Cetatenesti

Primavara sufletelor noastre

20.03.2007 ⋅ 0 comentarii

A mai rămas foarte puţin timp până la echinocţiul de primăvară. După Mărţişor, Babe şi Moşi, după „zăpada mieilor”, se apropie momentul echinocţiului de primăvară, ce marchează începutul primăverii astronomice. Astăzi, la ora 20 şi 26 de minute Soarele intră în primul semn zodiacal, semnul Berbecului, longitudinea astronomică a acestuia revenind la valoarea de zero grade.
În copilărie simţeam că ne invadează o bucurie aparte atunci când descopeream primul ghiocel care-şi scoate capul din omăt sau primul fir de iarbă care străpunge ca o ţepuşă verde pământul reavăn. Tot reînnoirea primăverii ne aducea şi hăinuţele noi de Paşti, pe care, din superstiţie, ca să poarte noroc, le purtam prima dată la slujba din noaptea Învierii. Dar parcă erau alte timpuri, demult trecute, chiar dacă n-au trecut decât vreo 15-20 de ani.
Chiar dacă nu am avut în acest an parte de o iarnă adevărată, sperăm să fie o primăvară frumoasă, plăcută şi înmiresmată. Din păcate, de ceva timp am uitat sau am devenit aşa de blazaţi că nu mai ştim să ne bucurăm de lucrurile mărunte şi aparent nesemnificative care se petrec în natură, indiferent de anotimpurile anului sau de cele ale vârstei sufleteşti. Nu mai putem celebra natura şi evenimentele ei, mărunte dar atât de sublime. Am pierdut orice conexiune cu ea şi, în cel mai bun caz, o ignorăm, dar de multe ori atentăm la „integritatea“ ei. E o minune faptul că în fiecare an primăvara ne demonstrează că ea se întâmplă, că natura renaşte şi viaţa o ia din nou de la început. Asta ar trebui să ne dea un sentiment de încredere, să ne facă să privim lumea şi tot ce ne înconjoară cu alţi ochi, cu ochii unui copil, pentru că ar fi îngrozitor să descoperim într-un an că primăvara nu mai vine. Oamenii devin din ce în ce mai sceptici, tot mai puţin „primăvăratici“, de parcă le e teama să mai creadă în minuni.
Aş vrea ca primăvara să ţină tot anul, măcar în sufletele noastre. Să avem tot timpul în inimă şi în privire ghiocei, zambile, lalele, narcise sau clopoţei, să „înflorim“ în fiecare zi aşa cum plesnesc primii muguri în lumina soarelui. Să simţim cum „înviem“ cu fiecare floare care-i face cu ochiul soarelui!

Sursa: Informatia Aradului

Autor: M.H ⋅

Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați Informatia Aradului