Reabilitarea Parcului Copiilor a fost unul dintre proiectele pozitive ale primăriei care a bucurat – în primul rând - copiii şi apoi părinţii, bunicii, pe toţi cei care însoţesc pe cei mici în spaţiul jocului copilăriei. Dacă priveşti problema din toate părţile, atunci ar trebui să atingi sistematic punct cu punct şi să întrebi de costuri, de firmele ce au executat lucrarea, materialele folosite, durata folosinţei aparatelor de joacă pentru copii. Se poate continua, desigur, cu modul în care s-a regândit utilizarea spaţiului de joacă (sau nu), de sistemul de pază, de nevoile actuale ale noilor generaţii, de zona verde care ar trebui mereu îmbunătăţită şi diversificată.    Partea introductivă legată de proiect şi tot ceea ce a ţinut de reabilitare a cam trecut. Cum-necum - a trecut şi iată s-a scurs ceva timp de-atunci. Modernizarea spaţiului de joacă a impus aducerea altor aparate - desfiinţarea leagănelor de fier, a băncilor - o reabilitare generală a întregului spaţiu al parcului. Locurile de joacă sunt acum protejate de covoare cauciucate, leagănele au acum aspectul unui scăunel îngust din plastic, fără nicio altă protecţie, legat de stâlpi cu lanţuri subţiri; căsuţele sunt urcate la „etaj” iar evadarea se face prin alunecarea pe tobogane; copiii mai mari se bucură de un spaţiu de „forţă”, de un mic ring, de alte căsuţe cu tobogane, spaţiu pentru alpinism pe plasă, labirint, băncuţe noi. Aşa s-a regândit şi realizat modernizarea parcului copiilor. Mult, puţin, bun, rău – rămâne să se pronunţe cei care vin aici cu copii sau nepoţi. Extrem de deranjant a fost (şi a rămas) fenomenul plimbatului cu „atv”-ul care atenta periculos la integritatea copiilor veniţi să se joace frumos în parcul destinat numai lor. De asemenea măsuţele de lemn au suportat opera barbară a tinerilor şi mai puţin tinerilor bipezi care au scrijelit tot ce se putea scrijei - formule, desene, înjurături, declaraţii, ameninţări, nume de personaje celebre, obscenităţi. De neimaginat sunt hoardele de sălbatici care acţionează seara/noaptea dejghinând de-a dreptul bietele hinte, în special. Acest lucru fiind semnalat de părinţi – în urma numeroaselor sesizări şi a constatării frecvente a distrugerilor – primăria a luat decizia de a institui pază non-stop în parcul copiilor. Treaba a durat puţin. Spaţiul rămânând curând fără pază nocturnă a fost vandalizat sistematic, motiv pentru care – iată – deja e nevoie de înlocuirea mai multor hinte, părţi din covor, mese, bănci, tobogane. Bani aruncaţi aiurea, care puteau fi folosiţi în cu totul alte părţi. O întrebare: de câte ori urangutanii scăpaţi din copaci vor distruge bunurile unor copii, bunurile noastre - primăria va trebui să scoată bani şi să înlocuiască tot ce s-a distrus?! Oare degeaba există acel panou mare şi galben în care sunt înscrise toate intrucţiunile de folosire a parcului – legea de bază fiind accesul copiilor între 0 şi 14 ani, greutate maximă de 45 kg?!  Este vorba de un parc al oraşului destinat DOAR COPIILOR de până la 14 ani! Curios - generaţiile de dinainte au înţeles acest lucru fără nicio obiecţie. Pur şi simplu ne era ruşine la 15 sau 16 ani să ne mai dăm pe hinte! Dar nici n-am văzut vreodată ditamai bărbatul sau femeia înghesuindu-şi fizicul printre barele de fier ale fostelor hinte. Acum vezi tineri maimuţoi bălăngănind vijelios hintele destul de fragile – făcute exact pentru copii mici şi măricei, nicidecum pentru huidume. Deci – e de aşteptat o gândire extrem de serioasă a celor din primărie cu privire la banul public risipit pentru inconştienţa şi nesimţirea unor bipede primitive. Există lege - folosiţi-o la maxim!

Sursa: Observator.info