Context:

Motto:

Nu poți învia cu adevărat, decât din pământul patriei

(Inochentie Micu-Klein)

Trebuie să consemnăm, dintru început, că Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a fost gândită, proiectată și redactată la Arad, de către arădeni.

Acolo, la Alba Iulia, în Sala Marii Uniri, au fost opt oratori, dintre care și arădeni: Ștefan Cicio- Pop, Ioan Suciu, Vasile Goldiș, Ioan Ignatie Papp.

Cei patru corifei ai Marii Uniri, fac obiectul unei Alei a Personalităților în Campusul universitar al Universității arădene, private, Vasile Goldiș (cadrați în busturi sculptate de Dumitru Paina).

Locuințele acestora (Palatul Goldis de la sediul Românul, Palatul Ioan Suciu de pe strada Blajului 3, Casa Ștefan Cicio- Pop de pe strada cu același nume ș.a.) sunt demne de închinare și slavă, definite a fi leagănul mișcării pentru realizarea mărețului act.

Presa Unirii a fost reprezentată de Ziarul Românul (apărut la 1 ianuarie 1911, editat de Vasile Goldiș și tipărit la Concordia, în Palatul Românul, unde era situată și locuința lui Vasile Goldiș).

Ștefan Cicio-Pop a văzut lumina zilei la 1 aprilie 1865, într-o familie din satul Șigău (Cluj).

A trecut la cele veșnice, la 16 februarie 1934 (la câteva zile după Vasile Goldiș) la Castelul de la Conop.

Se va stabili la Arad în 1891 (la propunerea lui Mihai Veliciu (unul dintre fruntașii politici ardeleni, fost notar în localitatea arădeană Șepreuș și apoi, la cancelaria avocațională a lui Mircea V.Stănescu, având un Doctorat în Drept la Budapesta).

A fost îndrumat și de Nicolae Oncu (care a înființat, 1887, Institutul de Credit, Victoria, un suport pentru mișcările politice ale vremii).

Un rol deosebit l-a avut Ștefan Cicio-Pop în susținerea deschiderii Congresului Naționalităților(1895).

S-a dovedit a fi un susținător al redeșteptării naționale, având opinii ferme (în multe misiuni, cu precădere, cele premergătoare Marii Uniri).

După deces, imobilul din Arad, strada Cicio-Pop numărul 3, l-a moștenit un nepot, Alexandru Liviu Birtolon, fiul lui Aureliu Birtolon, tată, ofițer în armata imperială, iar după unire, colonel al armatei și Ana Cicio-Pop, mamă.

Aurel Alexandru Birtolon a fost arestat în 3 martie 1949 și deportat pentru cinci ani în Bărăgan.

A domiciliat în mai multe locuri din Africa (familia soției apreciind erudiția acestuia), în Italia, Franța ș.a.

A revenit acasă după căderea regimului de tristă amintire, spre a cinsti memoria ilustrului înaintaș al familiei, Ștefan Cicio-Pop (și cu scopul de a recupera unele bunuri ale familiei, nationalizate, întâmpinînd opuneri ostile).

Conținuturi:

Înainte de a pleca la cele veșnice, Alexandru Birtolon cinstea  la o cană cu vin, oaspeții, prietenii arădeni, istorici, arhiviști, iubitori sau păstrători de trecut, chiar în locuința sa.

Așa s-a înfiripat o prietenie acasă sau la o prăjitură, în oraș, cu soția, Jeanine Birtolon Badohu și, împreună discutam despre unele culturi ale popoarelor sau bunicul meu, Taica Ranta, care a fugit la Alba Iulia într-o căruță cu tulei, tocmai din Macea din Pusta Aradului.

Jeanine Birtolon (văduva lui Aurel Alexandru Birtolon) este originară din Africa, Togo (fiind cea mai mare dintr-o familie regală din Denu).

A muncit la o Companie Air Afrique, vreme de douăzeci de ani, pe Alexandru cunoscându-l în Gabon, Africa.

Au călătorit mult, dar după revoluție, s-au stabilit la Arad, întru credinți și iubiri, ținându-se de mână, chiar și acasă. (Însuși afișul lansării volumului pe care Jeanine l-a editat, ca un florilegiu a tot ceea ce i-a legat, conține un copac care își răsfiră corola peste două mâini legate de viață, prin două inimi, sublim simbol).

