Urgenţele pediatrice din cadrul Unităţii de Primiri Urgenţe a Spitalului Clinic Judeţean Arad este una dintre cele mai noi secţii ale unităţii medicale. De fapt UPU Pediatrie reprezintă o celulă a Unităţii de Primire Urgenţe, secţie care s-a înfiinţat în 1998, ca urmare a reorganizării serviciului de urgenţă preexistent, care-şi desfăşura activitatea sub forma ambulanţelor de specialitate pe profil Interne – Neurologie, Chirurgie, Ortopedie. Câţiva ani mai târziu, în 2003, a luat fiinţă UPU Pediatrie, fapt datorat restructurării secţiilor de pediatrie ale spitalului. Dacă până la acea dată urgenţele pediatrice erau primite direct de liniile de gardă, existând dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la investigaţiile de urgenţă şi consultaţii de specialitate, organizarea departamentului de primire urgenţe pediatrice în cadrul UPU dă posibilitatea ca în cazurile de urgenţă majore sau concomitente pacientul să poată fi investigat pe lângă personalul de specialitate pediatrie, de echipe de intervenţie lărgite, adaptate situaţiei ivite. La un an după înfiinţare numărul copiiilor care au trecut pragul de la Urgenţe Pediatrice a fost de 9.176, număr care a crescut de la an la an astfel că în 2005 s-au înregistrat 10.696 de pacienţi, în 2006 – 11.754, iar în 2007 – 14.559.  Apogeul a fost atins anul trecut, în cursul căruia nu mai puţin de 18.486 de micuţi au beneficiat de îngrijiri medicale de urgenţă pe această secţie. Păstrând ritmul ascendent, numărul pacienţilor ajunşi la urgenţă anul trecut, cel mai probabil va fi depăşit în acest an având în vedere că până în prezent s-au înregistrat 13.000 de cazuri în doar trei sferturi de an. Astfel că până la sfârşitul lui 2009 se aşteaptă ca numărul pacienţilor să ajungă undeva la 20.000, dublându-se în doar cinci ani de la înfiinţarea departamentului.  Pe minisecţia  reprezentată de două locaţii de consultaţie şi un hol unde are loc trierea pacienţilor, există şase medici pediatri care se ocupă de micuţii suferinzi, unul pentru fiecare gardă. La aceştia se mai agaugă câte două asistente, una pentru fiecare compartiment UPU Pediatrie şi UPU pediatrie chirurgie şi o infirmieră şi un brancardier, ultimii doi neavând o activitate exclusivă în cadrul departamentului. Am stat de vorbă cu doi dintre aceşti medici: Mariana Ghenof şi Iosif Stepănescu, ambii medici primari pediatri, activând în cadrul secţiei încă de la înfiinţare. Despre ce înseamnă acordarea îngrijirilor de urgenţă, copiilor, doctorul Stepănescu spune că „în 90% dintre situaţii trebuie puse în valoare cunoştinţele de pediatrie şi mai puţin cele de urgenţă, dar de care trebuie să ţinem cont de fiecare dată, la fiecare caz”. Ca şi în cazul oricărui început, şi startul celui mai tânăr departament din spital, UPU Pediatrie, a fost anevoios. Medicul pediatru spune că „ la început legislaţia nu a fost clară şi nici modalitatea de finanţare, însă lucrurile au intrat pe făgaş normal, iar numărul pacienţilor este în continuă ascensiune, în cinci ani ajungând să se dubleze. Acest lucru se datorează şi faptului că oamenii au descoperit această oportunitate care este un liant între medicul de familie, ambulatoriu şi spital. Unitatea de Primire Urgenţe asigură asistenţă medicală fără să ţină cont de un anumit program. Conform legii la UPU se poate adresa orice pacient care prezintă o alterare a stării de sănătate. Aici se pot prezenta din proprie iniţiativă, fără bilet de trimitere.„ Doctoriţa Ghenof adaugă faptul că „nu întotdeauna cei care apelează la noi se dovedesc a fi cazuri de urgenţă, dar pentru a constata acest lucru noi trebuie să-i consultăm. O parte dintre pacienţi se prezintă la UPU încă de la primul semn de boală, însă destul de mulţi ajung la urgenţe abia după 2 – 3 zile de evoluţie a bolii, când situaţia este destul de gravă. „ Din păcate cadrele medicale de la UPU nu se confruntă doar cu situaţii medicale de urgenţă, care uneori reprezintă adevărate provocări ci trebuie să confrunte neînţelegerea pacienţilor, dar mai ales a aparţinătorilor acestora, violenţa, insultele şi jignirile acestora, iar în acelaşi timp să asigure îngrijirile necesare pacientului.  „Însoţitorii pacienţilor nu înţeleg faptul că la urgenţe nu se ţine cont de ordinea sosirii, ci de gravitatea afecţiunii pacientului, lucru care se stabileşte la triere, şi încercă să ne intimideze prin diferite moduri şi ameninţări. De regulă aceştia sunt aparţinătorii pacienţilor care nu reprezintă urgenţe reale.