Cu toate că există tentaţia de-a susţine că echipa actuală seamănă cu cea din campionatul trecut, diferenţele sunt semnificative la nivelul lotului, a băncii de rezerve, a concurenţei mult mai slabe, a băncii tehnice şi a pregătirii fizice. Toate acestea sunt generate de un motiv esenţial: problemele financiare şi dezorganizarea din vară provocate de incertitudine
UTA a ajuns la mijlocul clasamentului după eşecul sever, dar clar, înregistrat duminică dimineaţă la Craiova: 1-4 cu Gaz Metan CFR. În fapt, arădenii n-au ajuns decât acolo unde le este locul, ţinând cont de nivelul valoric al lotului şi de pregătirea de vară care s-a făcut lăutăreşte, după ureche, din cauza incertitudinilor. Ultimele trei rezultate înregistrate de Bătrâna Doamnă - 0:1 la Deva, 2:3 cu Petrolul Ploieşti şi 1:4 la Craiova - sunt mai degrabă fireşti, minus diferenţa de scor din Bănie, având în vedere potenţialul echipei, decât cele din primele două runde: 2:0 la FC Argeş şi 5:2 cu ALRO Slatina. Practic, pe moment, UTA este cam unde-i este locul, resetându-se rapid după un start peste aşteptări, dar fals. 
Nici o şansă la Craiova: joc mizerabil împotriva unei echipe modesteUTA nu şi-a acordat nici o şansă în confruntarea de duminică, de la Craiova, după cum a abordat partida. Oltenii au început tare, ratând ocazii bune în primul sfert de oră prin Vigariu, Boroiban, un jucător care a cochetat cu Bătrâna Doamnă pe vremea lui Silviu Iorgulescu. A urmat apoi golul norocos al lui Niţă, venit după o deviere nefericită a lui Mihuţ, însă absolut firesc după cum s-a jucat. A mai ratat Boroiban, apoi trupa arădeană şi-a risipit şi puţina şansă de care a avut parte la Craiova - Nădăban nimerind bara, în condiţiile în care portarul Neagoe era bătut. A fost unica şansă serioasă a arădenilor din prima parte, în timp ce GM CFR Craiova şi-a consolidat avantajul înainte de pauză, prin golurile marcate de Vigariu şi acelaşi Niţă, ambii făcând instrucţie cu o defensivă neaşteptat de şubredă, având totuşi în vedere că nu este radical schimbată faţă de sezonul trecut. După pauză, deşi au scăzut ritmul de joc, tot oltenii au controlat jocul, presând poarta arădeană atât de mult încât i-au provocat o accidentare lui Smaranda, înlocuit cu Bodea la câteva minute după o ocazie a lui Vigariu. Ultimul gol al gazdelor l-a marcat japonezul Yuki printr-un şut imparabil pentru tânărul Bodea, sistemul defensiv fiind din nou inexistent, autorul golului având ocazia unei curse de 20-25 metri înaintea reuşitei. Golul lui Voiculeţ din prelungiri n-a mai contat, UTA trecându-şi în cont un eşec dur. Dincolo de problemele clare ale apărării, UTA practic n-a contat în confruntarea de la Craiova. 
Lotul nu s-a schimbat radical? E doar o senzaţie...Care ar fi explicaţiile evoluţiilor şterse, lipsite de consistenţă ale Bătrânei Doamne? Mulţi şi le explică greu, ajutându-se de un argument important: în ciuda incertitudinilor din perioada iunie-august, lotul n-a suferit mari modificări, ceea ce e fals. „Poarta” e mai slabă, clar, plecările lui Bălgrădean şi Bujor, doi portari cam de acelaşi nivel cu un plus de experienţă pentru primul, resimţindu-se. Din apărare au dispărut Buican, Toc, Manea şi Eze, venind Tînc, Neagu şi Miheţ. Chiar dacă n-au fost grozavi, deşi Eze mai mult nu a jucat din cauza problemelor sale consulare, primii patru erau „pe plus” faţă de actualii apărători. Tînc şi-a început prost activitatea la UTA, ajungând pe bancă, Neagu pare să aibă nevoie de timp pentru a se acomoda cu noul colectiv, dar şi cu ideile de joc care deocamdată lipsesc sau nu pot fi puse în aplicare, iar Manea, ajuns la Iaşi, era clar o soluţie mai bună decât Miheţ, fie şi pentru că putea să joace oricând atât ca fundaş dreapta, cât şi în centrul apărării.     