Am călătorit și noi mult timp, înainte cu ei doi și după... Alexandru... prin povești comune (Franța...noastră...) unindu-ne peisaje și limbi vorbite, schimbând idei și opinii culturale (doamna Jeanine, monograf al unei vieți în doi și absolventă a Școlii Naționale de Comerț Paris și a Școlii de Presă și Relații Publice, grație a acestor calități, a întâmpinat delegația în care se afla și un român, Alexandru).

Bântuit de griji nespuse, supus de boli, îngenuncheat de suferinți, dar înconjurat de cei dragi din familia soției, Jeanine, Alexandru a închis ochii la 7 septembrie 2018, cu puțină vreme înainte de Centenar Marea Unire (pe care îl aștepta, așa cum era prezent la alte evocări arădene... unde nu uita să vină cu propriul vin produs la Barațca, în sticle-carafe ce au parfum boem al vremii).

Anul acesta Jeanine a făcut (la șapte ani toate cele creștinești îndătinate, sfințind cavoul, ca Alexandru să aibă pacea liniștii, chiar reparații la acoperișul cavoului familii, prin proprii spese).

Concluzii:

Și?

Cum să numim aceste clipe înnodate, urme care nu seacă: pacea sufletului, douces souvenirs, sublim, candelă ori popas!

La ceasul când i-am călcat pragul, doamna Jeanine Birtolon a reunit veacurile și a înveșnicit fapte, oameni de stat și mărturii (străină de țară dar atât de încetățenită).

Chapeau bas, Madame!

La 160 de ani de la naștere, spiritul lui Ștefan-Cicio Pop, este viu și a rămas în conștiința arădenilor ca un vajnic apărător al intereselor naționale.

A fost președintele Consiliului Național Român (31 octombrie 1918), în acest scop, punându-și propria locuință la dispoziția noului organ politic (pe fosta stradă cu diferite nume: Fabian Utca, Unirii, 6 Martie).

A fost un deputat longeviv în Dieta ungară (dar și un aprig luptător pentru idealul național al Unirii).

După unire, a fost Ministru al Ardealului, deputat din partea PNR în Parlamentul de la Budapesta, membru al Marelui Sfat Național, președinte ad-interim al Consiliului de Miniștri, deputat în Parlamentul României, președinte al Camerei Deputaților ș.a.

Moștenirea, ca zestre spirituală dar și materială a lui Aurel Alexandru Birtolon, nepot de mamă, este acum gestionată de Jeanine Birtolon. (Ne referim la imobilul unde locuiește, la cavoul din Cimitirul Eternitatea Arad și la alte bunuri aparținătoare toate luate ca dimensiuni spuritual-valorice în valențe simbolice).

De fapt, istoria, cea reală, și viața, cea romanțată, au fost consemnate în volume demne de reținut:

Cimitirul istoriei, Lia Alb, Editura Tiparnița, Arad, 2019 și Viața mea alături de el, Jenny Baku (pseudonim), Editura Mirador, 2022, Arad, o carte răscolitoare (talant al celor 36 de ani petrecuți, 1982/2018, cu regretatul ei soț...a ses cotès...).

La acel moment al lansării volumului evocativ, la Sala Ferdinand, 27 octombrie 2022, Eugeniu Criste, profesor, arhivist, i-a înmânat  Medalia Încoronării (iar istoria va consemna truda unei africane, din Ghana, de a zbura peste dealuri podgorene și dragostea față de țara natală a soțului, de fapt cei trei copii îi spuneau lui Alexandru dady).

Azi, la șapte ani, eternitatea îi este pomenită, tot în casa Monument istoric și tot prin Jeanine, pentru că, a învinge trecutul, e un sacrilegiu!

Ba, mai mult, Jeanine iubește bucatele românești; sarmale, salata boef, coaste la cuptor și cartofi, colaci tradiționali pe care le prepară, chiar și singură, și le așează pe platouri, la 1 Decembrie ca un festin și ca o dovadă a neuitării (cât patos! pentru un român și ai săi aparținători care nu au avut voie să calce pe pământ sfânt de obîrșie).

