Ioan Lupşa are 27 de ani şi de 9 ani şi-a găsit alinarea şi sprijinul la Căminul Social de pe strada Conduraşilor, unde a reuşit să se integreze perfect. Aici beneficiază atât de sprijin moral, cât şi material şi a fost îndrumat în vederea orientării profesionale. Şi-a găsit un loc de muncă, însă în acelaşi timp nu evită să se implice şi în muncile administrative din cadrul căminului şi din împrejurimi.
„De când am venit la cămin am simţit o schimbare majoră în viaţa mea, o schimbare în bine de altfel. Încă de la naştere am fost abandonat şi treptat am locuit în mai multe case de copii: la Recaş, în judeţul Timiş, la Ineu, la Lugoj, după care am fost repartizat la Arad. De aici am ajuns la Căminul Social, unde locuiesc în prezent”, spune Ioan Lupşa.Viaţa a fost  cam aspră cu el, iar nevoia l-a învăţat să se descurce singur în ciuda faptului că are probleme de sănătate. Chiar dacă suferă de un handicap de gradul II pentru care primeşte ajutor special, Ioan nu se dă înapoi de la muncă. „Pensia pe care o primesc de la Inspectoratul Teritorial al Persoanelor cu Handicap, în valoare de 234 de lei o pun de-o parte pentru că vreau să-mi cumpăr mobilă. Până acum am reuşit să-mi iau un frigider, un televizor şi o combină, iar  în prezent am strâns bani şi pentru o maşină de spălat. Acesta este motivul pentru care vreau să merg la lucru. Din salariul de 480 de lei şi din bonuri mă întreţin, iar pensia încerc să o strâng”, spune tânărul.Chiar dacă posibilităţile materiale au fost reduse, Ioan a reuşit să termine Şcoala de Arte şi Meserii la Grupul Şcolar din Ineu, lucru care l-a ajutat să se angajeze la o firmă de curăţenie din zona industrială. „Muncesc orice: mătur, spăl, duc gunoiul, iar personalul are încredere în mine. Pot să spun că sunt omul de bază şi îmi înlocuiesc colegii ori de câte ori este nevoie. Fac curăţenie peste tot: în hale, la birouri, în sălile de mese, oriunde trebuie”, spune băiatul.Cea mai mare dorinţă a tânărului a fost să-şi cunoască părinţii, să ştie de unde i se trag rădăcinile, iar pentru acest lucru şi-a căutat mama ani la rând. A trimis o scrisoare chiar şi la „Surprize-Surprize”, însă din nefericire nu a primit niciun răspuns. Chiar şi-aşa nu s-a dat bătut şi a continuat să-şi caute rudele până anul trecut, când a şi reuşit. „ Mi-am dorit din tot sufletul să-mi cunosc mama şi cu ajutorul unui jandarm, care a lucrat la noi la cămin şi care a făcut demersuri la poliţie am reuşit să o găsesc în satul Bulgăruş, din judeţul Timiş. De-atunci ţinem legătura şi am iertat-o pentru faptul că m-a abandonat. Mi-a explicat că situaţia materială a obligat-o să facă lucrul acesta şi în cazul surioarei mele mai mici, care locuieşte în prezent la o casă de copii din Timişoara”, spune Ioan.Până şi în timpul liber munceşte, dar munceşte din pasiune. „Îmi place foarte mult să sap şi fac lucrul acesta de fiecare dată când am ocazia. Am câteva grădini pe care le îngrjijesc aparţinătoare blocurilor vecine, dar merg şi la locuinţele celor care mă solicită. Duminica e duminică şi merg întotdeauna la biserică”, spune băiatul.Zilnic se gândeşte la viitor, iar printre planurile pe care şi le face visează să aibă o casă, iar apoi să-şi întemeieze propria familie. Este optimist şi foarte credincios, lucru care cu siguranţă o să-l ajute să-şi îndeplinească dorinţele.

Sursa: Observator.info