Cartier (Retzfertei) cu strãzi de pãmânt, case în ruinã, gunoaie, kitch-uri bulibãşeşti şi maşini fãrã numãr de înmatriculare!  

Un simplu fragment al unei strãzi din miezul istoric arãdean - strada „Ceaikovski” –lateral stânga de clãdirea poliþiei. Un spaþiu stradal mizerabil, necurãþat de frunzeºi buruieni rezistente la frig, beþe care aproape cã-þi intrã în ochi, mergând pe„trotuar”. Aºa aratã toatã strada, un fel de mizerie lipicioasã pe care o simþi la totpasul; în imagine, rezemat de un biet pom – ditamai patul îngreþoºãtor...  De trei ani aud/vãd /simt pe pielea şi nervii mei – reabilitarea şi modernizarea oraşului meu. Mãi, sã fie, mai ales acum când s-au aruncat cu îndârjire în curat-murdara luptã electoralã toate atu-urile „efortului” uriaş al primãriei de a (ne) arãta cât de mult s-a strãduit/cheltuit – pentru ca oraşul sã fie unul modern, european. Ei, nu-i chiar (deloc) aşa, dimpotrivã. Bani s-au cheltuit, dar nu atâţi cât suntem fãcuţi sã credem – iar ceea ce se vede e munca unui meşter Manole obosit – primãria folosind (doar) o firmã, douã, în realizarea tuturor lucrãrilor edilitar-gospodãreşti, reabilitare, modernizare, canalizare, asfaltare, bordurizare, parcuri, locuri de joacã pentru copii, etc.   ...îngustã, plinã de gropi, partea aceasta de stradãaparþine de „Piaþa Sârbeascã”. Locatarii spun cã„plãtim cu un milion de lei în plus de când s-a schimbatîncadrarea zonei, dar pentru ce?! Cã s-au pavat câþivametri de trotuar?! Pãi unde vedeþi gropile alea, tot depiaþa noastrã þine! Atunci de ce nu s-a asfaltat ºi aici,mai ales cã intrãm în zonã ºi plãtim pentru ea?!”  În realitate, sutele de strãzi ale Aradului au rãmas la fel de sparte, fãrã vreo fãrâmã de asfalt, gropile şi gunoaiele sunt o prezenţã „activã”, clãdirile de patrimoniu având toate şansele de prãbuşire în praful uitãrii, iar Mureşul, o apã curgãtoare împuţitã. Cum Aradul înseamnã – (chiar şi) electoral vorbind – toate cartierele, toate strãzile, spaţiile verzi, parcuri, clãdiri istorice, statui, etc. – am (re)fãcut un traseu (ne)electoral - care cuprinde, majoritar, populaţie de etnie rromã. Suntem cu un pas în 2010 – de vreo 3 ani pe bune, în Europa! Nu se vede – şi asta se vede (şi) în reportajul de faţã. Vã propun pentru azi un scurt itinerariu din cea mai veche zonã a oraşului, numit popular „Ratzfertei” – cartierul Drãgãşani. Strada Barbu Lãutaru per ansamblu – dolma. Un loc plin de rromi,de mizerii pe mãsurã, maºini pe naºpa, unele chiar conduse prinzonã, palate kitchoase strãjuite de maºini de lux. În rest, numai ºinumai maºini cu numere ciudate rãu, din þara prietenã, Franþa(ºi nu numai) Aici funcþioneazã alte legi – unde numai adevãrataLege poate face luminã ºi ordine.    Capãtul strãzii Hunedoarei, partea stângã,colþ cu A. ªaguna. Aici timpul ºi obiceiurile au stat pe loc. Înurmã cu vreo trei-patru ani am mai trecut pe-aici ºi totul arãta la fel,poate nu chiar atât de prãbuºit ºi împuþit. Acelaºi autovehicul imens‚ alãturide cãruþa cu dejecþii, casa-ruinã, murdãria împãmântenitã, putoarea locului peunde nu mai trece nimeni. Tot ce ar putea fi de actualitate e gunoiul din cãruþã.    ªi-acum, una dintre piesele de rezistenþã ale Aradului neelectoral –Mãria sa „Dolma” sau dâmbul care mãrgineºte dezastrul lungii uliþeargilos-pãmântoase – „Barbu Lãutaru”. Deºi spaþiul a fost îngrãdit cunumeroºi stâlpi de beton, proprietatea fiind privatã - aºa cum scrie pe tablã– rromii din preajmã ori ºtiu ori nu sã citeascã – au trecut la fapte,rupând plasa de sârmã care împrej   Strada „Emil Gârleanu”, o uliþã puturoasã,scofâlcitã de imaginea unor kitch-uri þigãneºti– plinã de pietriº (electoral) pe la margini.Aºa se explicã de ce anumiþi cetãþeni tuciuriiau devenit portocalii...

Sursa: Observator.info