Nu uită de țuică și vin din producție proprie (mai trebuie să amintim de mileuri dantelate sau macramè și de vase vechi, printre glastre de flori, care întregesc o frumoasă epocă, liant între trecut și prezent).

În Casa Monument istoric (care a fost devastată în 20 decembrie 1918) eleganța și atmosfera sunt vii: iconografia imagologică tronează pereții: Ștefan Cicio Pop și Alexandru Birtolon sunt prezenți în rama înveșnicirii.

Întregitor al Marii Uniri, Ștefan Cicio-Pop trăiește prin contemporani, cu amintirea unui Arad, orașul de pe Mureș, cerneală neagră a istoriei.

Trebuie să mai consemnăm că la 1 Decembrie 2018, casa văduvită de Alexandru Birtolon a fost iluminată festiv (la fel ca alte edificii semnificative din țară: Ateneul Român, Academia Română, Catedrala de la Alba Iulia, Muzeele Unirii de la Sighet, Alba Iulia ș.a., casă care are însemn distinctiv de Monument istoric, o casă care i-a găzduit pe Vasile Goldiș, Iuliu Maniu, Ion Luca Caragiale, Octavian Goga ș.a. (o casă cu cincizeci și șapte de chiriași în intervalul de timp 1948-1998).

O casă-Topos, înzestrată cu un aparte Ethos și Epos, cu Epic narativ, cu zidiri temeinice întărite de mărturisirea timpurilor.

La 107 ani de la Marea Unire, Aradul nu își uită înaintașii (așa cum Aurel Alexandru Birtolon dorea să ființeze în casa bunicului, un Muzeu al Unirii, pentru că, din această casă s-a purces spre Alba- Iulia).

Suntem demni urmași ale marilor voci ale trecutului și purtători de eternă meditație reflexivă pentru alți gânditori ardeleni și oameni politici ai vremurilor, ale căror fapte și implicări, le dorim, a nu fi șterse din răbojul cărților de istorie:

Mihai Veliciu, Alexandru Vaida Voevod, Iosif Jumanca, Sever Bocu, fruntaș al PNR, redactor la Tribuna, un român bănățean, ministru al Banatului (1871, Șistarovăț-1951, Închisoarea Sighet) prin a sa profundă chemare:

Popor român trezește-te (cf. Vestul, 16 mai 1931).

Domnul Eugeniu Criste, arhivist a spus la faţa locului: Nici o şosea pietruită sau nepietruită, nu duce spre ştiinţă, precum nici drumul spre Marea Unire nu a fost uşor. Acuma drumul spre casa celui care a fost Ştefan Cicio Pop, pentru cei care am iubit istoria, este tot mai dificil. Încă din anii `90 venean aici plini de emoţie, consideraţie şi respect faţă de această casă!

Mircea Boran la rândul său declară: Ospitalitatea face casă bună cu istoria. Am oferit un exemplar din recentul Album (coautor) dedicat Corifeilor Unirii. Este de reţinut faptul că doamna Jeanine continuă tradiţiile familiei (în general) ale soţului în special.

Doamna Jeanine a spus: Eu sunt foarte emoţionată pentru prietenii sosiţi şi a lor fidelitate, pentru care le mulţumesc, cum zicea Alexandru: Mulţumesc din suflet.

În concluzie, slove şi sublim în casa lui Ştefan Cicio Pop. Avocatul a cumpărat casa în 1911, ajustată mai apoi de arhitectul Emil Tabakovic. Faţada este din plăci de ceramică şi o bufniţă, un simbol al înţelepciunii.

A consemnat Florica R. Cândea membru UZPR Filiala Ioan Slavici Arad

Surse:

Florica R.Cândea

Seară cu o conotație aparte a îngemănării (site UZPR, octombrie 2022)

Florica R. Cândea, site Arq, Arad, 28 octombrie 2022

Marius Grec, Stelean Boia, Mircea Boran

Album istorico artistic... Cuvintele Unirii în forme și imagini, Editura University Press, 2025

Lavinia Betea, Jurnalul. ro.2008

Imagologie și înscrisuri inedite, foto din colecția personală

Foto: Mircea Boran, preşedintele Foto Club Arad

Sursa: ARQ