”Cei adormiți ştiu ce facem pentru ei şi simt când îi pomenim cu dragoste, punem lumânări şi flori pe mormânt şi sărutăm sfânta cruce de cu nădejdea învierii celei de obşte. Lumânările pe care le aprindem pe morminte sunt lumânările credinței și ale nădejdii creștine că sufletul omului este nemuritor, iar trupul său va învia la cea de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos” – Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Un gând liniștitor, menit a așterne alinare acolo unde inimile și sufletele sunt încă zbuciumate de despărțirea de cineva drag, cu atât mai mult cu cât ea s-ar fi petrecut în mod cu totul neașteptat. Despărțirile dor, indiferent că e vorba de părinți, frați, surori sau prieteni buni. Tocmai de aceea, zilele de pomenire sunt atât de importante și pline de o aparte încărcătură sufletească.

Sunt zilele în care distanțele dintre pământ și cer, cer și pământ se măsoară în rugăciuni, mireasmă de tămâie și lumini de lumânări. 

Sunt zilele în care dorul îmbracă haina rânduielii de pomenire  și așează pansamente pe suflete și lumânări și flori pe morminte. 

 Sunt zilele în care dorul, dragul și grija bate cu toiagul rugăciunii la Poarta Cerului, ducând șoptit celor dragi vestea neuitării. 

Două sunt sâmbetele, din parcursul anului bisericesc, rânduite a ... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății