Ania are 5 ani şi o inteligenţă neobişnuită, vie, activă, exasperantă  deseori, strălucitoare, neobosită, maturizată. Gândirea ei matură, un fel de copil mare obligat să „meargă” la grădiniţă, să se joace alături de copii de vârsta ei dar care sunt „prea mici pentru mine”- a fost stimulată de voinţa de fier cu care a venit pe lume: aceea de a supravieţui! Părinţii sunt nişte tineri model, devotaţi total cauzei salvării unicului lor copil, frumoasa Ania care le-a adus lumină şi bucurie în prima clipă a venirii pe lume, pentru ca apoi totul să se năruie într-un dezastru de neînţeles. Copilul a fost operat chiar după naştere...De-atunci a suferit vreo 12 operaţii, dar imensele probleme ale micuţei sunt încă de nestăvilit... 
 În maşină, spre Beliu, tatăl ei ne-a vorbit destul de puţin despre copil, dar am prins în glasul său – sufletul greu lovit, dorinţa arzătoare de a-şi vedea fetiţa cât de cât, sănătoasă. N-am putut înţelege atunci ce fel de nenorociri au putut atinge acest copil, mai ales că merge şi la grădiniţă. E foarte deşteaptă, vorbeşte mult, cântă, se joacă pe calculator... Ajungem în faţa unei căsuţe cochete, iar camera Aniei luminează auriu, ca-ntr-o poveste. Fetiţa stă aşezată pe covor şi se joacă. Ne priveşte o clipă după care îşi vede de treaba ei. Nimic neobişnuit, dimpotrivă, îi remarc chipul frumos şi ciudat, un fel de copil-icoană. De-abia când se „ridică” şi se târăşte spre calculator, încremenesc: are picioarele strâmbe, coloana vertebrală şerpuită, mai ales în porţiunea terminală... Ceva de nedescris, de neprivit. E numai începutul...O privesc pieziş, tocmai pentru a nu simţi că e studiată, dar fetiţa îmi prinde abil privirea şi mă fixează cu nişte ochi superbi. Urcă, precum o mică maimuţică pe scaunul din faţa calculatorului şi îmi arată diferite programe şi jocuri, apoi coboară, la fel – târându-se în mâini. Până la jumătatea corpului e un copil de-o frumuseţe rară, are nişte braţe de gimnastă, ceva deosebit, fără exagerare. Lucrează încontiuu, se joacă, taie cu foarfeca diferite modele, ne arată o casetă de când „eram eu mică”... O păpuşă, absolut fantastică. „Are o voinţă de fier, de oţel - spune tatăl cu lacrimi abia zărite în ochi. Dacă nu avea puterea asta, nu mai era demult...”
Ce (nu) trebuia să fie...Ochiş Ana-Maria (5 ani) din Beliu. Diagnostic: pielonefrită acută cu Klebsiella Pn. Rinichi ectopic în potcoavă. Tetralogie Fallot operată. Agenezie ano-rectală cu colostomie. Cloacă operată. Fistula recto-vezicală operată. Malformaţie coloană vertebrală cu agenezie sacrococcigiană. Artrogripoză operată. Defect septal ventricular. Stenoză pulmonară valvulară operată.”Imediat după naştere, Ania a fost operată de urgenţă făcându-i-se colostomie, o îmbinare a tubului tigestiv la peretele anterior al abdomenului. Cu alte cuvinte, fetiţa nu-şi poate satisface normal nevoile fiziologice, acestea fiind eliminate printr-un tub fixat de abdomen. Nu are rect şi nici nu poate urina din cauza problemelor aparatului genital nedezvoltat. Rinichii sunt grav afectaţi, evidenţiindu-se hidronefroza de gradul III-IV, la doar o săptămână de la naştere intervenindu-se chirurgical prin cistectomie exploratorie şi ureterostomie stânga. La 9 luni, în urma investigaţiilor făcute la Institutul Inimii „Nicolae Stăncioiu” din Cluj Napoca se stabileşte diagnosticul de defect septal ventricular, stenoză pulmonară valvulară largă. Este operată  şi se practică închiderea DSV. Examenul clinic al perineului arată că fetiţa prezintă un orificiu cloacal ce pare să se termine în fund de sac, este lipsită de şanţul interfesier iar perineul este mic, nedezvoltat.
