Național Cultura Stire

Veteranul de război Ioan Rotariu, sărbătorit la împlinirea vârstei de 95 de ani

17.02.2020 ⋅ 0 comentarii

”Vâjiau gloanțele pe lângă noi, nu credeam că mai scap. Noi eram puțin instruiți, în dreapta nemții, în stânga soldați români și ruși. Ne-au descoperit cercetașii maghiari și au dat cu brandtul direct pe noi, plutonul 7. Eram lângă un copac împreună cu doi căpitani (Andrei și Dobrin) și cu un coleg de școală, când, la un moment dat, în urma unui atac al inamicilor, un brandt l-a nimerit pe Dobrin, omorându-l pe loc, iar pe Andrei, aproape că l-a sfârtecat. Am văzut moartea cu ochii, dar am reușit să supraviețuiesc.Din comuna Prunișor am fost nevoiți să ne retragem în alte sate.În urma unui ordin al Marelui Stat Major, toți tinerii de 19 ani au fost lăsați la vatră. Astfel, m-am întors în localitatea natală” – sublocotenent în retragere Ioan Rotariu. 

În cadrul programului ”Acasă la Veterani”, domnul sublocotenent (rtr.) Ioan ROTARIU, veteran de război, a fost vizitat de către reprezentanții Direcției calitatea vieții personalului, cu ocazia împlinirii vârstei de 95 de ani. 

Distinsul veteran s-a născut în localitatea Verești, jud. Suceava, pe data de 13 februarie 1925, într-o familie cu 9 copii, urmând școala primară în localitatea natală, apoi liceul în orașul Roman.

În timpul războiului, împreună cu familia, s-a refugiat din Moldova în localitatea Găești, jud. Dâmbovița. Domnul Ioan a făcut cerere de înrolare la Centrul Teritorial Botoșani și repartizat ca elev la Școala de Ofițeri de Rezervă Ineu, județul Arad. Instruirea a fost dură, însă de mare ajutor. După doar 4 luni de pregătire, după evenimentele din 23 august, Compania 7 din care făcea parte s-a retras în comuna Prunișor, deoarece trupele maghiare ocupaseră școala. Aici toți elevii din unitate au fost înarmați și pregătiți să participe la luptele din zonă.

După război, a urmat Facultatea de Teologie și apoi Facultatea de Litere. A fost profesor, predând limba și literatura română, timp de 4 ani la Șc... vezi mai mult

Sursa: Glasul Cetății

Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați Glasul Cetății