Național Cultura Stire

Veteranul de război și fostul deținut politic Emil Drăgan a împlinit 100 de ani. ”În închisoarea de la Aiud, oamenii au plâns până n-au mai avut lacrimi”

11.11.2020 ⋅ 0 comentarii

Emil Drăgan, veteranul de război din Galda de Jos, a împlinit marţi, 10 noiembrie 2020, venerabila vârstă de 100 de ani. În ciuda acestor vremuri pandemice, respectând normele de siguranță în vigoare, duminică, l-au sărbătorit, într-un cadru restrâns, alături de familie, reprezentanți ai unor instituții militare și civile, informează, printr-un comunicat, Cercul Militar Alba Iulia. 

Veteranul de război și fostul deținut politic Emil Drăgan, fiul morarului Aron Drăgan, s-a născut la 10 noiembrie 1920 în comuna Galda de Jos, din județul Alba. La nici 23 de ani, se afla pe frontul de apus, în prima linie, a luptei pentru eliberarea Transilvaniei. Era înregimentat ca ofițer de artilerie în cadrul Batalionului 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi”. Când a fost luat pe front, România întorsese armele împotriva Germaniei, iar el era student în al doilea an la Academia de Studii Comerciale şi Industriale din Brașov. A fost nevoit să își întrerupă studiile. 

În Ungaria a căzut prizonier la nemți. Emil Drăgan își aduce aminte cu mâhnire despre acele timpuri: „Eram prea mici în fața inamicului, total nepregătiţi pentru o astfel de experienţă”. Comparația folosită de dumnealui era ca și cum ai lua o pușcă veche de la muzeu ca să te lupți cu tancul. Pe lângă toate acestea a suferit de foame cruntă, fiind nevoit să mănânce usturoi sălbatic și iarbă. Nemții, mărturisește Emil Drăgan, i-au scos la păscut ca pe animale. Nu aveau ce să le dea de mâncare. Timp de șase luni a fost închis și în lagărele din Kaisersteibruck și Oranienburg.

Perioada petrecută departe de casă a durat timp de trei ani, ajungând să slăbească foarte mult, astfel că pentru a se întoarce acasă, a avut nevoie de o perioadă de recuperare fizică, fiindcă slăbise 50 de kg. După război îşi continuă studiile universitare la Brașov.

Închisoarea de la Aiud, ”un iad înfricoșător”

Vremurile după război, după cum se știe, au fost foarte tulburi. Familia Drăgan refuză să renunțe la averea sa și să se alinieze colhozului impus de regimul comunist, extins, mai târziu, sub denumirea de colectiv. Din cauză că erau fii de chiabur și nu au acceptat colaborarea cu sistemul, Emil Drăgan și fratele său, Liviu Drăgan, au fost arestați politic timp de 5 ani, în 1949, sub acuzația de „crimă de nedenunțare a uneltirii contra ordinii sociale”. Un alt frate căzuse pe front, iar tatăl lor, Aron Drăgan, a fost închis și el de comuniști, timp de 12 luni, la vârsta de 70 de ani. Emil Drăgan a fost închis la Constanța, Aiud și Gherla, o perioadă cumplită care l-a marcat profund. După ce a săpat timp de trei ani de zile la Canal, până ce în palmele lui se putea citi suferința, Emil Drăgan avea să vadă și ororile închisorii aiudene. La vârsta de 33 de ani, în martie 1954, ieșea din închisoarea de la Gherla. Stigmatizat de statutul de pușcăriaș politic, Emil Drăgan se întoarce acasă cu gândul de a deveni profesor, însă regimul comunist i-a cerut să fie colaborator al securității. A refuzat, iar acest lucru i-a adus o „pedeapsă” de 21 de ani, timp în care a fost acceptat să muncească doar la CAP-ul din satul natal. Emil Drăgan nu s-a căsătorit niciodată. Nu ar fi suportat ca familia lui să sufere sau chiar soția lui să îl trădeze. Erau întâlnite foarte multe cazuri în vremea respectivă, pentru că, în comunism, erau încălcate toate principiile morale.

Întrebat de ororile perioadei comuniste, Emil Drăgan mărturisește, după 70 de ani, că închisoarea de la Aiud a fost un iad înfricoșător, unde oroarea a căpătat forme inimaginabile. Acolo, spune Emil Drăgan, „oamenii au plâns până n-au mai avut lacrimi. Să plângi, domnule, și să nu-ți mai curgă lacrimile, că nu le mai aveai! Ochii erau seci!”

La împlinirea vârstei de 100 de ani, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Filiala Alba, din respect și prețuire pentru tăria de care a dat dovadă în lupta împotriva regimului comunist, i-a scris următoarele versuri:

O aniversară centenară

Astăzi este o zi mare

Zi de sfântă sărbătoare

Când domnul Emil Drăgan

Mai adaugă un an

Rotunjindu-i fix o sută

Și bucuros ne salută.

Ne-a primit cu tot dragul

Când i-am trecut și noi pragul.

 

Îți dorim, domnul Emil,

Omul bun, bunic umil,

Zile bune, sănătate

Că-i mai bună decât toate.

Suferințele-ndurate

Te rugăm: Fă-le uitate!

Cei ce ne-au făcut mult rău

Pedepsească-i Dumnezeu,

Că-i Judecătorul Drept

Cred c-aşa e înțelept.

La mulți ani, domnule Emil Drăgan!


La sărbătoarea centenarului veteranului de război Emil Drăgan au fost prezenți din partea Armatei Române comandantul Centrului Militar Județean Alba, domnul colonel Cornel Oltean, însoțit de șeful Cercului Militar Alba Iulia, doamna prof. dr. Petruța Pop, care i-au înmânat în semn... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății

Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați Glasul Cetății
fashiondays.ro