine, la apropiere și împăcare cu Dumnezeu a tuturor celor care caută odihna și liniștea sufletească, într-o lume foarte zbuciumată și bulversată.

În perioada anilor 1781-1791, a păstorit scaunul episcopal, vrednicul transilvănean de origine, Iacov Stamati, care a zidit actualul palat Episcopal, dar care a primit și parte din sfintele moaște ale Sfintei Chiriachi.

Spre sfârșitul secolului XVIII, o parte din moaștele Sfintei Chirachi, respectiv mâna dreaptă, se află în posesia arhimandritului Meletie Ghica, călugăr și viețuitor al Marei Lavre din Muntele Athos.

Mai înainte fusese stareț al unei mănăstiri din Bucovina, după anul 1774, când această parte de țară a fost încorporată în Imperiul austro-ungar, pleacă și se stabilește la Muntele Athos. Nu știm de unde a intrat în posesia sfintelor moaște, însă într-un testament scris de propria mână, amintește de existența lor, pe care, în cazul plecării lui din această lume, le lasă Mănăstirii Marea Lavră din Muntele Athos.

În viața lui a intervenit o suferință pe când se afla în cetatea Smirna din Asia Mică și neavând mijloace financiare de tratament, scrie episcopului Hușilor, Iacov, propunându-i să-i ofere o sumă de bani, în schimb urmând să primească pentru Catedrala Episcopală din Huși, sfintele moaște. Acesta primește bucuros propunerea arhimandritului Meletie Ghica, făgăduindu-i cele cerute în schimbul primirii sfintelor moaște. În arhiva Episcopiei, s-a păstrat următoarea însemnare: „prin această de față iscălită scrisoare se face cunoscut că pentru suma de 100 de lei, am dat mâna Sfintelor moaște a Sfintei Chiriachi, iubitorului de Dumnezeu, episcopul Hușilor, kir Iacov, și am luat de la Preasfinția Sa banii, dăruindu-i în mâinile sale în ziua de 1 iunie, 1787 sfintele moaște”.

 

O astfel de împrejurare fericită a făcut ca o parte din sfintele moaște ale Sfintei Chiriachi să fie adăpostite în Catedrala Episcopală. La început, sfintele moaște erau așezate într-o cutie de lemn de chiparos, după care episcopul Iacov a confecționat un chivot de argint poleit cu aur în care a așezat odorul acesta de neprețuit.

Sfințenia nu anihilează firescul, ci întregește ceea ce lipsește

În ziua de 7 iulie a fiecărui an când se cinstește Sfânta, mulțime de credincioși veneau mai ales de dincolo de Prut să cinstească după vrednicie pe Sfânta Chiriachi, să se atingă de ea, să se vindece de bolile și suferințele lor, să mulțumească pentru darurile primite de la Dumnezeu.

Pentru o lume bazată în mare parte pe profit și interese materiale, sfinții, prin s... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății

Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați Glasul Cetății