În linia de mijloc nu mai sunt Drida, Mitu, Roman, Apostol şi Tobă. Au venit Gîlcă, Polgar, Calvin, Suru, Ignea şi mai recent Diarra. Oricât de enervanţi ar fi fost Drida sau Mitu, aduceau un plus în comparaţie cu cei de acum, fie şi prin experienţa lor, prin puţinele execuţii decisive, dar mai ales prin capacitatea de-a corecta erori mai mici sau mai mari de aşezare în teren a coechipierilor. Apoi, Roman, Tobă sau Apostol, cu toate că nu au fost jucători de bază sau n-au avut evoluţii constante, aduceau un plus de pe bancă, reprezentau soluţii acceptabile în timpul meciurilor în comparaţie cu rezervele de acum sau cu jucătorii care nu aveau un statut clar de titulari. Acelaşi lucru este valabil, de altfel, şi pentru defensivă: soluţiile de rezervă nu sunt la fel de bune ca şi în sezonul trecut. Lipseşte practic concurenţa din fiecare compartiment, sunt prea mulţi jucători care se consideră titulari, simţind că nu au înlocuitori pe măsură. Deşi atacul s-a schimbat în comparaţie cu sezonul trecut, Voiculeţ nu este cu nimic sub Batin, având un plus de experienţă, acumulată în meciuri de primă ligă, dar şi o ştiinţă a jocului mai bună, Batin nefiind atât de „şlefuit” la capitolul ştiinţa jocului precum Voiculeţ. Neavând însă un suport consistent din partea liniei de mijloc, atacul suferă, fiind practic pe cont propriu şi asta în condiţiile în care George Ţucudean are clar o problemă de motivaţie, fiind nevoit să insiste pentru a-şi găsi resurse în acest sens. Aşadar o cauză principală a evoluţiilor de acum ale Bătrânei Doamne în comparaţie cu cele din sezonul trecut o reprezintă calitatea lotului, atât în privinţa unor titulari, cât şi a băncii de rezerve care nu oferă soluţiile din campionatul trecut, dar nici concurenţa necesară.    Carenţe mari în pregătirea fizică şi tehnico-tactică din cauza problemelor din vară Un alt motiv serios este legat de perioada de pregătire de care a avut parte - sau mai corect, de care n-a avut parte - Bătrâna Doamnă de-a lungul verii. Datorită agitaţiei de la nivelul clubului, UTA a pornit târziu în pregătiri, cristalizându-şi lotul cu care a plecat la drum cu două-trei zile înainte de start şi chiar după aceea. Nu a existat nici măcar un nucleu de bază la nivelul lotului, zilnic se înregistrau plecări şi veniri. Smaranda şi Miheţ au venit cu două săptămâni înainte de start, Mihuţ cu câteva zile înainte după ce s-a plimbat toată vară pe la Ploieşti, Debrecen şi Iaşi. Pascariu a stat două săptămâni la Astra 2, Pocuca a plecat şi-a revenit, oprindu-şi pregătirea, Neagu a fost adus cu zece zile înainte, Nădăban a pierdut vremea prin Republica Moldova, Calvin a venit după startul campionatului, Purece şi Chindriş au luat şi ei o pauză, fiind trimişi la probe în Ungaria, Voiculeţ a sosit cu circa 14 zile înaintea startului, Pecarov a petrecut două săptămâni la Bistriţa şi exemplele pot continua.  Practic, UTA are carenţe severe la nivelul pregătirii fizice, suferă la omogenitate, nu are relaţii de joc şi nici nu-şi poate rezolva aceste probleme pe termen scurt. Degeaba primul 11 nu este radical schimbat faţă de sezonul trecut, dacă jucătorii nu dispun de resurse fizice decente şi dacă banca de rezerve este subţire. 
Minus de experienţă la staff-ul tehnicPe lângă diferenţele de la nivelul lotului şi carenţele de pregătire fizică şi componenţa staff-ului tehnic merită discutată, dacă tot încercăm o comparaţie a UTA-ei din actualul sezon cu cea din ediţia trecută. UTA este condusă acum de pe banca tehnică de foştii asistenţi ai lui Ionuţ Popa din sezonul trecut. Evident, există un plus de experienţă de partea lui Ionuţ Popa, însă discuţia este valabilă doar ca şi o comparaţie cu ceea ce s-a întâmplat în sezonul trecut, mai ales că actualii tehnicieni, chiar dacă nu au experienţa lui Popa, pot aduce echipei ceea ce fostul tehnician nu ar fi dispus: un joc frumos şi o echipă tânără, care să se clădească în doi ani. Mai pragmatic şi interesat doar de rezultate, Ionuţ Popa nu ar avea răbdarea necesară de-a arunca în luptă juniori şi tineri lipsiţi de experienţă şi nici nu ar fi curios decât strict de rezultate, indiferent de cum ar fi obţinute. Dincolo de toate, UTA nu e pe un drum prost - aşa cum s-ar crede. Este doar pe drumul pe care şi-l permite, având în vedere posibilităţile de ordin financiar. Suporterii, tot mai puţini deoarece nu sunt atraşi de mediocritate şi eşecuri, n-au de ales: trebuie să aibă răbdare, atât cu jucătorii, cât şi cu antrenorii. În plus, mulţi dintre ei şi-au dorit o echipă tânără, care să joace frumos, iar acum, pe fondul unui buget de criză, exact asta se încearcă.

Sursa: Observator.info