Din nou la Bezdin, frumoasa şi austera mănăstire de rit ortodox sârb – a cărei piatră de veşnicie s-a pus acum patru secole. Oaza spirituală a sârbilor din Banat şi Transilvania şi-a găsit aici un loc binecuvântat prin frumuseţile naturale ale luncii Mureşului, a peisajului curat, neatins de binefacerile „civilizaţiei”. O perlă monastică adâncită în luminile multor sute de ani a cărei tăcere de piatră păstrează neatinsă istoria frământată a sfinţilor vieţuitori de aici, niciodată mai mulţi de 16 călugări (1769-1770). La doar 5 km de satul Munar (com. Secusigiu) drumul drept, razant cu verdele câmpiei te aduce în faţa sfântului lăcaş alb. Încă din depărtare, turlele mănăstireşti îţi părund în suflet cu acel abur nevăzut al sfinţeniei dăinuitoare şi biruitoare. Maica Anghelina, păstorul spiritual al lăcaşului este plecată, dar cine nu o cunoaşte?! Vizitatorii, în special copiii vin aici cu plăcere, uitând pe loc de joacă şi prostioare copilăreşti. Maica îi primeşte pe toţi la fel: pe cei mici – ca şi cum ar fi mari, iar pe cei mari ca pe nişte copii - curaţi şi neîntinaţi. Cum să nu răspunzi, dar, unei astfel de educaţii spirituale, pline de blândeţe şi înţelepciune?! Este rodul unei vieţi împărţite în două – una dedicată familiei, iar alta, de peste un sfert de secol, închinată lucrurilor neîntinate şi veşnice - împărăţia cerească. Truda ei a rămas socotită cu cinste în Marea Carte a Vieţii, chiar dacă frământările nu şi-au găsit răspunsul cel mai bun. Nimeni, nicio călugăriţă din mănăstirile sârbeşti nu a răspuns chemării păstoriţei de la Bezdin, pentru a-i continua truda şi a adânci înveşnicirea sfântului lăcaş. Anii au trecut, iată, stareţa va împlini în această iarnă 80 de ani. Unora li se par mulţi, dar cei înţelepţi ştiu că sunt foarte puţini, atunci când sufletul e plin de râvnă şi vrea să lase mult tezaur nepieritor în urma sa pământească. 
Pace sufletească sub aripa mănăstiriiIeri, mănăstirea era în plină... lucrare. Acoperişurile mai multor aripi sunt schimbate în cea mai mare parte, astfel că, în curând, lăcaşul va avea o altă faţă. Ţiglele acoperite încă în folie aşteaptă să întregească lucrarea începută, având ca termen încă puţine zile. Vorbim cu Victoria Suciu, o femeie ce şi-a găsit liniştea sufletească în spaţiul mănăstiresc. „Am venit aici în urmă cu un an. Am fost căsătorită timp de 18 ani, dar viaţa mea a fost un calvar. Timp de 30 de ani am lucrat la fabrica de tractoare din Braşov, apoi, după ce s-a închis, am revenit la Macea, locul meu natal. Am încercat să îmi salvez căsnicia, aşteptând ca bărbatul meu să se schimbe în bine, dar nu a fost să fie. Năravul din fire n-are lecuire. N-avem copii, casa părintească a fost vândută de tata – mama fiind decedată, astfel că acum, chiar dacă nici el nu mai trăieşte, nu mai am casă. Am multe neamuri în Macea, dar fiecare cu viaţa şi familia lui. M-am rugat de primar să mă ajute cumva, suntem şi neamuri, mai ales că m-a văzut fără un acoperiş deaspura capului, dar a ridicat din umeri, spunând că mai sunt încă alţii 300 înaintea mea. Aici m-am obişnuit, am mai fost plecată la Macea, unde am stat în casa unei mătuşe cu soţul meu; i-am mai dat o şansă, doar îşi revine. Am fost şi săptămâna trecută, dar m-a bătut, ca de obicei. Acum m-am hotărât: mi-am luat toate lucrurile şi m-am mutat aici definitiv. E bine, e frumos, e multă, multă linişte, iar Maica Anghelina, prezenţa ei este o binecuvântare!”...
Maica Anghelina şi-a pregătit urmaş Ca să nu lase mănăstirea în pustiu spiritual, păstoriţa de la Bezdin a adus în urmă cu trei luni un călugăr din Serbia. Omul pe numele său Milorad a fost hirotonisit ca preot al mănăstirii pe data de 28 august a.c., de hramul sfântului lăcaş „Adormirea Maicii Domnului”. Tot Victoria spune că „ acum numele său este părintele Simion. Povestea sa nu e deloc simplă. A fost căsătorit şi a divorţat, după care a ales viaţa mănăstirească. S-a călugărit acum 8 ani, căutându-l din tot sufletul pe Dumnezeu. A acceptat oferta maicii Anghelina de a veni aici la Bezdin, nu ştie româneşte, dar acum învaţă.” Stareţa îl iniţiază în munca preoţească de aici, tradiţii, obiceuri, slujbe, astfel că părintele se află acum în plină ucenicie spirituală. În rest, camerele pentru cei doritori de aer curat şi nopţi sfinte în incinta mănăstirii – sunt deschise, indiferent de anotimp. „Nu numai vara e frumos, dar şi iarna. E plin de zăpadă curată şi proaspătă şi-atâta linişte încât auzi cum cade zăpada de pe crengi...”Pe data de 2 octombrie 2009 la mănăstirea Bezdin se va face Sfântul Maslu (orele 18.00). „Atunci vine multă lume de peste tot, slujbele sunt făcute de mai mulţi preoţi şi sunt aduse şi moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe de la mănăstirea „Sf. Gheorghe” din Timiş”. Maica Anghelina, sfânta mănăstire îi aşteaptă pe toţi cei însetaţi de sfinţenie şi liniştire sufletească - să le calce cu încredere şi speranţă pragul.

Sursa: Observator.info