Astăzi, 3 noiembrie 2020, se împlinesc cinci ani de la ceremonia dedicată depunerii casetei de argint cu inima reginei Maria (1875-1938), în Camera de Aur din Castelul Pelişor. 

Astfel, după 41 de ani, timp în care s-a aflat în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României (1974-2015), inima reginei Maria a fost aşezată în locul unde a bătut pentru ultima oară, la 18 iulie 1938.

Ceremonialul militar al "Întoarcerii Inimii Reginei" a început în faţa Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR), unde, alături de publicul care a dorit să îi aducă un ultim omagiu reginei Maria, au luat parte, în numele regelui Mihai I (1921-2017), principesa moştenitoare Margareta, principele Radu, precum şi principesa Maria. Alături de Familia Regală s-au aflat arhiducesa Maria Magdalena a Austriei, nepoata reginei Maria şi fiica principesei Ileana, soţul şi fiul acesteia, Hanns Ulrich von Holzhausen, respectiv Johannes von Holzhausen. De asemenea, au participat reprezentanţi ai autorităţii publice din România şi din Republica Moldova, personalităţi ale vieţii culturale, diplomatice, sportive şi reprezentanţi de seamă ai societăţii civile.

Caseta de argint în care se află inima reginei Maria este purtată de soldaţi ai Regimentului de Gardă "Mihai Viteazul" şi escortată de jandarmi călare, în cadrul unei ceremonii organizate de Casa Regală a României, între Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) şi Splaiul Independenţei; convoiul regal a plecat, apoi, spre Sinaia, unde Inima reginei Maria a fost aşezată în locul unde a bătut pentru ultima oară, Camera de Aur a Castelului Pelişor.

Inima Reginei, transferată în cutia originală, a fost purtată de soldaţi ai Regimentului de Gardă "Mihai Viteazul" şi escortată până la Palatul Regal, de jandarmi călare, unde procesiunea s-a oprit pentru câteva minute. Pentru a respecta dorinţa testamentară a reginei Maria, caseta a fost acoperită, pe toată durata procesiunii, ca şi pe soclul ei din Salonul de Aur, cu stindardele României şi Marii Britanii. De la MNIR, convoiul regal a plecat la Sinaia, unde inima reginei Maria a fost aşezată în Salonul de Aur a Castelului Pelişor. Ceremonia nu a avut caracter public, ci s-a făcut în prezenţa Familiei Regale, a reprezentanţilor Guvernului, Bisericii şi Armatei.

Caseta de argint în care se află inima reginei Maria este purtată de soldaţi ai Regimentului de Gardă "Mihai Viteazul" şi escortată de jandarmi călare, în cadrul unei ceremonii organizate de Casa Regală a României, între Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) şi Splaiul Independenţei; convoiul regal a plecat, apoi, spre Sinaia, unde Inima reginei Maria a fost aşezată în locul unde a bătut pentru ultima oară, Camera de Aur a Castelului Pelişor.

Regele Mihai I s-a aflat, timp de mulţi ani, într-o puternică dilemă, între obligaţia morală de a respecta întocmai dorinţa bunicii sale şi obligaţia patriotică de a nu lăsa ca inima să odihnească altundeva decât în România, notează https://familiaregala.ro/. "În situaţia dată, în care Balcicul se află în afara teritoriului naţional, Majestatea Sa Regele a decis ca, pentru o perioadă nedeterminată, locul Inimii bunicii sale să fie Salonul de Aur, unde suverana şi-a găsit sfârşitul", se arăta într-un comunicat al Casei Regale din 23 septembrie 2015, transmis AGERPRES.

Principesa Margareta şi Principele Radu participă la ceremonia în cadrul căreia inima reginei Maria a fost depusă în Camera de Aur a Castelului Pelişor din Sinaia, după 77 de ani de la moartea reginei în această sală (1938-2015).

Din 23 septembrie 2015, printr-o Hotărâre adoptată de Guvernul României, caseta de argint, în care se află inima reginei Maria, face parte din colecţia publică a Muzeului Naţional "Peleş".

Guvernul a răspuns astfel solicitării Muzeului Peleş, cu ocazia împlinirii, în 2015, a 140 de ani de la naşterea reginei Maria (29 octombrie 1875). "Caseta, care este clasată în categoria juridică Tezaur, va trece din administrarea Muzeului Naţional de Istorie a României în administrarea Muzeului Naţional "Peleş", a informat Guvernul, cu acest prilej.

Regina Maria şi-a întocmit testamentul, în 1933, pe când se afla la Balcic, locul unde fiul său, regele Carol al II-lea, i-a stabilit domiciliul, urmărind îndepărtarea sa de la implicarea în problemele politice ale ţării şi interzicându-i să mai desfăşoare vreo acţiune publică sau să aibă discuţii cu liderii politici.

"Când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am, purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniştea mormântului. [...] Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restrişte şi vremuri de mari îndepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare, să fiu aceea care a păstrat flacăra vie, aceea care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre.

Aceasta ţi-o pot spune astăzi căci nu mai sunt în viaţă. În acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m-ai numit 'Mama tuturor' şi aş vrea să rămân în amintirea ta aceea care putea totdeauna să fie găsită în clipele de durere sau pericol. A venit mai târziu o vreme când m-aţi negat, dar aceasta este soarta tuturor mamelor, am primit aceasta, şi v-am iubit mai departe, cu toate că nu vă puteam ajuta aşa de mult ca în zilele când credeaţi în mine. Dar aceasta a fost uitată.

Atât timp cât am fost în mijlocul tău, încât mi se pare abia cu putinţă că trebuie să te părăsesc; totuşi, orice om ajunge la capătul drumului său. Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărări le-am cunoscut pe toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută. Am credinţa că v-am priceput: n-am judecat, am iubit...

[...] Am redeşteptat la o viaţă nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha Juvah a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, şi fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aş putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă şi aşezată la Stella Maris, biserica ce am clădit-o la marginea mării.

Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile biser... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății