A.A.: Pregătirile pentru ceea ce înseamnă încălzirea la iarnă se desfăşoară chiar dacă afară temperaturile sunt ridicate. Care sunt opţiunile arădenilor pentru a se încălzi la iarnă?V.A.: În această iarnă, ca şi în celelalte sezoane, arădenii au la dispoziţie două sisteme de încălzire: sistemul centralizat cu energie termică şi sistemele individuale, aşa-zisele termoteci. În ce măsură aceste două sisteme sunt unele mai performante decât altele o să vă spun în continuare.  A.A.: Să discutăm întâi despre sistemul de încălzire centralizat, la care sunt racordaţi majoritatea arădenilor. V.A.: Într-adevăr majoritatea arădenilor folosesc acest sistem de încălzire pe care nu numai noi îl considerăm de prezent şi de viitor, ci şi occidentalii, pentru că este cel mai fiabil sistem, este cel mai puţin poluant, funcţionează în condiţii de siguranţă şi de eficienţă. 
A.A.: La această eficienţă ar mai fi foarte multe de adăugat. Sunteţi o asociaţie care contestă tocmai eficienţa sistemului de încălzire centralizat. V.A.: Recomandăm arădenilor să nu se debranşeze! CET a trecut, printr-o hotărâre de guvern, prin 2002, în responsabilitatea autorităţilor locale. În această perioadă scursă, din 2002 şi până acum în 2010, în baza unei legi centrale, legea 52 a serviciilor de utilităţi publice, autorităţile publice aveau obligaţia de a lua măsuri de eficientizare şi retehnologizare. Noi recomandăm lumii să nu se debranşeze chiar dacă acum sunt nişte pierderi, pentru că şi în aceste condiţii e mai bine să facă parte din acest sistem. 
A.A.: În zona Fortuna s-a încercat realizarea unor microcentrale, iar acolo calitatea agentului termic este mai bună decât altundeva.V.A.: Este mai bună, dar nu foarte bună. Avem semnale că există încă nemulţumiri. Privit pe ansamblu, trebuia gândită o strategie, trebuia ca autorităţile locale să prioritizeze problema energetică a Aradului, lucru pe care noi îl semnalăm demult. Probabil că resursele financiare care trebuiau în mod apreciabil alocate acestui domeniu au făcut ca autorităţile să nu privească cu toată atenţia acest lucru. Am ajuns la o gigacalorie de 216 lei, care în anii 2002 a fost de valoarea 49-50 lei, deci aproximativ de 400% de ori mai mult. Cu măsurile care ar fi trebuit luate pentru eficientizarea producţiei, dar şi a sistemului de distribuţie şi transport către furnizori, către consumatori, ar fi ajuns gigacaloria la un nivel mult mai scăzut. În acest moment, cum vă spuneam de la început, avem alternativa centralelor individuale de apartament.
A.A.: Să zăbovim asupra acestui sistem de încălzire prin CET. Deşi preţul gigacaloriei este într-adevăr ridicat, dumneavoastră recomandaţi în continuare consumatorilor, asociaţiilor de locatari, să rămână branşaţi.V.A.: Da. În primul rând fiindcă montarea acestor centrale de apartament pe gaz necesită o investiţie care nu este uşoară.
A.A.: Poate ajunge chiar la o sută de milioane de lei vechi, la trei camere.V.A.: Da, într-adevăr. În ultimul timp, autorităţile locale au luat o serie de măsuri în vederea, în sfârşit, a rezolvării acestei probleme energetice, prin divizarea CET în două societăţi, pentru a fi privatizate. Măsura credem că va duce în final la un preţ de cost mult mai scăzut. Şi cei care au trecut pe centrale termice pe gaz, având în vedere preţul gazului, vor avea mult de plătit. Am participat recent la Râmnicu-Vâlcea la o conferinţă a asociaţiilor de proprietari, unde am avut experţi energetici. Ei au spus că în perspectiva explodării preţului la gazele naturale, în circa 2-3 ani de zile centralele de apartament vor fi inoperabile. După o investiţie care s-ar putea să nu fie amortizată, oamenii ar putea să renunţe la acestea.
A.A.: Deci ăsta este motivul pentru care recomandaţi în primul rând să rămână clienţii CET. V.A.: Sigur, pentru că faci o investiţie imensă şi nu apuci în câţiva ani să o amortizezi. Atunci eşti nevoit să revii în sistemul ăsta, pe care majoritatea ţărilor, cel puţin din Uniunea Europeană, îl recomandă. 
A.A.: Dacă preţul gazului creşte, nu îi afectează doar pe cei care sunt branşaţi la termotecă, ci îi va afecta şi pe cei care sunt la CET.V.A.: Da, dar aici îi afectează 100%. Viitoarea centrală a Aradului, dacă va fi retehnologizată, deocamdată nu ştim ce combustibil va folosi. Şi chiar dacă va merge pe gaz, nu va merge în proporţie de 100%. Deci aici este de discutat. Nu ne putem pronunţa cu certitudine. Am zis că sunt nişte previziuni în acest domeniu.
A.A.: Ceea ce dumneavoastră expuneaţi referitor la dezavantajele unei termoteci se referea cu precădere la preţ, dar haideţi să discutăm la calitate. Poate sunt oameni pe care îi interesează mai degrabă calitatea decât preţul.V.A.: Sigur, în cazul acesta sunt foarte acceptabile termotecile, pentru că au o independenţă, s-au rupt de sistemul centralizat şi pot să-şi asigure încălzirea non-stop, pe tot parcursul anului şi la temperatura pe care şi-o doresc.
A.A.: Dar şi amortizarea aceasta se poate discuta. Dacă într-adevăr vom ajunge acolo unde spune Guvernul, la eliminarea totală a subvenţiei la preţul gigacaloriei, atunci poate pe termen mediu ar putea fi mai rentabile acele centrale pe gaz decât CET.V.A.: Da, dar vedeţi că despre o investiţie ca aceasta nu se pune problema să discutăm pe termen scurt. Despre subvenţii sigur că noi am înţeles că se vor reduce în totalitate, deşi funcţia statului este şi una socială în această privinţă. Dar hotărârea finală nu este luată. În perspectiva reducerii sau în perspectiva cea mai rea a anulării acestei subvenţii, arădenii vor plăti gigacaloria undeva la 300 de lei, 295-300 de lei, cât este preţul actual final pe cele trei componente. Actualmente, prin ultima majorare practicată de la 1 mai, valoarea a ajuns la 215 lei şi încă autorităţile locale subvenţionează cu minimul de 10% permis de ordonanţa 36 din 2006. Guvernul, la rândul său, subvenţionează cu 45% valoarea combustibilului folosit în producerea acestei gigacalorii. 
A.A.: Care sunt avantajele şi care sunt dezavantajele microcentralelor de apartament, a acelor termoteci, cum sunt ele numite popular. De ce recomandaţi ca arădenii să nu se branşeze la termoteci?V.A.: Este decizia dânşilor de a face această investiţie. Cel mai mare dezavantaj este preţul. Până la 80-100 de milioane de lei vechi pentru un apartament de trei sau patru camere. În plus, cei debranşaţi şi care folosesc termoteci, plătesc în continuare cheltuielile comune. Deci niciodată la un bloc cu încălzire mixtă, cei cu termoteci nu vor avea zero la lista de plată la încălzire. Apoi trebuie o verificare tehnică periodică, o dată la doi ani, trebuie schimbate arzătoarele periodic, trebuie instalate dispozitive de alarmare acolo unde sunt instalate geamuri termopan, pentru a avertiza eventualele erori în funcţionare, mai precis scurgerile de gaze. După studiile pe care le-au făcut experţi în finanţe şi economie, previzionând preţul la gaze, în doi-trei ani de zile vor deveni nerentabile. 
A.A.: Dar cât este de corect să plătească pentru părţi comune acei oameni care nu beneficiază de serviciul respectiv?V.A.: Părţile comune se compun din spaţiile date de casa scărilor, de spălătorie, de uscătorie, de pivniţe şi inclusiv ţevile care tranzitează apartamentele respective. Aceste părţi comune aduc un ambient deosebit şi această construcţie, acest imobil, în timp nu va avea de suferit, pentru că este permanent încălzit. Noi intrând de afară în casa scării, nu intrăm la 10 grade, ci intrăm la temperaturi de 18-19 grade. Este normal să contribuie toată lumea la acest lucru. 
A.A.: Există, la nivel de ULAL, un studiu referitor la perioada de amortizare a unei investiţii într-o termotecă?V.A..: Nu am făcut acest calcul, îi priveşte exclusiv pe cei care au adoptat acest sistem. Poziţia noastră este, dar repet cu condiţia unui sistem centralizat retehnologizat, de recomandare a încălzirii centralizate. Dar numai în aceste condiţii, la care mai adăugăm şi realizarea reabilitării termice, pentru că, să nu uităm, până la 40% din energia pe care noi o primim de fapt se pierde. Şi noi permanent trebuie să ne alimentăm cu această energie pe care o pierdem. Practic 40% din costul ei îl pierdem pur şi simplu şi faptul că nu s-a înţeles asta până acum, că se încarcă nota de plată la consumatori, îl vom simţi serios la iarnă. La eliminarea subvenţiilor vom vedea că va fi foarte mult de plată.
A.A.: O vedem în fiecare iarnă. Domnule Arion există situaţii de blocuri învecinate, la o distanţă de 10 metri între ele, unele sunt contorizate individual, la calorifer, în fiecare apartament, iar celelalte nu sunt contorizate pe apartament, individual.  Şi unii, şi alţii, plătesc aproximativ aceeaşi sumă la încălzire. Poate cei care sunt necontorizaţi plătesc chiar mai puţin, dar au o căldură mai mare faţă de ceilalţi. Cum se explică asta?V.A.: La timpul respectiv am detaliat această anomalie aparentă în ceea ce spuneţi dumneavoastră. În blocurile contorizate factura de încălzire s-ar putea să scadă per ansamblu, dar modul ei de repartiţie prin regulile care se impun şi prin măsurile care nu s-au luat la timp s-ar putea să nemulţumească, şi în mod precis nemulţumeşte. Prima măsură care ar fi trebuit luată şi nu s-a luat de către asociaţiile de proprietari din Arad, datorită costului, a fost faptul că odată trecut la acest sistem cu repartitoare ar fi trebuit făcută o echilibrare hidraulică. Asta ar însemna echivalarea unor dispozitive, care să permită să regleze accesul agentului termic la calorifer atât cât îi trebuie să dea căldura necesară. Neexistând această echilibrare hidraulică putem considera că sistemul consumă excesiv de mult, nu se simte în încălzire ci se vede numai pe factura care vine de la CET. Unii dintre cei care pur şi simplu şi-au instalat repartitoare le-au închis, dar ei beneficiază de căldura transmisă de pereţii vecinilor lor. Or, lucrul acesta este incorect. Ştiu situaţii concrete când pentru apartamentele necontorizate s-a plătit mai puţin decât pentru cele contorizate.
A.A.: Există vreo posibilitate de a corecta acest neajuns? Pot blocurile care sunt contorizate acum să renunţe la sistemul acela individual de contorizare şi să treacă la un sistem de plată pauşal, aşa cum erau înainte? Dacă tot e mai convenabil…V.A.: Dacă vă referiţi la denunţarea contractului cu firmele de repartitoare, atunci trebuie ca asociaţia de proprietari să vadă şi să restudieze foarte bine contractele şi actele adiţionale pe care le-a semnat cu aceste firme, pentru că sunt nişte contracte comerciale care trebuie respectate. Semnătura lor a fost prin propria voinţă, pentru că dacă clauzele nu permit, atunci se ajunge precis în instanţă şi firmele nu vor ezita s-o facă. Considerăm că asociaţiile de proprietari vor trebui să reanalizeze propria lor hotărâre, dacă la momentul ajungerii contractului la scadenţă îl reînnoi. Dacă sunt în situaţia de a nu fi la scadenţă, pot plăti firmei respective despăgubiri şi să-şi facă propriul sistem de calcul, dar pentru asta trebuie acceptul tuturor locatarilor. 
A.A.: Dar cum pot să-şi facă ei propriul lor sistem de calcul?V.A.: Foarte uşor. Să-şi adopte un sistem de repartizare a energiei sau pur şi simplu să renunţe la aceste repartitoare de apartament, toată lumea le deschide şi practic vor avea aceeaşi încălzire pe care au avut-o şi înainte. 
A.A..: Aţi avut la asociaţia dumneavoastră solicitări de asistenţă în astfel de situaţii? Aveţi cunoştinţă de blocuri, de asociaţii de proprietari care au renunţat la acel sistem de contorizare?V.A.: Da, şi au renunţat în cele două variante pe care vi le-am expus. Au fost cazuri, undeva în Alfa, în care la un apartament cu două camere cu repartitoare numai încălzirea a fost în jur de 9 milioane de lei vechi în luna ianuarie sau februarie a anului 2010.
A.A.: Câte astfel de blocuri sunt în Arad?V.A.: Sunt contorizate în jur de 60% dintre blocurile arădene. Au renunţat în jur de 60-70 de asociaţii, dar de la încheierea acestui sezon de încălzire avem zilnic la uniunea noastră câte două-trei asociaţii care ne cer consiliere în materie de denunţare a contractelor cu firmele de contorizare. 
