Nu se poate vorbi de un Nădlac infracţional, deşi oraşul e poarta de intrare/ieşire din/spre vestul european. Localnicii sunt oameni harnici şi gospodari, buni creştini – iar străinii aflaţi în tranzit nu au creat probleme. Iată, însă, că cel care a spart liniştea localităţii în urmă cu o noapte a fost chiar un fiu al locului; urmarea gestului său nebunesc a fost atacul armat asupra agentului de poliţie care a încercat să-l legitimeze. 
Şeful de post este şocatAm mai avut ocazia să colaborăm cu lucrătorii de la Postul de Poliţie Nădlac, oameni destoinici şi profesionişti. De data aceasta l-am găsit pe şeful de post Ştefan Troiac şocat şi trist. Înainte de a relata ce a însemnat pentru oamenii de ordine şi pază această noapte albă, ne arată cămaşa însângerată şi ruptă a colegului său. E plină de sânge, iar urmele perfide ale glonţului sunt vizibile, înconjurate de cheaguri. Poliţistul e şocat, iar ochii strălucitori şi obosiţi îi trădează durerile (ne)spuse. E genul de poliţist căruia îi stă bine uniforma, fără să-i fie ruşine că o poartă, iar tu, oricine ai fii, ai încredere să-i baţi la uşă. 
TelefonulTotul a pornit de la telefonul pe care l-a primit acasă, o sesizare urgentă venită din partea unei localnice. „Am fost sunat la domiciliu de către o doamnă pe nume Mariana care a spus că a văzut aseară (luni seara, n. red.) în jurul orelor 22.30 o persoană de sex masculin, îmbrăcată în negru, strecurându-se afară din clădirea veche a parohiei bisericii ortodoxe române. Am ordonat imediat formarea unei echipe operative –alcătuită din doi poliţişti de-ai noştri la care s-au adăugat încă trei poliţişti comunitari. Echipa s-a deplasat la faţa locului; între timp a fost chemat şi preotul, care, împreună cu echipajul de poliţie au intrat în clădire, găsind într-una din încăperi urmele locuibile ale cetăţeanului necunoscut. Am decis să se facă pândă.”
Noapte albă, însângeratăDouă maşini au aşteptat în tăcerea nopţii venirea „omului în negru”. Nimic nu a mişcat până în jurul orei 3 dimineaţa. Atunci, o umbră şovăielnică a şters zidurile vechi ale parohiei, vrând să sară din nou gardul, pentru a intra în încăperea în care îşi făcuse sălaşul fugar. Oamenii legii erau înţeleşi. La un semn, au sărit spre a-l legitima doi poliţişti, cei care au fost în partea de unde venea agresorul. Apoi a răsunat acel „Stai, poliţia!”. În următoarea secundă, zgomotul sinistru al unei împuşcături a spart noaptea calmă, cu raze de lună împrăştiate printre copaci. Acesta a fost răspunsul scurt al omului în negru. A scos pistolul şi a tras necondiţionat în poliţistul care a fost cel mai aproape de el. Fulgerător, colegul său, agentul principal Ioan Guleş a sărit, pur şi simplu pe agresor, imobilizându-l şi deposedându-l de armă.
Rănit grav, poliţistul raportează îndeplinirea misiunii„Nu am ştiut imediat ce s-a întâmplat – spune, încă sub stare de şoc, şeful de post. Poliţistul Adrian Brna m-a sunat şi a raportat îndeplinirea misiunii. Avea glasul stins. Înainte de a închide telefonul, mi-a spus că... crede că e rănit... Ajuns la faţa locului, am încremenit. Fusese împuşcat grav, în abdomen, dar el a mai găsit putere să mă sune şi să spună că totul e ok... Am chemat imediat salvarea.” Maşina ambulanţei a sosit în 26 de minute de la Pecica. O asistentă i-a acordat primul ajutor, dar starea foarte gravă a rănitului a reclamat ajungerea în extremă urgenţă la spitalul judeţean din Arad. Pacientul cu sângerare abdominală abundentă a intrat imediat în sala de operaţie...
