Național Stire Religie

PS Emilian Crișanul: „Hristos potolește furtunile din viața noastră, pentru că El este în mijlocul nostru. Este și va fi!”

22.08.2021 ⋅ 0 comentarii

La o săptămână distanță de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului aflându-ne, în Duminica a 9-a după Rusalii și Duminica migranţilor români, puse ne sunt înaintea sufletului și a minții pasajul Apostolului de la I Corinteni 3, 9-17 și cel al Evangheliei de la Matei 14, 22-34. 

„Fraților, noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu”, au vestit lumii, astăzi, cei care din fața Sfintelor Altare au dat citire Apostolului. Și chiar dincolo de ascultarea/citirea integrală a textului Apostolului și a pericopei evanghelice, gândul, ca într-o certă concluzie, s-a întors și a repetat întocmai cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Fraților, noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu”.

„Împreună-lucrători” atât timp cât zidirea propriei vieți va fi așezată pe temelia  „care este Iisus Hristos”, iar în timpul furtunilor de tot felul privirea va fi ațintită spre mâna veșnic întinsă întru ajutor a Mântuitorului și nu spre intensitatea vântului venit de multe ori cu urgie asupra noastră. Iar pilda ce vine să ne statornicească această credință este întâmplarea/dialogul din Evanghelia de astăzi dintre Mântuitorul Iisus Hristos și Sfântul Apostol Petru. 

„Atât timp cât Petru privea la Domnul Hristos, merge pe apă fără probleme. Când se uită spre intensitatea vântului, atunci începe să se afunde în apă.”, a subliniat Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în cuvântul de învățătură de astăzi, încredințându-ne totodată că Domnul Hristos potolește furtunile din viața noastră. Le potolește pentru că El este în mijlocul nostru. Este și va fi!

Cuvântul Ierarhului


Domnul Iisus Hristos potolește furtunile din viața noastră

„În Duminica a 9-a după Rusalii, Sfânta Biserică ne invită să medităm la învățătura Evangheliei ce se citește la Sfânta Liturghie și anume „Umblarea pe mare și Potolirea furtunii” (Matei 14, 22-34) de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

După ce Mântuitorul Hristos a hrănit mulțimile de oameni prin înmulțirea pâinilor și a peștilor, i-a silit pe ucenici să urce în corabie și să plece de pe malul lacului Ghenizaret, iar El a mers în munte să Se roage. La miezul nopții s-a stârnit furtună pe mare, încât corabia cu ucenicii Domnului se putea scufunda. În acele momente de groază și neliniște se arată Domnul Hristos pe mare, mergând ca și pe uscat și potolește furtuna, spunând ucenicilor Săi: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!”. Sfântul Petru a zis: „Doamne dacă ești Tu, poruncește să vin la tine pe apă. Vino...” i-a zis Hristos. Atât timp cât Petru a privit la Domnul a mers pe apă fără probleme, însă în momentul în care s-a îndoit, „văzând vântul”, s-a temut și a început a se afunda. Și atunci a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Domnul Hristos l-a luat de mână și, reproșându-i i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”. Astfel, Domnul l-a adus în corabie și a potolit furtuna de pe mare. Cei din corabie au recunoscut dumnezeirea lui Iisus și au zis: „Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu”.

Minunea aceasta săvârșită de Mântuitorul Hristos asupra naturii, dar și pentru ucenicii Săi reprezintă o adevărată pildă de viață.

Marea este lumea acesta în care trăim și în care sunt multe furtuni și valuri peste viața oamenilor. Valurile sunt împrejurările grele prin care trecem uneori, și din care, de cele mai multe ori nu știm cum să facem să scăpăm. Vânturile care l-au înspăimântat pe Petru mai mult decât marea, sunt ispitele și greutățile care vin peste viața noastră și ne îngrozesc.

Însă observăm un lucru. Atât timp cât Petru privea la Domnul Hristos, merge pe apă fără probleme. Când se uită spre intensitatea vântului, atunci începe să se afunde în apă.

Suntem în corabia vieții, în corabia Bisericii, care ne duce prin lumea aceasta spre Împărăția lui Dumnezeu. De multe ori avem necazuri, ispite, probleme care ne afundă în păcate, deznădejde și nu mai privim la Dumnezeu cu nădejdea că ne poate ajuta. El ne întinde mână, iar noi de multe ori refuzăm iubirea Lui din mândrie, orgoliu, necredință ș.a.  De multe ori suntem în pericol de a cădea în păcat, de a face rău oamenilor, de a judeca pe semeni, și nu conștientizăm faptul că trebuie să cerem ajutor prin rugăciune Domnului Hristos pentru a ne salva din aceste ispite și căderi. El ne-a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8,12). Așa după cum Sfântul Ap. Pavel arată ce se întâmplă atunci când viețuim și lucrăm în lumina lui Hristos: „... roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr” (Efeseni 5,9).

Să avem privirea ațintită... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății

Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați Glasul Cetății