La 29 de ani, Monica Malcovici are în spate un trecut plin de succese. Chiar dacă a crescut într-o casă de copii, asta nu a împiedicat-o să răzbească în viaţă. Este o luptătoare şi asta a demonstrat-o în nenumărate rânduri. Viaţa nu a fost deloc uşoară pentru ea, însă întotdeauna a trecut peste greutăţi cu fruntea sus. Pentru că îi place competiţia, Monica a ales să se înscrie la un club sportiv din Arad, unde activează de mai mulţi ani. Pentru că are un handicap încă din copilărie, Monica joacă tenis de masă în căruciorul cu rotile. „Am participat la diferite competiţii în ţară: la Cluj, la Galaţi, la Timişoara, la Bucureşti, la Oradea, unde am obţinut de fiecare dată medalii. Într-adevăr am un mic handicap, care mi se trage de la o injecţie pe care am făcut-o în copilărie şi de la care mi s-a atrofiat muşchiul. De-atunci merg în cârje, iar la concursuri sunt nevoită să particip în scaunul cu rotile. Chiar şi aşa, nu mi se mai pare incomod pentru că m-am obiţnuit. Sunt mândră de rezultatele pe care le-am obţinut pe parcursul acestor ani şi mă bucur petru fiecare medalie în parte, chiar dacă demult le-am pierdut numărul”, spune Monica.În prezent, tânăra lucrează la o asociaţie care se ocupă de problemele persoanelor cu handicap, unde este angajată pe post de croitoreasă. Zilnic parcurge distanţe apreciabile pe jos, în cârje, până la serviciu şi înapoi, însă nu se plânge niciodată.La antrenamente merge săptămânal, iar când ajunge la antrenamente nu există bucurie mai mare. Face totul cu pasiune şi munceşte din greu pentru a-şi atinge obiectivele.“Am avut multe greutăţi în viaţă, însă a ştiut să trec peste ele. Nevoia m-a învăţat să fiu tare şi să merg mai departe. Am crescut la Casa de Copii din Buşteni, iar pe părinţii mei i-am cunoscut la vârsta de 21 de ani. I-am întrebat care a fot motivul pentru care m-au abandonat şi mama mi-a spus că din cauza situaţiei financiare a trebuit să renunţe la mine. Nu îi judec, i-am înţeles şi i-am iertat demult”, spune Monica.Cea mai mare dorinţă pe care o are tânăra este să-şi întemeieze o familie alături de persoana cea mai dragă: prietenul ei cu care are o relaţie de 3 luni. “Chiar dacă suntem de puţin timp împreună ne iubim foarte mult şi suntem siguri pe sentimentele noastre. Pe prietenul meu l-am cunoscut la Bucureşti la o competiţie, dar el este din Galaţi. Avem multe în comun şi ne potrivim: şi el are un handicap, provine tot din casa de copii şi este de asemenea sportiv. Tot ce îmi doresc acum este să mă căsătoresc cu el şi să-mi întemeiez o familie”, mai spune tânăra.Monica locuieşte în prezent la un centru care adăposteşte tinerii care părăsesc centrele pentru copii şi este una dintre cele mai bune gospodine: spală, găteşte, face curăţenie şi se ocupă chiar şi de grădina centrului.În plus, are grijă ca la sfârşitul fiecărui concurs la care participă să vină victorioasă şi să mai aduge o medalie la colecţia pe care o are.

Sursa: Observator.info