Agresorul stă la doar câteva case de poliţist...Portretul fiului văzut prin ochii înlăcrimaţi ai mamei e înnegurat. „Întotdeauna am avut probleme cu el, de mic a fost rău. De fapt, am divorţat de tatăl lui natural când avea doar trei ani. Tatăl vitreg, ştiţi cum e, nu-l interesează ce nu-i al lui. A făcut doar şcoala generală, apoi a lăsat-o şi s-a ţinut numai de prostii, furturi, din astea. Dar cea mai urâtă faptă a fost cea cu furtul de telefoane mobile, cam prin 2005. Atunci a primit vreo patru ani şi ceva condamnare. Când a auzit, a fugit din ţară în Slovacia. Stă acolo de vreo 4 ani şi nu mi-a dat decât foarte rar telefon. Îmi spunea că este bine şi atât. Nici n-am ştiut că a venit în Nădlac, tot ce s-a-ntâmplat am auzit de la o vecină, acum dimineaţă. Am să mă uit la ştiri la ora 5 să văd ce-a făcut...” Femeia are faţa aprinsă şi ochii strălucind de lacrimi. „Nu ştiu ce e cu el, de ce e aşa, de la cine a învăţat să se poarte aşa. De ce nu şi-a văzut de treabă, să aibă şi el un servici?! Putea să stea aici cu mine, că doar avem casă şi tot ce trebuie!... Poliţistul e vecinul nostru, stă la câteva case mai încolo de noi...”
Portret de criminalS-a născut în Nădlac şi se numeşte Ştefan Gheorghe Bocicai (31 ani). Nu a lucrat nimic până acum, ocupându-se de infracţiuni. Este recidivist. Ultima faptă, furt dintr-un magazin de telefoane mobile s-a lăsat cu o condamnare de patru ani închisoare, din cauza căreia a fugit în Slovacia, fiind cetăţean român cu rezidenţa în Bratislava. Avea dreptul să vină în ţară, dar prefera să fie nevăzut din cauza faptului că era urmărit pentru executarea pedepsei. „A intrat duminică în ţară, pe cale feroviară – spune şeful de post Troiac. Este un element infracţional versat, făcând cunoştinţă cu legea încă din adolescenţă. A fost renegat de tatăl natural iar sora sa nu vrea să audă de el, doar mama este gata oricând să-i deschidă uşa! A devenit din urmărit naţional, urmărit internaţional. În momentul agresiunii avea asupra lui o armă marca „Colt Luger Magnum 357 -  9,1 mm calibru”. A tras un glonţ asupra victimei, având pe ţeavă încă 5 gloanţe şi 7 gloanţe de rezervă”.  Maria Labai, înmãrmuritã, mama infractorului-criminal 
Portret de poliţist în misiuneAdrian-Ioan Brna (29 ani) este şi el din Nădlac. Îşi iubeşte enorm meseria, pentru care este în stare de orice sacrificiu. În noaptea de luni spre marţi, în urma unui denunţ – a făcut pază, alături de un echipaj de poliţie, pentru legitimarea unei persoane suspecte aciuată în clădirea veche a parohiei ortodoxe române. A fost rănit grav prin împuşcare. Este un exemplu de corectitudine şi profesionalism, fiind premiat pentru modul în care îşi îndeplineşte misiunile. E vecin cu agresorul criminal. Poliţistul este căsătorit şi are un copil de doi ani. „Nu am ştiut că suspectul este înarmat, tocmai de aceea s-a procedat corect pentru legitimarea acestuia. Dacă am fi ştiut de armă, se proceda cu totul altfel pentru imobilizarea şi reţinerea infractorului” – adaugă şeful de post. 
VecinaSe numeşte Mariana şi stă pe strada Ioan Slavici, perete în perete cu imobilul vechi al parohiei ortodoxe române. „Luni seara, pe la orele 22.30 mă aflam la vecinii de peste drum, când am văzut un bărbat în negru ieşind din clădire. Am strigat după el, ba chiar am fugit după el, eu şi câţiva vecini, dar dus a fost. Atunci am sunat imediat la şeful de post acasă şi am spus ce am văzut. Nu ştiu ce s-a mai întâmplat, dar în jurul orelor 3 am auzit un zgomot puternic, o împuşcătură. Apoi am ieşit afară şi am văzut maşinile de poliţie, infractorul prins şi poliţistul rănit, apoi maşina salvării.” „Cuibul” infractorului. Aici s-au gãsit un bagaj, þigãri, o sticlã de apãºi una de vin, mãnuºi chirurgicale, binoclu  ***Au trecut nişte ore de-atunci. Privim strada cu stropi de sânge, iarba strivită de încrâncenarea arestării, feţele palide şi obosite ale poliţiştilor, privirea şocată a vecinei, ochii înlăcrimaţi ai mamei, poza unui criminal răsărită dintr-un album de familie; imaginea unui pat de spital, lacrimi, un tânăr poliţist cu viaţa ce se clatină tăcută într-o pungă de sânge...

Sursa: Observator.info