Cu ce să începem?! Cazul e greu, murdar şi durează mult. Strada Ursului. Patru blocuri dintre care vizate sunt două, blocurile 2 şi 3. Sesizarea pleacă de aici, dar subiectul se opreşte - în acest articol - în altă parte. Despre ceea ce se întâmplă pe jalnica stradă vom reveni curând. Acum, despre nenorocirile unei „familii” binecunoscute de poliţie şi jandarmi - o teroare în general, pe strada Ursului, în special. Într-atât sunt oamenii de înfricaţi, încât vor ca numele lor să rămână doar cu iniţiale; am înţeles asta după ce am călcat pragul clanului Ailoaie. În fapt, am primit sesizarea unui cetăţean pe nume A.P. locatar pe Ursului, cap de familie cu patru copii, cel mai mare de 16 ani, cel mai mic... o lună. Ascultând necazul omului, nu era altceva de făcut decât de mers la faţa locului. Familia P. ce numără patru minori şi doi adulţi e înfricată, aşa cum sunt toţi cei care cunosc şi au avut de-a face cu clanul Ailoaie. Dar oare e cineva care a scăpat?! Nu e de crezut. Sau poate că da, „dar cei care afirmă că nu au treabă cu clanul - spun asta numai de frică!”Deci, iată ce spune tatăl minorilor, A. P.: „cine nu a auzit de fraţii Ailoaie?! Toţi ştim de ce sunt în stare - copii, unii, alţii, nişte tineri de nimic care te atacă cu pietre, înjură, lovesc, ameninţă şi „controlează” strada noastră de când s-au mutat în zonă, de vreo patru ani. Ei stau pe strada Câmpul Liniştii, nicidecum în zona noastră, nu ştiu ce caută aici! Au tot felul de combinaţii pe stradă, „pretini” şi fac o gălăgie de nedescris, terorizând pe toată lumea, indiferent de oră. Sunt 14 fraţi. Ăia mai mici îi bat pe copiii din blocuri, vin şi îi terorizează cu pietrele, înjură, lovesc, dau cu picioarele în uşi, cu pietre în geamuri, pândesc să facă rău, iar ăia mari sar la noi la bătaie dau şi ei cu pietre şi circulă cu maşini şi motoare din alea de fac raliuri care-ţi rup timpanele... Poliţia şi jandarmii îi cunosc foarte bine, nu mai departe de săptămâna trecută iar au fost chemaţi, dar se vede treaba că nu li se întâmplă nimic!” Omul tremură de nervi şi supărare şi ne arată o sesizare către poliţie pe care tocmai a terminat-o de scris.
„A legat uşa cu un cablu, apoi a înjurat-o şi a lovit-o pe soţie cu piatra!”A.P. arată că pe data de 12 octombrie a.c., doi dintre copiii săi, A. (16 ani) şi A. (10 ani) se aflau (în jurul orelor 18.30-19) în grădina proprietate personală din spatele blocurilor. Copiii au obiceiul să se joace aici, feriţi de gălăgia infernală prezentă în faţa blocurilor. „Unul dintre fraţii Ailoaie - poate au fost mai mulţi, nu ştiu - un băiat de vreo 13-14 ani juca tenis de masă în parcul amenajat în spatele blocurilor, masa aflându-se în apropierea gardului grădinii mele. La un moment dat mingea a scăpat în grădină, astfel că băiatul cu pricina a zbierat la copiii mei să-i dea mingea. Copiii au căutat obiectul dar, probabil că s-a agăţat în nişte frunze, drept pentru care au spus că nu îl găsesc. Enervat, băiatul (am aflat că se numeşte Seba) a început să dea cu picioarele în uşa de la grădină, să-i lovească pe copii cu pietre, să-i înjure, după care a luat un cablu şi a legat uşa, blocându-i pe copii înăuntru” Speriat, unul dintre copii a avut mobilul asupra lui, sunându-şi tatăl care se afla la muncă. „Am sunat-o imediat pe soţie care a coborât şi a deschis uşa. Între timp a fost înjurată şi lovită cu pietre de acel băiat care avea buzunarele pline cu pietre pentru atac.” A.P. îşi încheie reclamaţia subliniind că fraţii Ailoaie, în special cei mari  - conducătorii „găştii Ailoaie” fac parte dintr-o familie cu 14 fraţi – dintre care Costel, Lala şi alţii terorizează seară de seară strada Ursului prin gălăgia şi nesimţirea lor – deşi nu locuiesc în zonă. Locatarii au depus mai multe reclamaţii împotriva acestora, toate soldate cu... nimic. „Îşi bat joc de toţi - şi de copiii mei, pe cel mare l-a lovit cu piatra în cap!” Unii locatari spun că acest Costel îşi parchează maşina cu botul în peretele casei lor, dă drumul la muzică la maxim, îi înjură şi le vorbeşte ca la uşa cortului, sfidându-i şi sfidând organele legii. O teroare cumplită, fără leac?!
