Dumnezeule mare! – a fost ieri cuvântul cel mai rostit în blocul B1-2 scara B de pe aleea  Hipocrat, cartier A. Vlaicu. O maşină „Polaris” străjuieşte de ore întregi în faţa scării  primind în burta-i măcinătoare tonele de gunoi scoase din apartamentul nr. 5, locatar Ionescu Constantin. Este cel mai cutremurător caz de mizerie găsit în Arad, într-una dintre cele mai frumoase zone din Vlaicu având în faţa blocurilor un rai al naturii – din primăvară până toamna târziu. Vorbind cu „omul gunoaielor” rămâi şocat: e inteligent şi din familie bună, dar are o mare problemă de percepţie asupra lumii exterioare şi interioare. În psihiatrie, o problemă gravă de comportament.

Am găsit „Polaris-ul” în faţa scării blocului, locatarii revoltaţi-uluiţi-scârbiţi până la vomă de ceea ce le-a fost dat să vadă şi n-au văzut până atunci: tonele de gunoaie scoase în sute de saci din locuinţa vecinului Ionescu Constantin. Privesc lucrătorii de la salubritate, obosiţi, palizi, transpiraţi, murdari, scârbiţi până la vomisment: tone şi tone de gunoaie compacte, „desfăcute” în bucăţi. Locatarii ies, se crucesc, scuipă într-o parte şi-l iau la întrebări pe locatarul nenorocit: „Cum ai putut, mă, nesimţitule să stai între gunoaiele astea?! Când naiba le-ai adunat?! - apoi către mine: „nenorocitul ăsta nu ne-a deschis uşa niciodată ca să nu vedem ce are înăuntru. Şi cheltuielile le plăteşte prin biletele pe care le băga în uşa administratorului! – apoi către el: „ai să zbori din casă că eşti chiriaş, nesimţitule! Alţii plâng pe la toate porţile şi stau cu copiii prin pivniţe sau în stradă şi tu, gunoierule, ne-ai umplut de şoareci, şobolani, gunoaie împuţite şi ţevi sparte din cauza boarfelor!”Au însfârşit ocazia, după ani şi ani să-i calce pragul şi să-şi verse năduful. Îşi pun mâna la nas şi gură şi pleacă scârbiţi. Preşedintele de bloc, Bernart Ioan îi spune răspicat: „aici n-ai să mai aduci gunoaie! Strângem tot chiar dacă nu terminăm azi (n. red. ieri) şi rămâi cu casa goală. Ne-ai umplut de mizerie, zeci de tone de gunoi în locuinţă, de aceea era un miros fetid în tot blocul!”...etc, etc.
Agatha a salvat bloculNu se aude nimic în afara fâşâitului sacilor de nylon, respiraţia sacadată a muncitorilor şi înjurături venite de prin apartamente, 44 la număr. Ionescu Constantin este chiriaş unic pe toată scara. „A venit aici în urmă cu 20 de ani împreună cu părinţii, mi se spune. Proprietarul locuinţei a plecat în Israel şi a fost despăgubit. Ioneştii bătrâni erau ca lumea, nici vorbă de mizerie. Doamna a murit în urmă cu vreo 9 ani iar tatăl prin 1996. După moartea lor, ăsta s-a degradat din ce în ce. Nu a mai deschis la nimeni şi uite unde s-a ajuns. Şi noi suntem de vină că nu am intrat - legal-  atunci când ne-am dat seama că de la el vine putoarea aia irespirabilă.” Intervine locatara veşnic inundată, Agatha Brânduşe: „omul ăsta mă inundă în fiecare an de câteva ori. Acum pur şi simplu nu am mai putut, am încercat să vorbesc cu el dar nu deschide uşa la nimeni; mi-a scris un bileţel ca să am răbdare, din astea; m-am dus la administrator şi la preşedintele de bloc şi le-am arătat ce mi-a făcut pe tavanul din bucătărie şi baie. Nu a vrut să deschidă uşa la nimeni, atunci m-am enervat când am văzut că apa curge ca din robinet pe ţevi şi m-am dus la poliţie!”
Apocalipsa de la 5A venit poliţia, apoi cei de la primărie, dar Ionescu nu a deschis uşa. Oamenii s-au enervat şi ambiţionat. Simţeau mirosul fetid pătrunzându-le până în rărunchi, astfel că până la urmă s-a intervenit în forţă. „nu s-a putut deschide uşa apartamentului din cauza gunoiului, aşa că a fost ridicată cu ranga şi scoasă afară. Apoi am văzut apocalipsa: ziare vechi şi noi, toate adunte de pe străzi, borcane, sticle de urină, pungi cu mizerii putrezite, peste tot rosături de şoareci, tresăriri şobolăneşti, putori irespirabile, zdrenţe şi boarfe, peste 20 de televizoare de diferite mărimi, veselă nespălată, „lucrurile” unor generaţii demult uitate. Hidoşeniile s-au compactat în timp peste tot: sufragerie, bucătărie, baie şi cele două camere. Locatarul nu avea efectiv pe unde să se mişte. Ionescu Constantin are 68 de ani. Iată ce spune: „tata a fost subofiţer, sunt din familie onorabilă, el a lucrat chiar şi la primărie ca ofiţer de stare civilă nenorocind pe mulţi, căsătorindu-i. Mama a fost casnică. Am un frate şi o soră gemeni. Fratele a fost aici mai înainte, probabil că-i e ruşine să mai discute cu voi ăştia care n-aveţi ce face şi filmaţi să mă faceţi vedetă, iar sora mea e în Germania. Are două fete. Trebuie să vină în luna mai. Eu am lucrat la vagoane, frezor-rabotor am fost şi tehnician, mai multe. Sunt un om stilat, intelectual, dar nu mă înţelege lumea. Astea s-au adunat cam de 2 ani. Când le-am luat erau lucruri, dar uite că s-au transformat în gunoaie. Au venit cu poliţia şi alţii la mine... nu se făcea, nu ?! Puteam să fug dar n-am făcut-o!” Găseşte explicaţii pentru fiecare hârtie, ambalaj, lucru aruncat. Adună pe ascuns ce prinde la mână. Nu acceptă că „averea” strânsă cu atâta trudă şi grijă este aruncată cu scârbă şi indiferenţă în maşina de măcinat gunoaie. „Alea nu sunt gunoaie!” Nu s-a însurat. „Am o prietenă mai tânără care-mi aduce de mâncare dar n-am şanse la ea pentru că umblă după bărbaţi mai tineri... Ce prostie, nu?!” * * *  Muncitorii de la „Polaris” au început lucrul la ora 9 dimineaţa, iar la ora 15 nu erau degajate decât sufrageria şi baia... „Nu terminăm azi (n. red. ieri) au spus cei care au condus operaţiunea „Apocalipsa gunoiului”. Până acum am strâns peste 3 tone de gunoi şi n-am curăţat decât un sfert din locuinţă. Astăzi urmează partea a doua.” Vă ţinem la curent cu ceea ce se va întâmpla cu locatarul-gunoier care mai mult ca sigur  îşi va pierde locuinţa.

Sursa: Observator.info