Cât poate răbda un copil!?...şi ar mai fi încă multe de spus, documentele medicale ale Aniei sunt ţinute în dosare mult îngroşate în aceşti (doar) 5 ani de viaţă... Micuţa merge tot la trei săptămâni la recuperare în Oradea la Băile 1 Mai, dar problemele majore rămân în continuare. E nevoie de foarte mulţi bani, iar părinţii sunt terminaţi. Mama, Adriana este un monument de putere şi răbdare pentru fetiţa ei. Stă clipă de clipă cu copilul, chiar şi când merge la grădiniţă... Tatăl, Daniel a lucrat de toate pe unde a putut. „Acum fac o pauză, au fost ani când am lucrat aproape 20 de ore pe zi... Simt nevoia de puţină odihnă, pur şi simplu nu mai pot. Apoi o voi lua din nou din loc, pentru copilul meu.” Din păcate, nevoile micuţei sunt extrem de scumpe şi speciale, în faţă îi stau încă zeci de operaţii, care mai de care mai complicate şi costisitoare şi care nu se pot face în ţară. Cele mai grave afecţiuni se leagă de rinichi – se poate ajunge oricând la dializă... Apoi coloana care i-a răsucit toată partea de jos a corpului şi organele, picioarele strâmbe pe care nu se poate deloc sprijini ( un picior este cu totul întors...), operaţiile din regiunea genitală pentru a putea face nevoile fiziologice în mod normal... Acum are urgentă nevoie de orteze la ambele picioare şi asta costă 32 de milioane de lei...
* * *Ania ne arată filmuleţul de la grădiniţă. „Aici sunt la serbarea de Moş Crăciun. Eu sunt întotdeauna povestitorul şi stau pe scaun... Nu-mi place de Moş Crăciun, mă sperie... Mă joc cu toţi copiii, deşi unii sunt tare... prostuţi şi nu înţeleg multe lucruri, nici măcar nu vorbesc corect...” Nu greşeşte niciun cuvânt şi se poartă exact ca un om matur. Părinţii o iubesc mai mult decât propria lor viaţă. „E frumoasă şi foarte deşteaptă, a vorbit deja de la un an foarte bine (am văzut filmul, într-adevăr, fetiţa vorbea la un an!). Nu vrem s-o pierdem pentru nimic în lume. E viaţa noastră şi trebuie să luptăm pentru viaţa ei. Trebuie să facem orice, totul – numai s-o vedem bine, cât de cât...”
* * *   N-aveam niciun chef  în momentul pornirii în documentare. Cazuri sociale văzusem cu duiumul... Totuşi, în chiar primul moment în care am făcut cunoştinţă cu fetiţa asta parcă venită din altă lume, m-am simţit din ce în ce mai bine. Copilul emană o energie fascinantă, un optimism rar, zâmbeşte mereu şi pare că n-are nicio problemă. Are un tonus şi o vitalitate excepţională şi sunt sigură că e un spirit înalt, venit într-un timp şi într-o lume nepotrivite. Arădeni! Acest copil merită pe deplin să trăiască! Orice copil ar fi bucuros să aibă o asemenea prietenă specială, un chip de înger ciudat şi binefăcător care nu se miră de nimic, ştie de toate, nu (se) plânge şi înfruntă curajoasă orice durere. E o bucurie pentru cei mici şi un exemplu pentru cei mari! Vă invit din toată inimă să o vizitaţi pe Ania din Beliu! Ajutaţi-o, faceţi din aceste rânduri o datorie de onoare în a o sprijini până la capăt! Avantajul e reciproc – copilul va deveni copil, iar noi vom câştiga ceva nepreţuit!
RO – 23 CECEC – 00 1946 2309 11111 pe numele de Ochiş Daniel.

Sursa: Observator.info