„Ia ieşiţi afară din curte, hai, la revedere!”Strada Câmpul Liniştii – la capăt. Întreb un cetăţean unde stau „fraţii Ailoaie” şi mă priveşte strâmb. „Da’ ce-aveţi cu ei?!” E cazul să răspund?! Îmi dau seama pe loc unde mă aflu. Mă opresc în dreptul unei porţi înguste, deschid uşa şi dau de o curte lungă, plină de obiecte de tot felul, haine puse la uscat pe toate sârmele. Nişte uşi laterale care dau în curte; bat la una, iese o femeie în vârstă care mă întreabă uşor răstit (pe cine) ce caut. Spun. „Da, ăştia-s 14 fraţi. Păi, hai Costel afară că e de la ziar, nu-ş’ ce vrea.” Iese unu’ cu faţa şifonată, înroşită pe alocuri, la privire, crunt. Mai iese unu’, mai mic de stat, aceeaşi privire urât-studiată – toţi ochii-nspre mine, scăpărători de ură. „Ce-i baiu?’ Relatez – a câta prostie – a lui „Seba”. Bărbatul, respectiv acel „Costel” mă priveşte şi mai crunt. „Nu se poate că luni a plouat şi toată ziua a stat în casă!” Intră, iese, dar ascultă ce mai vorbesc cu femeia rămasă proţăpită în faţa mea. Întreb de părinţi. Răspunsul vine scurt, tăios. „Mort, moartă!” (adică mamă/tată). „Ei, şi tu, moartă... – zice bătrâna. Îi în oraş mă-sa!” Îi spun că fraţii mai mari terorizează strada Ursului, că fac raliuri cu maşinile şi motoarele, deranjând aspru locatarii, că sunt răi, bătăuşi periculoşi, că au bătut locatarii care au îndrăznit să le spună ceva. Unii s-au şi mutat, alţii îndură martirajul zilnic. Auzind chestia cu raliul, Costel se înfurie cumplit. „De la ce ziar aţi că zis că sunteţi?!” Îi spun. „Apoi ia ieşiţi afară din curte, hai, la revedere!” Tonul suna brusc ameninţător. M-am conformat, eram pe teren privat şi cu asta basta. Problema însă – a rămas nerezolvată şi periculoasă. 
      *         * *A.P. va depune azi sesizare la Poliţia din Vlaicu, cea care şi-a trimis de mai multe ori reprezentanţii la solicitările cetăţenilor de pe Ursului. Locatarii se tem de moarte, unii nu au curajul nici măcar să iasă cu gunoiul când „teroriştii” sunt prin preajmă. Noi nu. Suntem cu ochii pe strada Ursului, pe felul cum se va acţiona de către organele legii asupra acestui clan, care, iată – seamănă din ce în ce mai bine cu „fraţii” de dincolo de gratii, interlopii de...catifea, apropo de festivalul de teatru.   

Sursa: Observator.info