„ Afirmaţia doctoriţei Ghenof este subliniată şi de doctorul Stepănescu care adaugă că „aceste situaţii în care suntem insultaţi şi ameninţaţi în timpul serviciului, pun în pericol în primul rând  activitatea asupra altor pacienţi, pentru că ne distrag atenţia de la pacient. Trebuie să fim atenţi şi să lucrăm la parametri maximi însă suntem supuşi disconfortului din cauza scandalurilor care ar trebui pedepsite prin lege. Din fericire numărul părinţilor care creează probleme este foarte mic, dar din nefericire în creştere.” O altă problemă semnalată de dr. Mariana Ghenof, cu care cadrele medicale se confruntă zilnic, este faptul că „există încă o mare problemă în perceperea de către pacienţi a urgenţelor ca şi permanenţă medicală. Cel puţin jumătate din cei care vin la UPU preferă să ni se adreseze nouă decât să meargă la medicul de familie. Motivele sunt variate, fie nu au încredere şi consideră că aici sunt mai bine investigaţi, fie părinţii nu pot respecta programul medicului de familei sau neglijează copiii şi ajung aici când deja situaţia este chiar de urgenţă. Conform legii noi îi consultăm, însă acţiunile noastre nu au continuitate tocmai de aceea recomandăm consult la medicul de familie după 24 de ore. Acesta trebuie să supravegheze evoluţia pacientului.” De asemenea din cauza lipsei de informare a părinţilor despre circuitul legal al pacientului în sistemul de sănătate o parte dintre ei vin cu copiii la UPU şi pentru consultaţii de specialitate, din comoditatea de a căuta un cabinet medical de specialitate. Rezultatul nu este altul decât supraaglomerarea secţiei pentru că astfel de cazuri nu pot fi rezolvate aici.  O situaţie similară este şi în cazul celor care se adresează la urgenţe crezând că aici pot beneficia gratuit de toate analizele, doar că nici acest lucru nu este adevărat, pacienţii având parte doar de analizele strict legate de afecţiunile pentru care se prezintă la urgenţe. O altă problemă, poate cea mai dureroasă şi totodată scandaloasă este neglijenţa şi inconştienţa aparţinătorilor pacienţilor, de regulă părinţii, care îşi duc copiii la spital după câteva zile de când s-au îmbolnăvit sau refuză internarea sau tratarea acestora. Dr. Stepănescu spune că „aceşti părinţi, destul de mulţi, nu-şi dau seama că pun sănătatea şi viaţa copiilor în pericol. Ar trebui să fie traşi la răspundere de lege.” Părinţii trebuie informaţi corect cum trebuie să procedeze în diverse situaţii. De exemplu dacă un pacient are o boală infecţioasă contagioasă şi vine la urgenţe, acesta contaminează restul pacienţilor cu care intră în contact. Chiar dacă cele mai multe cazuri care ajung pe mâna doctorilor de aici sunt cele care prezintă febră, dureri abdominale, vărsături, fracturi, contuzii etc. există şi cazuri grave care rămân adânc întipărite în memoria cadrelor medicale. Pentru dr. Stepănescu a fost marcant cazul tragic al unui copil decedat în urma unui accident rutier, precum şi alte două situaţii în care tinerii şi-au pierdut viaţa după ce au sărit pentru a se scălda în ape prea mici. Doctoriţa Ghenof în schimb povesteşte despre un caz care i-a lăsat un gust amar şi care  are legătură tocmai cu ireponsabilitatea părinţilor. „ În urmă cu câţiva ani o fetiţă de vreo patru ani a fost adusă de tatăl ei şi de mătuşă la urgenţe din simplul motiv că mătuşa a observat că doarme prea mult. În urma investigaţiilor s-a dovedit că fetiţa avea o tumoră foarte mare pe creier. Aceasta a fost transportată de urgenţă cu salvarea, însoţită de medic la Timişoara, unde tatăl a refuzat orice fel de intervenţie. Ce face legea în astfel de cazuri?” Totuşi să lucrezi cu copiii şi mai ales să-i faci să nu mai sufere este un adevărat dar şi satisfacţiile sunt pe măsură, aşa cum spune şi Sorina Scutaru, asistent principal în cadrul UPU Pediatrie: „pe copii trebuie să-i abordezi altfel, să găseşti un mod prin care să-i linişteşti, să-i faci să uite de frică, pentru ca  apoi să coopereze cu tine pentru ca în final să le alini suferinţa”.
Dr. Iosif Stepănescu “în 90% dintre situaţii trebuie puse în valoare cunoştinţele de pediatrie şi mai puţin cele de urgenţă, dar de care trebuie să ţinem cont de fiecare dată, la fiecare caz.”
Dr. Mariana Ghenof „Cel puţin jumătate din cei care vin la UPU, preferă să ni se adreseze nouă decât să meargă la medicul de familie”
Sorina Scutaru, asistent medical principal “pe copii trebuie să-i abordezi altfel, să găseşti un mod prin care să-i linişteşti, să-i faci să uite de frică”

Sursa: Observator.info