A.A.: Care este perioada acestor contracte de contorizare?V.A.: Perioada minimă este pe 5 ani de zile, după care s-au prelungit la 10 ani şi am avut surpriza chiar în interiorul perioadei de valabilitate a contractului să le propună asociaţiilor de proprietari prelungirea prin acte adiţionale a încă unui ciclu, total anormal! 
A.A.: Va urma inventarierea unor suprafeţe, făcută de către firme atestate şi care are ca scop tot stabilirea modalităţii de plată şi a cuantumului de plată a încălzirii. Referitor la această inventariere ULAL a făcut anumite recomandări asociaţiilor de locatari.V.A.: Inventarierea a fost baza unui proiect elaborat de către Consiliul Local, care a fost retras. El bănuim că urma dispoziţiile unui ordin a ANRSC, care printre altele spunea că unităţile furnizoare de energie termică, dacă solicită încheierea de convenţii individuale ca anexă la contractul de furnizare a energiei termice pe asociaţie, vor trebui să facă inventarierile împreună cu asociaţiile de proprietari. Bănuim că la acest aspect s-a referit şi cel care a adus în discuţie şi a propus această hotărâre de Consiliu Local, pentru că nu avem certitudinea acestui lucru întrucât noi nu am fost consultaţi la prepararea acestui proiect. Am considerat că este inutil acest proiect pentru că datele care rezultă în urma unei inventarieri nici nu se găsesc în cartea tehnică a imobilului. Erau nişte costuri destul de mari şi inutile. 
A.A.: Cine este beneficiarul acestui serviciu de inventariere: asociaţia de locatari sau CET? V.A.: O parte din date erau direcţionate către CET, o parte către firmele de repartitoare, plata era făcută de către asociaţiile de proprietari. Noi am recomandat asociaţiilor de proprietari calea pe care trebuie s-o urmeze dacă totuşi în final va fi adoptat acest proiect. Eu am înţeles că la o asociaţie cu 20 de apartamente, respectiv un bloc cu 4 etaje, costul inventarierii era în jur de 7-8 milioane de lei vechi. Foarte mult! Au fost cazuri în care asociaţii de proprietari nu mai au cartea tehnică a imobilului şi le-am recomandat acestora să procedeze conform prevederilor hotărârii de guvern 1386/2003, în sensul de a solicita autorităţilor locale, cu titlul gratuit, copii după aceste cărţi tehnice de imobil. Mai există două variante pentru intrarea în posesia acestei cărţi de imobil, e vorba de a le solicita altor blocuri vecine sau cartea tehnică poate fi reconstituită, bineînţeles cu nişte costuri. Acolo unde s-au produs modificări pe suprafeţe radiante în apartament, şi sunt cazuri, asociaţia trebuie să le identifice, să facă un control şi acolo se face inventarierea punctual, apoi se adaugă la ceea ce ştim noi în cartea tehnică a imobilului. 
A.A.: Cum ne vom încălzi la iarnă? Care sunt previziunile ULAL pentru perioada noiembrie-mai?V.A.: Să nu uităm că dacă subvenţiile se vor elimina, încălzirea la Arad va fi plătită efectiv de către asociaţia de proprietari. Preţul de producţie al CET va fi plătit integral de către consumatori, nu va mai fi nicio intervenţie nici din partea autorităţilor locale, nici din partea CET. Deci ne vom încălzi foarte scump. 
A.A.: Asta ar însemna, raportat la ceea ce este în acest moment, o creştere cu 30-40% a costului.V.A.: Da, cam atât. Să nu uităm că proporţional va creşte şi preţul apei calde. Cei care cred că nu vor putea face faţă, trebuie să acţioneze rapid, căci condiţiile de debranşare sunt obligatorii şi sunt şase condiţii cumulative. Trebuie acceptul proprietarilor stânga-dreapta, sus-jos, cei care se învecinează cu apartamentul. Trebuie acceptul adunării generale, trebuie comunicat la CET în termen de 35-45 de zile, trebuie un studiu de specialitate făcut şi nu în ultimul rând aceste cheltuieli trebuiesc suportate de solicitant. Nu se poate debranşa oricine de la acest sistem, pentru că Legea 325 din 2006, a instaurat principiul unui singur sistem de încălzire într-un bloc. Deci în acele asociaţii de proprietari unde în acest moment toţi sunt pe încălzire centralizată, nu mai poate veni un locatar să îşi monteze termotecă. Dar acolo unde deja există una, se pot monta şi altele.

Sursa: Observator.info