„Niciun profet nu e bine primit în ţara lui” spune Biblia iar Eminescu – în ciuda „criticilor săi” şi a timpului scurs (160 de ani, iată, de la naşterea sa) a fost şi va rămâne un profet etern al Poeziei care şi-a găsit în pana sa, romantica desăvârşire. Deşi a prins o perioadă plină a „Junimii” cu mulţi poeţi şi scriitori talentaţi – „luceafărul” de la Ipoteşti a rămas neegalat. A fost un spirit şi un om contestat de către cei care l-au cunoscut şi citit, aspru criticat de noile generaţii. Dacă înainte, geniul poetului punea problema invidiei personale, deşi lovit de numeroase probleme, sărac, neînţeles, izgonit, bolnav şi criticat – acum această invidie uscată de vreme se traduce prin crasa indiferenţă asupra operei eminesciene, amorţirea poeziei sale într-un spaţiu sec de bibliotecă pe ale cărei rafturi caută doar cei mici, obligaţi să citească o poezie, două, trei. Odată cu studiile marilor critici despre opera sa - gloria eminescului s-a stins apoteotic. Dacă până la revoluţie poezia sa a rezistat cu brio epocii ceauşiste – zorii noi ai democraţiei au adus în faţă alte gusturi de lecură şi alţi cititori. Romantismul a căzut cu totul în desuetudine, iar poetul naţional a devenit un simplu nume în marea galerie de poeţi şi scriitori români. Au mai răsărit (în timp) şi câteva emisiuni despre poet – în care aceesta era sfâşiat de critici murdare venite din partea unora care pretind ceva în domeniul literar. A-ţi coborî poetul naţional în cloaca mizerei de zi cu zi, a-l face nebun, murdar, sifilitic, depăşit, etc. este cea mai mare ofensă adusă (chiar dacă din partea unor nulităţi cu „nume”) celui care şi-a înmuiat pana în strălucirea Paradisului. Nu poţi fii român fără să-l ştii pe Eminescu, aşa cum nu poţi fii creştin fără să-l crezi pe Hristos. Întreaga sa operă iluminează testamentar România, patria căreia poetul i-a scris cea mai frumoasă şi sfântă urare, „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!” Mulţi ani în veşnicia Luminii din care scânteiază etern nestematele sale poezii – întreaga sa scriere ce binecuvântează spaţiul şi graiul românesc! Toate acestea vor purta mereu un Nume, Eminescu!

Sursa: Observator.info