”Pe domnul Andrei Caciora  (1927-2010) am avut privilegiul să îl cunosc după anul 2006. Ne-am întâlnit de numeroase ori și am vorbit despre istoria orașului Arad. Era mereu înconjurat de documente, de care se folosea întotdeauna pentru a duce la lumină adevărul istoric...”, așa își începe profesorul Cristian Stoica noua lecție de istorie menită a aduce un pios omagiu celui care a fost Andrei Caciora.  

Cred că această acerbă luptă pentru adevăr, continuă Cristian Stoica, a dobândit-o la Facultatea de Drept a Universității din Cluj a cărui student a fost. După terminarea studiilor universitare, va lucra pentru scurt timp ca și funcționar la primăria din localitatea natală, iar mai apoi la Primăria Socodor. Din 1957 activa pe tărâm   arhivistic  și istoric până la sfârșitul vieții.

În perioada iulie 1957 - mai 1959, va ocupa prin concurs, postul de director al Filialei Ineu a Arhivelor Statului. În 1959, se va transfera la Arad, iar din 1966 până la pensionarea sa din 1987 va conduce filiala Arad a Arhivelor Statului.

Reușește, datorită multor strădanii depuse să obțină de la autoritățile vremii fonduri pentru construirea actualului sediu al Arhivelor Naționale din Arad situat pe strada Ceaikovski, lângă sediul Inspectoratului Județean de Poliție. Până la construirea sediului actual, documente de o deosebită importanță istorică și practică pentru Arad erau depozitate în condiții improprii în subsolurile mai multor clădiri din centrul Aradului.

Născut în Sînicolaul Român din județul Bihor la 7 iulie 1927, Andrei Caciora avea un mare atuu: cunoștea limba maghiară, învățată în copilărie alături de prietenii de joacă. Conștient de asta, spunea adeseori: ”cunosc limba documentelor scrise înainte de 1918, în maghiară, ceea ce este foarte important. În istorie ai nevoie de probe, iar documentul scris este esențial”.

Andrei Caciora a fost trimis în delegații oficiale pentru a cerceta arhive din străinătate și a scoate la lumină istoria românească așa cum era scrisă în documentele vremii. Numeroase au fost studiile și lucrările publicate de Andrei Caciora sub semnătură proprie sau alături de colegi arhiviști.

Se stinge din viață asemeni unei lumânări la 27 martie 2010, măcinat de o boală incurabilă de care a aflat cu doar trei luni înainte de moarte. Atunci când află că mai are puțin de trăit, mi-a spus că este împăcat, pentru că și-a făcut datoria față de neamul său prin cărțile publicate.

Deși avea alternativa de a se interna în spital, preferă să se trateze acasă pentru a fi alături de soția sa Veronica care era suferindă și ea. Împreună până la sfârșit!

Am hotărât să aduc la lumină o mică parte din scrierile lui Andrei Caciora referitoare la Arad.

Populația comitatului Arad în cifre

Recesământul de la 1847, făcut în comitatul Aradulu,i consemnează o creștere a populației față de recesămintele anterioare. Astfel numărul locuitorilor comitatului Arad era 216 687, acest lucru s-a datorat unui spor al natalității dar și colonizărilor de populație germană mai ales din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Andrei Caciora descoperă în urma cercetărilor arhivelor din fosta Iugoslavie rapoarte ale autorităților medicale ale vremii care relatau că epidemiile de ciumă și variolă din anii 1803 și 1807-1808 s-au abătut în peste 40 de localități provocând moartea a mii de persoane.

Industria Aradului în perioada 1878-1880

Un amănunțit studiu realizat și publicat de acest ”soldat al arhivelor”, Andrei Caciora prezintă situația clară a industriei orașului Arad între 1878-1900.

În cadrul industriei alimentare , un loc deosebit îl ocupa morăritul, producția de spirt și uleiuri vegetale. În Aradul anului 1879, funcționau 6 fabrici de spirt cu o capacitate de cca. 67.000 hl spirt. Cea mai mare fabrică de spirt din cadrul întregii monarhii era Fabrica de spirt ,, Frații Neumann"care producea 40.000 hl. anual. Produsele fabricii erau exportate în Elveția, Spania, Italia și în țările balcanice.  În momentul în care producția fabricii scade, patronatul hotărăște să crească și bovine, în număr de 5200 de capete anual.

În domeniul morăritului producția anuală se ridica la 50.000 de tone. Tot în acest domeniu al  industriei alimentare trebuie amintite 3 fabrici de dextrină.

Industria lemnului este reprezentată prin 5 fabrici de cherestea și câteva gatere pe râul Mureș.Conform statisticilor oficialităților vremii, publicate de Andrei Caciora, în anul 1879 funcționau pe teritoriul orașului următoarele întreprindei: fabrică de clopote, fabrică de hârtie, fabrică de chibrituri, fabrică de gaz aerian, fabrica de materiale explozibile, o turnătorie de fier și două fabrici de cărămizi. Cu o mai mică capacitate de producție, produsele acestor fabrici erau comercializate pe teritoriul fostului comitat Arad.

Măsuri concrete

Începând cu anul 1880 municipalitatea Aradului hotărăște reducerea impozitului pentru întreprinderile industriale și atribuirea de terenuri în condiții avantajoase întreprinderilor care luau urmau să fie înființate. Banca populară industrială arădeană și Banca industrială și comercială arădeană își măresc capitalul social și vor acorda credite tot mai mari pentru înființarea de noi întreprinderi și dezvoltarea celor existente.

Având la bază un cadru legislativ foarte bun, autoritățile orașului au acordat noilor întreprinderi următoarele facilități: scutirea de impozit în primii 15 ani de funcționare, acordarea gratuită a terenului necesar construcției, asigurarea unor comenzi pentru desfacerea producției, acordarea de tarife preferențiale pe căile ferate locale, acordarea cu prioritate a creditelor necesare pentru ridicarea halelor de producție și pentru procurarea de utilaje industriale.

Căi ferate

Transportul pe calea ferată era foarte important. În perioada anilor 1882-1890 sunt construite mai multe căi ferate, care leagă Aradul cu Transilvania și România, Este prelungită linia ferată Arad- Timișoara până la Orșova. În anul 1883 este construită linia Arad-Pecica . Trei ani mai târziu este construită calea ferată Arad-Zădăreni-Secusigiu-Valcani.

Industria  Aradului   între 1880-1900

Foarte multe date a scos la lumină Andrei Cacior, referitor la industria arădeană în ultimele două decenii ale sec. al XIX-lea.

Industria constructoare de mașini era reprezentată de Fabrica de vagoane și locomotive ”Weitzer Ioan” înființată la 8 iulie 1891. La înființare, societatea avea 400 de angajați, iar în numai 4 ani numărul lor ajunge la 1260. Produsele fabricii ajungeau cu prioritate în Austro-Ungaria, dar după 1892 exportul se extinde în Bulgaria unde sunt vândute 100 de vagoane de marfă. Începând cu anul 1894 exportul se extinde în Turcia și Grecia, iar în ... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății