Probabil pe principiul cine fură azi un ou, mâine va fura un bou, nişte indivizi au şutit un TIR. Imaginea cu tâlharii luând hardughia de câteva tone, la drumul mare, la marginea Aradului mă înfioară. Ne plasează undeva la marginea lumii civilizate. Drumul parcurs de la un ou la TIR-ul cu ciocolată este esenţial şi simbolizează o mare problemă socială a României.
Infracţionalitatea a devenit extrem de violentă – ca mod de operare, ca dimensiuni, prin numărul mare al încălcărilor legii şi prin curajul infractorilor. Valul de nelegiuiri dă fiori, te face să te simţi ameninţat. Cu ani în urmă, hold-up-urile cu mâna armată la bănci şi alte firme, execuţiile în plină stradă în reglările de conturi între bande rivale erau doar subiecte de filme. Nu ne-am imaginat că vom deveni paria în Europa, pentru violurile şi tâlhăriile din Italia, pentru hoţii care umplu puşcăriile în Austria, pentru traficul de carne vie din Spania şi Grecia, pentru celebrii falsificatori de carduri care golesc conturile în toate ţările civilizate şi pentru hoţiile de pe site-urile de vânzări on-line. În Bucureşti, mai nou, iată, şi la Arad, hoţii fură din maşinile aflate în trafic sau lasă şoferii în intersecţii şi o şterg cu maşinile acestora.
Este posibil ca valul de infracţiuni cu autori români din ultimele săptămâni să fie accentuat mediatic, în sensul că acum orice se vede la televizor. Violenţa acestor acte este însă, evident, în creştere.
Un fost procuror spunea la televizor că infractorii sunt cu un pas înaintea oamenilor legii, în modul de operare. Că autorităţile şi societăţile de pază specializate sunt în faţa unor practici noi şi vor învăţa din mers să contracareze noile tendinţe din crima organizată.
Sporirea măsurilor de securitate acolo unde sunt valori, camerele de luat vederi în spaţii publice şi private, dar şi pe şosele, poliţişti de-ai noştri care să însoţească marile comunităţi româneşti din străinătate sunt strategii care pot da, în timp, rezultate.
Reprimarea infracţiunilor, violenţelor nu înseamnă însă automat şi dispariţia lor. Marele şoc al ultimelor luni, săptămâni, ţine de valorile pe care le împărtăşesc românii.
Aveam pretenţia, ca naţie, că suntem blânzi. Micile şmecherii, da, ne caracterizează. Nu şi jafurile armate, violurile, tâlhăriile, crimele cu premeditare. Cum se explică explozia violenţei? Ce s-a schimbat în structura socială, în mentalul colectiv? Cum de ajung atât de mulţi români să fure un ou şi, după un timp, să împuşte pe cineva pentru un fişic de valută sau să dea în cap pentru o maşină de lux? Cum s-a dezvoltat această şcoală a infracţionalităţii? Cum au ajuns ai noştri să să trăiască în corturi, lângă marile oraşe din occident, să atace şi să violeze animalic?
Răspunsul cere un spectru mult mai larg decât al specialiştilor din zona crimei organizate. E nevoie de o perspectivă largă, la nivelul mentalităţilor, al valorilor, al culturii, pentru a stopa devianţa socială în evidentă creştere. E nevoie de repere morale, la care trebuie să concureze nu atât forţele de ordine, cât şcoala şi familia.

Sursa: Observator.info