Furtunile de iarnă care traversează Europa aduc astăzi cantități mai mari de precipitații decât în trecut, iar o analiză recentă sugerează că încălzirea globală joacă un rol semnificativ în această intensificare.

Imaginile utilizate în acest material sunt generate cu ajutorul inteligenței artificiale, în scop ilustrativ.

Pe măsură ce atmosfera se încălzește, capacitatea aerului de a reține vapori de apă crește. În practică, asta înseamnă că sistemele de furtuni pot „transporta” și descărca mai multă umiditate atunci când condițiile sunt favorabile. Diferența se vede în volumele de precipitații înregistrate în timpul episoadelor intense de iarnă.

Analiza sintetizată de Perplexity Discover indică faptul că furtunile majore de iarnă din Europa au devenit, în medie, cu aproximativ o treime mai ploioase comparativ cu un climat fără influența încălzirii antropice. Cercetătorii au folosit modele climatice și date observaționale pentru a estima cât din intensitatea suplimentară poate fi atribuită schimbărilor climatice.

Metodologia presupune compararea realității actuale cu un scenariu alternativ, în care concentrațiile de gaze cu efect de seră ar fi rămas la niveluri preindustriale. Diferențele dintre cele două cadre permit estimarea contribuției factorului climatic la volumul de precipitații asociat furtunilor recente.

Creșterea precipitațiilor are consecințe directe: inundații mai frecvente, presiune suplimentară asupra sistemelor de drenaj urban, alunecări de teren și riscuri sporite pentru infrastructura de transport. În zonele montane, mai multă umiditate poate însemna episoade mixte de ploaie și ninsoare, cu impact asupra stabilității stratului de zăpadă.

O explicație fizică invocată frecvent este relația dintre temperatură și capacitatea aerului de a reține vapori de apă: pentru fiecare grad Celsius în plus, atmosfera poate stoca aproximativ 7% mai multă umiditate. Această regulă generală ajută la înțelegerea de ce episoadele de precipitații intense tind să devină mai severe într-un climat mai cald.

În termeni practici, concluziile sugerează că planificarea urbană și strategiile de adaptare trebuie să țină cont nu doar de frecvența furtunilor, ci și de cantitatea totală de apă pe care acestea o pot aduce. Dimensionarea infrastructurii pentru scenarii istorice poate deveni insuficientă într-un context climatic aflat în schimbare.

Sursa: ARQ