Stire

Lipsa de personal calificat şi impozitul forfetar sunt principalele probleme ale atelierelor de mecanică auto

24.06.2009 ⋅ 0 comentarii

Declaraţia preşedintelui Traian Băsescu privind numărul mic de tinichigii sau ospătari ce ies din şcolile româneşti, în comparaţie cu afluxul de „filozofi”, este parţial verificată de realitatea din teren. Afaceri înfloritoare în primii ani de după Revoluţie, atelierele de mecanică şi tinichigerie auto suferă acum din cauza mai multor fenomene. Cele mai importante par a fi: concurenţa reprezentanţelor mari care îşi dezvoltă şi ateliere de mecanică auto pentru toate tipurile de automobile, impozitul forfetar şi alte felurite tipuri de impozite şi taxe, dar şi... lipsa personalului calificat care să aleagă munca într-un service auto. Combinarea acestor factori duce la un destin nu prea fericit pentru micile ateliere de mecanică auto, multe dintre ele supravieţuind cu greu timpurilor postmoderne sau... crizei economice.

„Cei care ies de pe băncile şcolii nu profesează”

Spusele preşedintelui Băsescu par a se adeveri în cazul service-ului auto „S.C. Lucescu S.R.L.”, din cartierul Grădişte. Elisabeta Mladin, inginer mecanic şi totodată persoana care se ocupă de actele firmei, ne spune că una din principalale probleme este lipsa de personal, deoarece oamenii preferă să plece la lucru în străinătate sau chiar să îşi obţină autorizaţii pentru a lucra pe cont propriu. În privinţa tinerilor ce ies de pe băncile şcolii, aceştia par a prefera alte locuri de muncă deşi vin în practică la astfel de ateliere mai mici. „Nu mai găsim oameni, cei care ies de pe băncile şcolii nu profesează. Nu stă nimeni să facă pe ucenicul prima dată. Am avut trei copii de la liceul maghiar Csiki Gergely, dar nu au rămas. Au făcut doar partea practică şi au plecat”, ne-a dezvăluit Elisabeta Mladin, spunând că în acest moment firma sa are doar şase angajaţi şi că nu prea îşi permite să şcolarizeze tineri care apoi să meargă la lucru în alte părţi. Se pare că mecanicii auto preferă în zilele acestea munca la reprezentanţe, „unde este adevărat că au condiţii mai bune, însă şi de acolo au început să mai dea afară”. În rest, Elisabeta Mladin spune că „te poţi autoriza foarte uşor ca persoană fizică şi să îţi deschizi un atelier”, acestă formă de activitate economică nefiind atât de impozitată.  

În privinţa societăţilor cu răspundere limitată însă, autorizaţiile specifice, im-pozitele şi taxele sunt destul de mari. „Avem auditul de Registrul Auto Român, verificarea tuturor utilajelor de către ISCIR, protecţia muncii, prevenirea incendiilor, casa de marcat, medicina muncii, să nu uităm mediul care este foarte important, dar şi impozitul forfetar care ne forfetează de tot”, ar fi doar o parte din obligaţiile pe care trebuie să le achite un patron de atelier mecanică-auto. 

„Nu mai avem de lucru”

Lipsa clienţilor este problema cea mai importantă a atelierelor auto. Cei de la service-ul „Lucescu” ne explicau că persoanele care au bani să-şi cumpere maşini noi, au bani şi să le întreţintă. Astfel, atelierele de cartier rămân pentru persoanele cu venituri în general sub medie, posesori de Dacii vechi sau de maşini luate la mâna a doua, fără garanţie. Multe ateliere s-au reprofilat doar pe anumite segmente ale domeniului auto, în încercarea de a supravieţui pe piaţă. În acestă situaţie ar fi şi unul dintre cele mai populare ateliere auto din anii 90, „Ro-service, situat la piciorul viaductului Micălaca, specializat acum pe mecanică auto şi montat instalaţii GPL. Tiberiu Koncz, unul dintre patronii firmei, ne-a dezvăluit că la firmă au rămas doar trei angajaţi şi că „nu se pune problema să mai angajăm, pentru că deocamdată nu este de lucru. Nu putem face aşa o previziune. Într-o zi avem foarte mult, iar apoi trei zile pauză.” În ciuda dificultăţilor, cei de la „Ro-service” încearcă să menţină firma pe linia de plutire, deşi „ne-am gândit să şi închidem nu cu mult timp în urmă” . Totuşi, semene ale revenirii există, deoarece „tot mai mulţi renunţă la reprezentanţe şi la garanţii din cauza preţurilor mari de acolo”, a mai spus Tiberiu Koncz. 

În alte locuri, situaţia este şi mai gravă. De exemplu, un atelier situat tot în cartierul Grădişte, al cărui proprietar nu a dorit să-şi dezvăluie numele, ne-a spus că acesta se va închide în luna februarie, când va expira autorizaţia de funcţionare. Motivul principal al închiderii atelierului este lipsa clienţilor, combinat cu împovă-rătorul impozit forfetar.Astfel, dacă atunci când s-a înfiinţat atelierul, în 1991, acesta avea 19 angajaţi, acum au mai rămas doar doi, adică nefericiţii patroni ai firmei aflate în pragul falimentului.

Sursa: Observator.info

Autor: Lucian Cozma ⋅

Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați Observator.info
fashiondays.ro