Oameni zgribuliţi, ploaie, frig, nemulţumire. Uzi până la piele, pătrunşi până la oase de frigul tăios de afară, deşi suntem mai aproape de vară decât de iarnă, arădenii stau înghesuiţi unii într-alţii şi apelează la solidaritate pentru a împărţi puţin umbrelele... În fiecare staţie de tramvai de pe tronsonul Podgoria-Boul Roşu, şi nu numai, situaţia este aceeaşi, numai oamenii sunt alţii. Toţi sunt uzi, nervoşi, dar s-au obişnuit cu această stare de lucruri, sunt, aşa cum ne-au spus cei mai mulţi dintre ei, prea mici pentru a face ceva, renunţă la dreptul lor pentru a nu avea probleme: „Mai am 2 ani până la pensie... nu vreau să zic ceva... nu vreau să critic... nu vreau probleme. E într-adevăr ruşinos ce se întâmplă pe banii noştri, chiar dacă pentru refacerea staţiilor ne-am împrumutat, tot noi dăm înapoi” ne-a spus o doamnă care refuză să îşi decline identitatea. Vădit, nemulţumirea a pus stăpânire pe toţi, dar nimeni nu are curajul să pună punctul pe „i” şi să arate unde şi ce s-a greşit. „Sunt un simplu cetăţean. Ce putere am eu? Dacă aşa au decis! Nu mai avem ce le face...” spune altă doamnă, care se chinuie să-şi ţină umbrela la adăpost de vânt.    Cea mai mare nemulţumire a celor care aşteaptă tramvaiul este faptul că în staţii nu există niciun refugiu, copertină sau altceva care să-i apere de intemperii.  „Au făcut treaba pe jumătate”, ne spune supărat un arădean care fuge după tramvai. Lipsa unui acoperiş în staţie îi nemulţumeşte pe arădenii care stau în frig, ploaie sau soare dogorâtor, dar unii sunt bucuroşi că au mijloc de transport, chiar dacă nu au condiţii. Investiţia în care a fost cuprinsă şi reabilitarea staţiilor de tramvai a costat municipalitatea peste 40 de milioane de euro, dar deşi lucrările în cadrul împrumutului BERD avansează, gradul de confort al arădenilor nu a crescut, dimpotrivă: „Normal ar fi fost să fie refugii acoperite, nu aşa cum sunt acum. Aici (n. red. staţia de la Teatru) era nu unul, ci două refugii! Ce s-a întâmplat cu ele?” se întreabă Daniel Bivald. Un alt arădean, ud în spate, şi care aşteaptă de minute bune un tramvai, se întreabă şi el: „Le-au vândut? Le-au furat? Unde sunt? Lucrările pe tronsonul ăsta sunt gata de mult ... ce mai aşteaptă? Nu poate trece om pe lângă om... e bătaie de joc”. Nemulţumire există, oamenii vor nişte răspunsuri, totuşi stau cuminţi în staţiile neacoperite şi aşteaptă tramvaiul. Calvarul acesta se repetă în orice zi cu ploaie, ninsoare sau căldură excesivă. Unii dintre ei se „adăpostesc” sub copacii care au scăpat netăiaţi în urma reabilitării: „E evident că trebuia să fie ceva acoperit în staţiile astea” ne-a spus doamna Mirela Mureşan stând sub un copac în staţia de la Primărie. „Refugiu natural! E o lipsă de coerenţă în planul lor de reabilitare şi aici şi în altă parte în oraş. Hai să zicem că înţeleg sau găsesc o explicaţie logică pentru faptul că staţiile sunt aşa de lungi, dar nu pot să-mi explic de ce au fost desfinţate unele staţii şi apropiate şi mai mult. De exemplu, staţia asta de la Primărie a fost mutată, fiind acuma mult prea aproape de Staţia Crişan. Nici bine nu porneşte, că opreşte!” mai spune Mirela Mureşan. De asemenea, un motiv de nemulţumire este acela că deşi proiectul a vizat o creştere a calităţii şi eficientizării serviciilor, în multe staţii nu există aparate de distribuit bilete, ceea ce creşte şi mai mult starea de disconfort a celor care apelează la tramvai ca mijloc de transport în comun. „Uitaţi-vă şi dumneavoastră: la Teatru este, la Staţia Crişan este, dar aici, în staţia de la Primărie, nu! Ce fac? Acum merg până la una din astea două staţii să-mi iau bilet?” mai spune Mirela Mureşan. „Ar trebui copertine şi tramvaiele să vină mai repede. De 30 de minute aştept un 3!” ne spune zgribulită Andreea Deak, o elevă care circulă zilnic cu tramvaiul pe tronsonul UTA-Primărie. Ervin Flueraş ne-a spus că nu este normal ca după ce au fost făcute atâtea investiţii să nu fie şi nişte acoperişuri pentru cei care circulă cu tramvaiul, pentru că, inevitabil, câteva minute bune tot stai şi aştepţi: „Ar trebui să facă ce trebuie şi cum trebuie. Uitaţi-vă la toate lucrările de asfaltare pe timp de ploaie... bălteşte. Şi în plus, au desfiinţat staţii de tramvai. Ar trebui să reintre în funcţiune staţia de la Sanitas”.Mulţi dintre arădenii pe care i-am găsit în staţii s-au obişnuit să nu zică nimic, să nu se plângă, ci să lase de la ei: „E normal ca în România toate să meargă pe dos!” ne spune fără optimism o altă arădeancă ce aştepta tramvaiul.Printre cei care erau în staţiile de tramvai l-am întâlnit şi pe consilierul local Marius Ozarchevici, care se afla în trecere, şi ne-a spus că deocamdată proiectul nu este finalizat: „În mod cert vor fi puse copertine”. Şi purtătorul de cuvânt al Primăriei, Corina Drăghici, ne-a declarat că „o să se mai amplaseze copertine. Proiectul e în desfăşurare”. Problema este că în tot Aradul, chiar şi acolo unde lucrările au fost finalizate acum un an de zile, situaţia este aceeaşi. Prea puţine refugii acoperite pentru câţi călători există.

Sursa: Observator.info