Cetatenesti

Nebagata in seama decat cu ocazia depunerilor de coroane, Crucea Martirilor a cazut prada spray-urilor cu vopsea

28.11.2006 ⋅ 0 comentarii

Valoarea spirituală şi turistică a unui oraş este dată, ?n mare măsură, de arhitectura imobilelor, de parcuri, de monumentele şi statuile pe care le are. ?n lipsa acestora, cu puţine clădiri de patrimoniu, cu monumente de o slabă valoare artistică, putem spune că localitatea respectivă este săracă, că nu are ce oferi, că este ştearsă şi prăfuită. Aradul nu este un oraş pe care să-l ?ncadrăm aici. Dar nici departe nu este şi trebuie să recunoaştem acest lucru fără să ne fie teamă. Avem clădiri de patrimoniu, avem parcuri. Dar nu avem destule. De altfel, unul din marii arhitecţi ai Aradului, regretatul Milos Cristea, afirma deseori că ne lipsesc monumentele, că oraşul nostru a suferit de pe urma regimurilor care s-au succedat la conducerea sa sau a ţării. Să ne amintim un scurt pasaj de istorie, cel care spune că după 1922, c?nd s-a făcut instalarea deplină a administraţiei rom?neşti, aici s-a pus prima oara problema demolării monumentelor ce aminteau de vechea stăp?nire. Aşa a căzut Monumentul Libertăţii şi cel al lui Kosuth. Ce ne facem ?nsă c?nd puţinul pe care ?l (mai) avem piere sub ochi noştri nepăsători? C?nd, spre exemplu, un monument de o importantă valoare artistică ? Crucea Martirilor a celebrului arhitect Silvestru Rafiroiu ? este mai ?nt?i mutată dintr-o locaţie centrală ?ntr-un parc, iar mai apoi se pierde sub patinele rolerilor, sub roţile unor bikeri imberbi şi sub vopselele devastatoare ale unor graffitti cu tentă extremistă. A fost amplasata mai ?nt?i ?n Piaţa Podgoria. Acum, acolo este un nod de circulaţie şi a fost nevoie să fie mutată ?n parcul din spatele Primăriei. Crucea, aşa cum aprecia Milos Cristea, avea o forţă interioară extraordinară. La Podgoria trona ?ntr-un cerc de flori. At?t! Avea o forţă de elansare, de luare ?n posesie a spaţiului din jur. Avea o forţa conţinută. Avea... E bine, totuşi, că nu a dispărut şi că a fost repusă ?n viaţa spirituală a Aradului. Apoi fost amplasată ?ntr-o locaţie relativ centrală, unde, din c?nd ?n c?nd, apar grupuleţe de oficialităţi care, ?ntr-un proces de ?mpăcare cu istoria, depun coroane de flori. Mai vine un ?1 decembrie?, o zi a eroilor, o comemorare a Revoluţiei din decembrie, iar acolo este mare agitaţie... Primari z?mbitori, consilieri grăbiţi, politicieni care caută cu coada ochiului cameramanii şi fotografii pentru a fi luaţi ?n vizor. Totul se petrece rapid, formal şi rece, dintr-un soi de obligaţie faţă de ?naintaşii care şi-au dat viaţa pentru ca ei să poată depune liberi acele coroane de flori sau pentru ca acei cameramani şi fotografi să-şi poată face treaba fără a fi st?njeniţi de vreun organ de represiune. De fiecare dată, totul durează c?teva zeci de minute. Apoi se lasă liniştea şi reapar rolerii şi bikerii si spray-urile cu vopsea... Niciodată, după ?depuneri de coroane?, vreunul din politicienii z?mbăreţi nu şi-a mai amintit de locul pe unde trecuse. A fost doar o chestie formală, o chestie care nu aduce voturi sau electorat. A fost un eveniment unde ?e bine să fi văzut? şi cam at?t. ?mi este greu să cred că au băgat de seamă ceva. Dacă şi-ar fi mutat privirea spre monument, spre Crucea ce le este dedicată eroilor neamului, poate ar fi observat că este vandalizată. Am folosit un cuv?nt dur, dar asta este realitatea. Pe soclu şi pe monumentul care nici măcar nu este ?n vreun inventar la Ministerul Culturii, sunt semne obscene, desene cu tentă extremistă şi cuvinte care nu pot fi reproduse aici. Se apropie 1 decembrie, o zi cu o mare ?nsemnătate pentru rom?ni. Şi ?n acest an, pe la Crucea Martirilor, ?n lipsa unui monument al Marii Uniri, va trece o nouă serie de politicieni. Haideţi ca de data aceasta să ?i tragem de m?necă şi să le amintim că acest monument trebuie cinstit, că nu este un simplu suport pe care proptesc, nepăsător, coroane ne flori.

Sursa: Informatia Aradului

Autor: Claudia Adjudeanu ⋅

Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați Informatia Aradului