Cu titlu de subvenţii, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Arad beneficiază de aproape 3 miliarde de lei vechi anual, aferente celor 1400 de hectare de teren. Dincolo de asta, beneficiază de sumele încasate din vânzarea vitelor şi a laptelui. Iar banii rămân, cu toţii, în fermă. "Nu sunt sume atât de mari... în mod normal, ar trebui să primim mult mai mult de la stat. Am mai avut terenuri în arendă, dar am renunţat la ele pentru că nu erau rentabile pentru staţiune. Dacă statul ne-ar ajuta mai mult, s-ar pune şi problema investiţiilor - aşa nu ne putem permite decât să întreţinem ce avem" - declară directorul general, ing. Aurelia Sălăjeanu. Or, aici este cuiul lui Pepelea! Directoarea generală susţine că Staţiunea nu mai are terenuri în arendă, dar în acelaşi timp declară peste 1400 de hectare de teren. Peste 1400, în condiţiile în care a pierdut prin hotărâre judecătoarească 200 de hectare! Având în vedere această diferenţă, asupra căreia vom insista şi noi în cele ce urmează, recent proprietarii de terenuri de care aminteam mai devreme au formulat sesizări şi la ANAF şi la Ministerul Agriculturii, instituţii care potrivit informaţiilor noastre demarează anchete pentru stabilirea circumstanţelor în care Staţiunea de Cercetare a solicitat, respectiv primit subvenţii.Staţiunea a preluat de la ADS în anul 2006, prin HG 35/2006, o suprafaţă totală de 1417,34 ha, din care 96,29 ha erau teren NEAGRICOL (adică drumuri, canale, bălţi) şi doar diferenţa de 1321,05 ha teren agricol. În anul 2007, Staţiunea a declarat la APIA 1309 ha; în anul 2008, a declarat la APIA 1411 ha, deşi deja pierduse 224 ha din cele 1321,05 ha (teren agricol ) prin sentinţă judecătorească definitivă şi irevocabilă, în urma căreia a mai rămas în proprietate cu 1096,43 ha. de teren agricol. Anul acesta, Staţiunea a declarat la APIA şi mai mult, 1460 ha, deşi are în realitate în proprietate 1096,43 ha teren agricol. Având în vedere aceste cifre, autorităţile vor verifica legalitatea declaraţiilor conducerii Staţiunii, prin care solicita subvenţiile. La baza verificărilor stă cererea depusă de directoarea Staţiunii în august 2009, prin care declara la Direcţia Agricolă un total al suprafeţei arabile utilizate de 1467,84 ha (şi pe care o publicăm în anexă).Statul român a alocat anul trecut, pentru activitatea de cercetare, 810 milioane de euro. Numai pe salarii s-au dus 340 de milioane de euro, în condiţiile în care un cercetător este plătit cu sume de 80-100 de milioane de lei lunar. Asta dacă este modest şi dacă în institutul său nu se prea obţin rezultate... Dacă mulţimea de bani care pleacă din buzunarele contribuabililor ar fi transformată în realizări ştiinţifice sau tehnologice cu aplicabilitate, ar fi o mare reuşită. Dar banii sunt pur şi simplu tocaţi mărunţi, prăpădiţi pentru satisfacerea anumitor grupuri de persoane pe care nimic nu le mai clinteşte din institutele de cercetare, nici chiar lipsa rezultatelor notabile. Mai mult – nimeni nu dă socoteală pentru sumele consumate!În judeţul Arad funcţionează în acest moment trei staţiuni de cercetare: una la Miniş, în domeniul viţei de vie, alta la Ceala, în domeniul bovinelor, şi staţiunea de cercetare pentru industria sfeclei. Ziarul nostru şi-a propus să analizeze prestaţia lor: ce rezultate au avut, câţi bani consumă, cine le susţine, care este eficienţa lor, ce folos aduc comunităţii, care sunt dedesubturile activităţii lor. Începem analiza noastră cu Staţiune de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor, aparţinând Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Siseşti” Bucureşti. Nu întâmplător am ales această staţiune: aici se profilează un mare scandal în perioada următoare. Privită de afară, Staţiunea pare modestă. Sunt grajduri de vaci, de tăuraşi, o hală cu mulgătoare, loc de depozitat laptele şi o clădire de birouri apăsătoare, veche, pe care de curând geamurile vechi au fost înlocuite cu termopane. Interiorul este şi el îmbătrânit, învechit. Şi atmosfera din birouri evocă atmosfera dinainte de revoluţie. Involuntar te duce cu gândul la faptul că în 1989 s-au desfiinţat CAP-urile, în anul 2000 s-au desfiinţat IAS-urile, dar staţiunea aceasta a rămas un soi de reminiscenţă a ce aminteşte de timpurile vechi.Văzută însă din interior, staţiunea este un paradis. Financiar, în primul rând. Administratorii ei declară că gestionează peste 1400 de hectare de teren, la 900 de capete de vită. Adică fiecărei vaci îi revin peste 1,5 hectare de pământ. De trei ori mai mult decât în Europa, unde proporţia este de 0,5 hectare pe cap de vită de lapte, respectiv 0,3 hectare pe cap de tăuraş. A fi astăzi vacă la ferma din Arad înseamnă un lux. În acest moment, pe rolul instanţelor de judecată sunt mai multe procese prin care oamenii revendică terenuri pe suprafaţa Staţiunii. Lungul şir al acţiunilor în instanţă - cărora li se vor mai adăuga probabil şi altele, noi - îi conferă, pe lângă caracterul zootehnic şi alte valenţe: aproape de casă de avocatură...

Sursa: Observator.info